Alegeri 2012, actul intai: "tehnocrati", democrati si figuranti (Opinii)

Niciodata dupa evenimentele dramatice din 1989-1990 cuvantul "tehnocrat" nu a fost mai folosit, pana la refuz, in discursul public din Romania precum zilele acestea, in care asistam la uvertura marii batalii politice care va avea loc in 2012. Miza: Romania.

Termenul de "tehnocrat" a inceput sa fie folosit frecvent prin 1992, cand Ion Iliescu si FDSN-ul, stapani pe situatie dupa sangeroasele batalii de strada din 1989, 1990 si 1991, erau in cautarea unei minime "respectabilitati", care sa le ofere, in principal, un spatiu de manevra international.

Dupa 1992, treptat si subtil, "tehnocratul" a luat locul "apoliticului" in discursul public, deopotriva cel al Puterii sau cel al presei si societatii civile. Evident, nimeni din noua "elita" a Romaniei nu a explicat poporului naucit dupa 44 de ani de luat pumni in cap de la regimul comunist, ce este acela un "tehnocrat" si cu ce se mananca el.

Dar cei putini la numar, care au regizat iesirea din scena a "apoliticului" si inlocuirea lui cu "tehnocratul", stiau exact cum un astfel de termen "pozitiv" va lucra in mentalul colectiv romanesc. Astazi, persoane absolut respectabile, cand rostesc "tehnocrat" inteleg prin asta "profesionist onest". Procedand astfel, se pacalesc si pe ei insisi, si pe cei care-i asculta.

De fapt, nu exista "tehnocrati", pentru ca tehnocratia, ca utopie sociala, a ramas incremenita in proiect, nefiind vreodata transpusa in lumea reala. Exista democrati, pentru ca democratia reprezentativa s-a impus Occident si functioneaza de 250 de ani. Exista comunisti (care astazi evita sa se identifice astfel si se ascund sub diverse alte branduri), pentru ca teoriile lui Marx, Engels si Lenin au fost aplicate, din pacate, pe o treime din suprafata Pamantului, cu "rezultatele" cunoscute. Exista si monarhisti, aparatori ai sintezei actuale din unele state occidentale dintre monarhie si democratie. Nu si "tehnocrati".

Utopia tehnocratiei s-a nascut (moarta) in SUA, la inceputul secolului 20. In aceiasi ani in care Lenin lansa, in Europa, teoria doborarii capitalismului de catre o "elita revolutionara constienta, avangarda a clasei muncitoare", adica viitorul partid bolsevic, apologetii americani ai tehnocratiei sustineau doar "eficientizarea" guvernarii reprezentative din SUA prin intermediul unei "agentii federale a inginerilor si oamenilor de stiinta". Cei mai sinceri dintre ei denumeau aceasta nebuloasa agentie drept "Sovietul tehnicienilor".

A fi "tehnocrat", in sensul de dictionar, inseamna a sustine necesitatea desfiintarii Parlamentului si partidelor politice si incredintarea conducerii Statului unor "elite" tehnico-stiintifice, care "inteleg mai bine" modul de conducere "rationala" a societatii. Recent, in Piata Universitatii din Bucuresti, un "tehnocrat" embrionar, in uniforma armatei romane, exact asta cerea, promovat puternic de jumatate din televiziunile din Romania, in timp ce ministrul Apararii elimina sofisme intr-o limba de abanos, pasand raspunderea unor subordonati.

Penibilul episodului nu ii reduce cu nimic caracterul de avertisment cu privire la posibilele urmari ale actualului mod de a face politica in Romania. Ca sa nu ne amagim, ar trebui sa admitem ca poporul nostru produce autoritarism cam in acelasi fel in care albinele produc mierea: muncind mult si lasandu-le politica altora.

De la Mircea cel Batran la Carol al II-lea, istoria romanilor este istoria unui lung sir de autoritarisme, unele benefice (Carol I), altele eroice (Mihai Viteazul), majoritatea mediocre sau tragice. Iar comunismul a agravat aceasta inclinatie, plonjand Romania in bezna totalitarismului.

Romanii nu-si doresc un nou dictator. Sunt doar tentati sa accepte un ipotetic lider autoritar, capabil sa asigure "ordinea" si un oarecare fair play in ce priveste accesul la resurse. Si fac asta nu dintr-o "fatalitate a spiritului romanesc", ci pur si simplu pentru ca nu stiu cum sa procedeze pentru a-si apara interesele, in mod democratic.

Firava traditie democratica de dinainte de 1945 s-a stins odata cu lichidarea vechilor elite de catre regimul comunist, iar politicienii de dupa 1989 au actionat, parca intentionat, pentru a demonstra ca democratia nu are sanse in Romania.

