Ziare.com

Cultura anularii la Bucuresti (DW)

de Petre M. Iancu (DW), jurnalist Deutsche Welle
Marti, 01 Decembrie 2020, ora 18:08

   

Cultura anularii la Bucuresti (DW)
Petre M. Iancu (DW)
Ma intrebam cand va ajunge "cultura anularii" la romani. Sub impactul valului de iliberalism si sminteli iscate de pandemie, exportul de cancel culture american s-a accelerat masiv si a contaminat si GDS si Revista 22.

Citeste toate textele scrise de Petre M. Iancu (DW) pentru Ziare.com

De cand se stie, Romania moderna importa asiduu tendintele occidentale. Nicio moda n-a ramas ignorata in ultimul secol si jumatate, nici un trend neincercat. Doar sursa lor s-a modificat. Ce se nastea candva la Paris, soseste, mai nou, de peste ocean.

Dar nici America nu mai e, decat pentru ideologi, ce-a fost. In realitate, pe langa varii "miracole" electorale, precum cel care a dus la entuziasmul fara egal suscitat votantilor lui Joe Biden, ales, in raspar cu trenduri si sondaje verificate timp de un veac, America produce pe moment ceea ce s-a numit "cultura anularii" vocilor conservatoare sau liberale de catre ideologii corectitudinii politice. Atat de puternic s-a deplasat catre extrema stanga elita culturala americana, incat nu mai tolereaza nicio disidenta, oricat de moderata, de la ceea ce se stabileste a fi ortodoxia "diversitatii", "echitatii" si "incluziunii", de la victimologia, "progresismul", ecologismul militant si ierarhiile obscure ale politicilor ei identitare.

Motivele si tehnica anularii

In consecinta, in spatiul anglo-saxon se cenzureaza, anuleaza si anihileaza cu necrutare orice ziarist, scriitor, ganditor, profesor sau artist care-si permite sa aiba un umor judecat drept "microagresiv", deci ofensiv, sa evidentieze anomalii, sa exprime dubii ori sa articuleze evidente si incompatibilitati cu realitatea, inexplicabila de catre ideologia la moda.

Metoda preferata si la indemana de a anula persoane si idei care nu se conformeaza dictatului elitei extremiste este etichetarea celor care nu se supun dogmei. Cea mai simpla si in raport cu scopul dat eficienta etichetare e acuza de extremism de dreapta. Oricine se vede astfel etichetat nevinovat devine brusc un ins nefrecventabil, un paria, un lepros numai bun de prigonit, de mazilit, de scos cu suturi in spate din cetate.

Ma intrebam cand oare va ajunge revolutia culturala americana pe malurile Dambovitei. Pandemia, care, potrivit ONU, a starnit un "tsunami de ura si xenofobie", n-avea cum sa nu amplifice fatal agresivitatea si idiosincraziile unor intelectuali bucuresteni. Spre cinstea lor, majoritatea si le mentin, cu toate acestea, sub control. Nu e, din pacate, cazul sefului GDS, Andrei Cornea.

Etichetarea si realitatile americane

Intr-un editorial publicat de Revista 22, Cornea ma acuza ca, laolalta cu alt coleg de breasla, fost sef al publicatiei GDS, am fi pus de-o presupusa "deriva radicala de dreapta". Motivul acestui atac la persoana, un dublu ad hominem prost mascat de incercari de a-l justifica prin insailari si citate rupte din contextele lor logice, temporale si textuale, e impresia lipsita de probe a semnatarului editorialului ca as "crede" in fraudarea alegerilor americane. Ma ataca pentru delict de opinie? De parca a-ti exprima liber o opinie sau ideile este un conspirationism, un extremism de dreapta, o crima de lese-majeste.

In fapt nu articulasem o opinie. Ci mentionasem, analitic, existenta unor "banuieli, posibil relevante, daca nu si sigur intemeiate, planand asupra derularii votului in unele zone conduse de administratii democrate..."

Ceea ce, dupa logica defecta a autorului, ar fi o negare "a realitatii factuale" a infrangerii presedintelui american, pe care a-l sustine ar reprezenta "lipsa de jena" ori semn de extremism de dreapta. Or, pe Donald Trump l-au ales de aceasta data mult peste 70 de milioane de americani, dintre care mai multi minoritari si persoane de culoare decat oricand in trecut. Sunt toti acestia extremisti de dreapta ori obligati, dixit Cornea, sa se "jeneze", conform cu nerusinata calificare elitista, drept "deplorabili", cum i-a etichetat Hillary Clinton pe adeptii lui Trump in timpul candidaturii ei prezidentiale?

Vadit, Cornea ii impartaseste dispretul radical fata de cetateni perfect onorabili. Totusi, pentru seful GDS radicali nu sunt cei care-si mascheaza ostilitatea irationala, extrema, sub un torent de sofisme si parelnice argumente, ci ziaristii care critica si perpetua demonizare a lui Trump si refuzul analizarii judiciare a unor nereguli eventuale, cu atat mai plauzibile, cu cat survin pe fondul unor uriase anomalii statistice electorale, fara egal in ultimii 40, 50 sau 100 de ani.

