Intr-o tara unde politizam pana si aniversarea intregirii tarii, a incerca sa tragi foloase de pe urma bebelusilor devine un mod de trai. Cum ar putea fi ignorat ditamai bazinul electoral?
Si nu e vorba doar despre mamicile in devenire, sau de tinerele care se gandesc sa dea viata candva, in viitorul apropiat, care n-au cum sa fie mai fericite in perspectiva injumatatirii perioadei de concediu sau pierderii unei bucati din alocatie. Familiile lor devin tinta cea mai larga a mesajului ipocrit ca o asemenea initiativa este criminala.
Orice Guvern ar fi fericit sa aloce nu 4.000 de lei (maximul permis acum de lege), ci
dublul acestei sume pentru asigurarea celor mai bune conditii cresterii unui copil.
Daca ar avea acesti bani. Echipa lui Emil Boc nu-i are. Desigur ca in continuare, in
Romania, licitatiile se adjudeca la sume astfel constituite pentru a-si trage si
autoritatile partea leului, consilierii demnitarilor nu sufera de pe urma pierderii
privilegiilor, anumite institutii isi cresc bugetele fara nicio explicatie in
acelasi minut in care unii salariati ai statului sunt amenintati cu somajul, deci a
invoca lipsa resursei financiare pentru luarea unor masuri ca reducerea perioadei de
concediu postnatal reprezinta o nesimtire.
Insa argumentele cu care este combatuta intentia Ministerului Muncii sunt simple povesti, pe care nu le cred nici macar autorii lor. De pilda, ideea ca scaderea sumei alocate si reducerea perioadei bugetate de ingrijire a copilului ar descuraja
natalitatea. Asa o fi, insa daca mergem invers, rezulta ca scopul alocarii acestor
bani este cresterea ei. Unde e moralitatea unei societati care plateste femeile sa
nasca?
Exista, fireste, familii al caror venit este constituit exclusiv din aceasta
indemnizatie, cum exista mamici care, deoarece au un salariu consistent si au
cotizat la greu, beneficiaza de sume foarte mari. Sunt exceptii. Mai exista, insa,
un fenomen: o buna parte dintre mamici se intorc la munca dupa 6, 9 luni, nu renunta
la concediu si sunt platite la negru. O spun sefii institutiilor subordonate
ministerului. Am intalnit personal asemenea cazuri, si, daca va ganditi un pic, ati
intalnit si dumneavoastra. Nu sunt putine.
De ce sa faci reguli pentru imprejurari exceptionale? Pentru ca traim asemenea
vremuri. Iata, insa, o alta situatie. Vine dintr-o lume unde femeile se gandesc sa
aduca pe lume copii deoarece socotesc ca le-a venit vremea. Un pui de om reprezinta
o responsabilitate, nu un calcul. Presupune un sacrificiu. Si daca tot traim
vremurile astea, poate ca e bine sa acceptam ca daca nu ne putem permite sa facem
copii, trebuie sa renuntam pe moment la idee.
Suna cinic? Cat de ipocrit trebuie sa fii sa nu recunosti ca acesta este adevarul?
Parintii nostri ne-au adus pe lume asumandu-si greutati care nu se compara cu cele
din prezent, au spalat si fiert scutece pana le-a venit rau, au pus deoparte din
supa destinata adultilor pentru hrana dietetica a bebelusului, au pasat mere, nu
le-au cumparat ambalate cu pret dublu, au sterilizat biberoane dar, in primul rand,
au stiut ca un copil presupune o perioada de sacrificiu.
Nu sunt destule crese? Atunci, stam acasa si avem grija de bebe. Nu putem, nu avem
parinti care sa ne ajute, un bunic, un frate mai mare? Atunci, oricat de crud ar
suna, amanam fericitul moment.
Da, probabil ca natalitatea va scadea. Dar cand societatea isi va permite, va creste
din nou. Si acuma, ca sa merg pana la capat cu gandul meu numai bun de injurat: la
ce sa faci copii in Romania? Le putem oare oferi o lume in care sa devina adulti
sanatosi?
"Insa... Vezi tot