Cu siguranta, dupa cateva zeci de ani de buna guvernare, ar aparea si in Romania, un curent politic autentic democratic, numeros, cu politicieni atasati sincer auto-guvernarii, suveranitatii natiunii si societatii deschise. Exista o singura problema majora: cum sa asiguri cateva decenii de buna guvernare in actualul cadru constitutional si cu actualele partide politice?

Opozitia din Romania acrediteaza de cativa ani idea ca in Romania functioneaza o "dictatura a lui Traian Basescu". Procedand astfel, demonstreaza actualitatea politica a proverbului care spune ca "gura pacatosului adevar graieste". Doar ca adevarul se releva muritorilor in cele mai neasteptate momente si forme.

Traian Basescu nu este si nu poate fi un dictator. Si-a epuizat cea mai mare parte a potentialului politic incercand sa fie un lider autoritar, intr-un context nefavorabil. Insa Pamantul se va invarti si dupa 2014, semintele au fost aruncate, iar contextul intern, si mai ales extern, ar putea fi atunci cu totul altul. Democratia este, intr-adevar, in pericol, dar Traian Basescu este simptomul acestei maladii ascunse, nu cauza ei, cum afirma co-presedintii USL, neintelegand nimic.

Virusul potential letal la adresa democratiei romanesti se afla cuibarit in chiar inima sistemului constitutional, in textul Constitutiei redactata de Ion Iliescu si acolitii sai in 1990-1991. Forma de guvernamant "definita" de aceasta nu este nici republica (semi)prezidentiala, nici republica parlamentara, nici monarhia constitutionala. Avem o "mlastina" in care nimeni nu are puterea legala sa decida, si de unde lipsesc mecanismele esentiale de arbitraj. O Constitutie "ideala" pentru un sistem politic condus de centre de putere si ierarhii paralele cu cele vizibile, ale Statului.

Dintotdeauna si oriunde, cand legile sunt proaste, oamenii le ocolesc. Iar in Romania, cu traditia ei politica, aceasta ocolire nu putea decat sa ia forma unei conduceri pseudo-autoritare, suprapusa unui regim pseudo-republican. Alternativa era asumarea riscului de prabusire a Statului.

Daca ar fi fost sincer ingrijorati de riscul unei dictaturi in Romania, liderii USL ar fi trebuit sa negocieze cu Puterea o mare revizuire a Constitutiei, care sa-i dea democratiei oxigenul necesar supravietuirii.

Nu este decisiv numarul exact de parlamentari si nici existenta sau nu a Senatului, dar este vital ca forma de guvernamant a Romaniei sa fie clar stabilita, impreuna cu puterile si responsabilitatile fiecarei institutii democratice. Daca vrem sa mai avem, mult timp de aici inainte, un Stat democratic, este urgent sa stabilim cine il conduce, si de ce parghii executive dispune.

Ce au facut, in schimb, "vizionarii" Victor Ponta si Crin Antonescu, in ultimii ani? In afara de faptul ca au denuntat obsesiv (mai nou si la Parlamentul European) "dictatura" din Romania, s-au preocupat de Elena Udrea, cu zelul unor arheologi amatori care au crezut ca au gasit-o pe sora Evei Africane in sedimentele neolitice de la curbura Carpatilor.

Apoi, au cerut insistent "guvern de tehnocrati" care sa pregateasca alegerile. Dovada ca este bine sa ai grija ce-ti doresti: au primit in schimb un nou Prim Ministru, nu "tehnocrat", dar expert in doua domenii de activitate in care co-presedintii USL sunt, cu indulgenta, pe dinafara.

In special Victor Ponta a lasat impresia ca a avut probleme de respiratie. Tocmai anuntase ca dupa ce "va prelua Puterea", USL nu-i va schimba din functii pe sefii de la BNR, SRI si SIE. Lasand la o parte faptul ca, in aceste conditii, se naste intrebarea de ce-l mai intereseaza "Puterea", in afara de placerea de a avea escorta de la SPP (care nu era pe "lista scurta"), constatam ca Traian Basescu i-a luat-o, din nou, inainte.

In ce priveste BNR, nici Victor Ponta, nici Crin Antonescu, nu l-ar putea schimba din functie pe Mugur Isarescu, nici daca ar dori, indiferent de rezultatul alegerilor de anul acesta. Este grav (pentru ei, mai ales) daca nu stiu inca acest lucru.

La fel cum nici Dan Voiculescu si "baietii" de la Trustul Intact nu-i pot elibera din functii pe Jeffrey Franks sau Mark Gitenstein, oricat de mult ii enerveaza pozitiile acestora fata de dezastrul economic provocat de intreprinderile de Stat din Romania. Anul 2012 va fi cu adevarat interesant.