Dar nu faptele, analizele si nedumeririle rationale il intereseaza pe preopinentul iesit la vanatoare de colegi. Ci doar sa eticheteze, sa sugereze, unde nu poate demonstra, o "radicalizare de dreapta" si, ca atare, sa impuste trofeul, anulandu-l.

Bunul plac zelos si arbitrariul in loc de argumente

In acest scop, comentatorul anihilator, operand in plan intelectual ca ingerul exterminator al lui Bunuel, n-are nevoie nici de citate corect redate, nici de titluri de articole si cu atat mai putin de argumente solide si logic consistente. Ii ajunge apelul la autoritate. A cui? A lui, desigur, cel care eticheteaza, precum si a ziarului Washington Post. Pentru care ziaristul chipurile "radicalizat" sub "sigla DW" e osandit de Andrei Cornea pentru ca ar considera "narcisism, hiperbole, ironii, dorinte" minciunile trumpiste colectionate de sacrosancta gazeta.

A i se urma exemplul editorialistului R 22 ar insemna sa se apeleze aici la argumentul de autoritate si la expunerea la profesorul Universitatii Princeton, Sergiu Klainerman, care a exprimat o parere similara, pe care, altfel decat Cornea, am si citat-o in alt articol, cu tot cu publicatia in care a aparut.

Inconsistente si contradictii in lant

Dar ar fi sa i se faca prea multa cinste textului in cauza, tiparit nu pentru discutia unor probleme de fond. Caci in acest caz nu s-ar contrazice flagrant cu alt text al aceluiasi Andrei Cornea, semnat in Dilema, in care se comite un dadarism, in speta whataboutismul extrapolarii problemei scutinului american si aplicarea ei la cel romanesc.

Mefienta in alegerile americane, sustine Cornea, fara cea mai vaga justificare in afara invocarii locului comun, un cliseu din pacate caduc, potrivit caruia democratia americana e "modelul" tuturor (si se sugereaza, irational, ca i-ar fi, pasamite, ursita sa ramana pe veci asa) ar insemna sa "nu mai fie decat un pas pina la a pune la indoiala orice proces electoral, in orice tara si in orice loc ar fi el desfasurat".

Un nou motiv amagitor de panica, pe langa atitea reale sau imaginare ale lumii contemporane, inventat de Cornea, spre a avertiza, in limbaj de lemn, impotriva unui "Frankenstein monstruos". In cauza, din nou, e obsesiva frauda clamata de Trump. Ma intreb unde au fost vulcanicele comentarii ale lui Cornea cand, acum 20 de ani, Al Gore contesta la fel de vehement alegerile castigate de George Bush? Sau, in ultimii doi ani, cand democrata Stacey Abrams a refuzat, in justitie si in ciuda verdictelor ei, sa se declare invinsa in Georgia? Si atunci democratia americana a fost acelasi model pentru orice proces electoral de oriunde?

Ca sa-si escamoteze inconsistentele si contradictiile, Cornea face apel la alt non sequitur din panoplia viclenelor erori logice si factuale la care recurge spre a-i dovedi pe inchipuitii sai "dusmani" ai democratiei, care, in realitate, incearca s-o apere, cerand clarificarea judiciara convingatoare a suspiciunilor planand asupra celei americane. Periclitand statul de drept si rolul puterii judiciare in esafodajul sau, Cornea cere ca democratia "sa nu se bazeze numai pe reguli si legi, oricit de esentiale si de minutioase ar fi acestea", ci pe "buna-credinta si fair-play-ul principalilor participanti la competitie".

Inseamna asta ca putem elimina din joc justitia si evaluarea judiciara a aplicarii regulilor si legile minutioase cand se intampla ca legalitatea unui scrutin sa fie contestata? Sunt aceasta contestare ori cererea judecarii ei irationale parte a unei conspiratii, care se cere denuntata si condamnata? Si in numele cui? Al bunei-credinte si fair-play-ului? Dar atunci unde au fost buna-credinta si fair-play-ul cand aproape 95 la suta din presa si actorii Gigantilor Tehnologici, exercitand un monopol asupra pietii digitale a informatiilor, au instituit cenzura uneia dintre taberele angrenate in jocul politic? A atrage atentia asupra acestei militante inlocuind datoria de a informa si analiza obiectiv e, pentru Cornea, in mod absurd, semn de "radicalism de dreapta".

Derapajul unui intelectual public si cauzele lui posibile

Reiese din aceasta monstruosa exagerare (ca sa nu-i spun pe nume, o minciuna sadea) ca seful GDS a alunecat el insusi, impreuna cu elita progresista de peste ocean, catre extrema stanga, dar ii vede enorm si ii simte monstruos pe moderatii ramasi cu obstinatie in centrul politic. Si nu e prima distorsiune de perceptie si disonanta cognitiva suferita de candva prestigiosul ganditor politic Andrei Cornea.

