Ce s-a ales din promisiunile electorale: praful de pe toba!

Nu suntem intr-un moment de bilant, dar nici nu putem privi impasibili cum se degradeaza nivelul de viata al omului mediu, cum se descopera non stop marile tunuri ale baietilor destepti din politica si cum a ajuns la sapa de lemn cel caruia i s-a strecurat iluzia ca va manca el mai bine, daca marii producatori vor plati un TVA mai mic la cereale si paine.

Sa fim seriosi, omul sarac ramane cu buzunarul gol nu dupa ce a dat un leu pe paine, ci dupa ce a platit gazele care s-au scumpit, intretinerea la bloc, biletul la tren, metrou si tramvai, branza, laptele, carnea si mai ales medicamentele.

Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda

Tot ce cumperi la farmacie te ustura la buzunar. Privind tara din avion, ai impresia ca suntem guvernati excelent. Niciun alt premier din ultimele doua decenii n-a stat asa confortabil in sondaje dupa mai bine de un an de guvernare. Ba chiar, avem si crestere economica, pe hartie.

Privind insa tara de pe trotuar, observi ca din marile investitii nu impresioneaza decat bordurile, sediile bancilor (e dreptul lor, sunt private) si luxul din cladirea Parlamentului, locul unde alesii isi toceasc coatele muncind, atunci cand nu sunt nici in vacanta, nici in delegatie pe alt continent.

Una peste alta, se vede si fara ochelari cum nu se schimba mare lucru, ori ca-i o guvernare, ori ca-i alta. Vorba romanului, ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda.

In acest context, este normal ca omul care votase schimbarea atunci cand i se promisese marea cu sarea, sa se intrebe acuma cu ce ne-am ales dupa ce, la varful bucatelor, au plecat unii si au venit altii.

Leapsa cu locurile de munca si cu investtiile straine

Cel mai impresionat ramai cand iti aduci aminte de acel milion de locuri de munca, din care pana acuma nu s-au vazut decat cateva mii de someri, plus alte mii care asteapta sa le vina randul in lunile urmatoare si, bineinteles, in anii viitori.

Cu privire la investitiile straine directe, actualul guvern promitea sa fie atat de atractiv, incat ele sa ajunga la 10 miliarde euro. Dar s-a dovedit atat de neatractiv, incat in primul semestru au ajuns la 666 milioane euro, cu 20% mai putin decat in aceeasi perioada din anul trecut. Pana la 10 miliarde, e drum lung.

In buget, investitiile noastre, care trebuiau sa creasca spectaculos (10 miliarde in total, cifra fatidica), au scazut in primele sapte luni ale anului 2013 cu 14,4% fata de aceleasi luni din anul trecut. In schimb, cheltuielile cu personalul birocratic au crescut cu 16,4%.

Companiile de stat, care trebuiau sa fie facute cumva rentabile, au ajuns pe butuci. Acum fix un an, cand privatizarea Oltchim transmisa in direct s-a terminat ca la opereta, Guvernul Ponta 1 ne oferea planul B. Nu stiu la ce litera o fi ajuns cu alfabetul, dar am citit recent ca Guvernul Ponta 2 ia privatizarea de la zero. Asistam la Oltchim 2.

Hidroelectrica a inregistrat pierderi cel putin duble fata de anul trecut, iar CFR Marfa (recent privatizat) si CFR Calatori cam tot pe atata. Disponibilizarile rezulta.

Sub guvernul care ne promitea cresterea salariilor au scazut consumurile, adica romanii iau bani mai multi, dar mananca mai putin, se imbraca mai modest si cheltuiesc tot mai putin, pentru ca n-au de unde.

Impozit pe adio

Un cotidian publica zilele trecute informatia ca, de la instalarea Guvernelor Ponta 1 si 2 va guvernare, s-au introdus nu mai putin de 28 noi taxe si impozite.

Plateste de se stinge cine are vaci, bivolite, ovine, porcine, caprine, albine, platesc de se usuca cei care culeg de pe anumite suprafete hamei, floarea soarelui, soia, cartofi, struguri, flori, legume si multe altele. Chiar si cine divorteaza amiabil, plateste un impozit pe adio.

Domnul Ponta a anuntat oficial ca, pana la 31 decembrie, nu vor mai veni si alte taxe. Citita printre randuri, stirea lasa de inteles ca, dupa 1 ianuarie, vin sigur. Zvonurile vorbesc de contributia CAS pentru chirii si de taxa pe nevasta, tot o contributie CAS platita de sot, daca sotia, in loc sa intre in campul muncii, a ales sa-si ingrijeasca singura copilul.

Unii n-au citit destul printre randuri, ca sa observa ca vom plati si taxa pe soacra, daca dansa sta in sanul familiei, a fost casnica si n-are venit.

Plus, bineinteles, taxa pe copilul minor, intrucat nici el nu lucreaza si deci datoreaza CAS. Banuiesc ca nici bonele filipineaze nu scapa netaxate, dar pe cei cu bone nu-i plang, intrucat au de unde.

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...