Editorial: Rasuna Valea!

Nu mai tin minte decat ca era vorba despre strapungerea unui munte intre Bumbesti si Livezeni, si ca brigadierilor li se umflau ochii ba din cauza greutatilor iscate de natura, ba de la lipsa de devotament a celor care nu lesinau de avant pompieristic, ba nevenindu-le sa creada ca un asemenea proiect poate fi sabotat. Sau asa ceva.

Nu imi amintesc nici poza de la finalul filmlui, desi ma chinui de cand a suflat Traian Basescu vant de inghet, insa imi imaginez o combinatie intre "Salutari de la Agigea", "Orasul vazut de sus" si "Arabela".

Si daca acest ultim element face ca intre zilele pe care le traim si calea ferata cantatoare sa nu existe nici o legatura, restul evantaiului se potriveste cu stradania guvernantilor. Desi, in nebuloasa care persista in jurul bugetului pe 2009, se poate spune ca numai pana la un punct. Nu se stie cum se termina povestea.

Si deocamdata, admitand ca anii parcursi de la revolutie au crestat cateva repere in mentalul colectiv, putem sa ne intrebam fara sa fim rai ce-om putea face cand ne tremura pamantul sub picioare, daca in clipele cand eram vioi si ne tineau genunchii ne tranteam pe burta chinuiti de intrebari.

Daca guvernele trecute n-au reusit sa adopte la timp (imi amintesc de Ungaria anilor 1993 - 1995) masuri economice zdravene, cu bataie lunga, au accelerat pomparea banilor in fabrici nerentabile in loc sa retehnologizeze sau sa vanda, au stimulat pe hartie un sector ca agricultura, iar acum aruncam laptele la porci, si au renuntat la toate resursele naturale, cum va reusi actualul Cabinet sa aiba viziune si sa propuna masuri de inlaturare a dezechilibrelor profunde in plina criza?

Cum ai intoarce-o, Romania n-o poate face fara ajutor din strainatate, ca o fi Comisia Europeana sau Fondul Monetar International. In ambele variante, trebuie sa se angajeze sa imblanzeasca deficitul bugetar, or aici nu exista prea multe variabile in afara de salarii inghetate, mariri de taxe sau disponibilizari masive.

E atat de greu incat simt ca miroase a fier indoit cu degetele, dar pana la urma, in ciuda nevoii iresponsabile a politicienilor de-a promite in campania electorala erectii salariale, trebuie sa lucram cu realitatea. Iar solutia inghetarii, daca oamenii cei mai responsabili ai statului reusesc sa explice ca este nevoie de un sacrificiu, nu poate fi ignorata.

Spunea cineva ca odata cu salariile si pensiile trebuie inghetate si preturile, si marturisesc ca nu ma duce mintea sa judec daca este o masura de natura a pune economia in miscare. Imi pare o alunecare intr-un cerc vicios - o anomalie cu care romani sunt obisnuiti, insa de data aceasta este vorba despre jocul de-a supravietuirea.

Satui de gargara, oamenii de rand asteapta, aproape impacati, ceea ce simt din toata fiinta ca trebuie sa se intample: o solidaritate in jurul crizei, in mijlocul careia sa nu fie singurii sacrificati. Si daca povestea caprei vecinului este o solutie, pentru ca in definitiv, nu putem sa ne amputam fiinta, atunci sa sune, ca-s numai sase luni!

Cristian Mihai Chis

Piedone vorbește despre un complot în favoarea lui Nicuşor Dan: ”Nu mă întoarce nimeni înapoi”

Cristian Popescu Piedone (PUSL), candidat la funcţia de primar al Capitalei, a infirmat, din nou, marţi, 23 aprilie, zvonurile referitoare la o posibilă retragerea a sa din cursa electorală şi...

Sebastian Burduja, candidatul PNL la Primăria Capitalei: ”Bucureștenii să nu mai fie forțați să aleagă răul cel mai mic"

Candidatul liberal la Primăria Capitalei, anunțat odată cu retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursă, vrea să propună „un model liberal de administrație”. Sebastian Burduja, liderul...