Pentru a ajunge unde e si a elibera terenul de concurenta intelectuala, seful GDS s-a implicat intr-o lunga lista de rafuieli, izvorate in genere din ranchiuni si sete de marire, cu varii carturari romani care nu s-au conformat dictatelor noului comisar politic. Care, in stil de "Visinski", cere cu manie proletara, folosindu-se de cuvinte-cod ale ideologilor corectitudinii politice, "sa denuntam cu toata puterea conspirationismele si minciunile cu care avem direct de-a face".

Sa-l denuntam pe Andrei Cornea? Am admirat prea mult timp unele texte semnate de el, ca sa nu ma intreb daca nu rachiuna il impulsioneaza sa comita gesturi si articole impardonabile. Cum e posibil ca un intelectual public care nu poate fi banuit ca ignora legile logicii, ale bunului simt sau ale statului de drept sa decada intr-atat incat sa se dea irecuperabil in stamba?

Atacat el insusi, ca si mine, pe linie identitara, antisemita, Andrei Cornea a invatat, sunt sigur, cu totul altceva de la eminentul sau tata, Paul Cornea, decat sa aplice acuzele tipice ale partizanilor politicilor identitare. Nu stie el ca marca unui intelectual e sa gandeasca si sa citeze corect si la obiect, apreciind opinii pe care nu le agreeaza intr-atat incat, spre a parafraza vorba scriitoarei Evelyn Beatrice Hall, fals atribuita lui Voltaire, si-ar da si viata ca preopinentul sa si-o poata exprima?

Citeste si https://ziare.com/politica/dezbatere/adrian-cioroianu-interviu-despre-unirea-de-la-1-decembrie-1918-1647360

A uitat de semnificatia esentiala a dialogulului, care nu incepe niciodata prin anularea partenerului de discutii, prin etichetarea si condamnarea lui definitiva, asa cum actioneaza ideocratul cand afirma ca s-ar afla in fata sacrilegiului si blasfemiei?

Si daca a uitat, de unde amnezia lui? A patit oare Cornea ca broasca aruncata-n apa rece, care nu mai sare sa se salveze cand oala da in clocot, fiindca si-a irosit forta, investindu-si energia in a se adapta la rau? S-a adaptat el prea lesne la raul neomarxist? Nu stiu. Intr-un editorial intitulat "Puterea obisnuintei", din august 2020, seful GDS incepe prin a evoca satisfactia lui Ivan Denisovici la capatul unei lungi si aspre zile de lagar de detentie stalinist. Cand eroul lui Soljenitin exclama multumit: "Si totusi a fost o zi destul de buna". Caci, potrivit lui Andrei Cornea, omul, "inainte de a fi un animal rational", este un "animal imens de adaptabil".

Despartirea de Cornea

Aici autorul, din nou, m-a pierdut. Eu nu ma consider nici "animal", nici "adaptabil" chiar la orice rau, inclusiv extremist, ca broasca fiarta, ca Ivan Denisovici si ca Andrei Cornea. Si acest text e contradictoriu si scris in limbaj de lemn, de vreme ce pretinde initial ca omul se poate obisnui cu orice iad, pentru a conchide ca, "spre a frange puterea obisnuintei, (Creatorul) nu va avea decat solutia de a adopta, fie si temporar, cea mai infailibila dintre artele nascocite de om: a face din orice un iad".

Pai cum s-o franga, daca omul "se obisnuieste cu orice iad"? A existat o vreme in care Dilema nu publica chiar "cele mai infailibile" dintre articolele "cele mai esentiale" si "cele mai superioare". Pe scurt, nu stiu ce s-a-ntamplat.

Stiu doar ca Paul Cornea si-a depasit, de la un moment dat, dupa laborioase eforturi, conditionarile biografice, uzantele de activist si obisnuinta cu infernul comunist, un iad pentru el relativ confortabil, spre a deschide poarta spre gandirea libera si o fecunda cariera. Nu mult dupa ce a disparut din viata, fiul sau pare a trece printr-o deconcertanta metamorfoza, ducandu-l direct spre mocirla ideologica din care i s-a desprins, spre cinstea lui, parintele. Ce rusine. Ce teribil pacat.

Articol publicat si pe DeutscheWelle.ro

Citeste si https://ziare.com/stiri/cnsas/dramele-politicienilor-care-au-realizat-marea-unire-a-romanilor-1647298

Petre M. Iancu a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti. Intre 1980 si 1987 a lucrat la studiourile Sahia ca redactor si asistent de regie. In 1987 a emigrat in Germania. A fost redactor la postul de radio german Deutsche Welle, intre 1988 si 1990. A lucrat apoi vreme de doi ani pentru redactia romana a Europei Libere, in perioada imediat consecutiva revolutiei din 1989. Din 1993 pana astazi lucreaza din nou ca redactor la Deutsche Welle. A fost corespondent in Germania al TVR si al revistelor Dilema si 22. A publicat numeroase articole in presa centrala de la Bucuresti, colaborand frecvent si cu ziare din Germania sau Israel.

Despre ce vrei sa scriem?
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Articol citit de 8496 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor