Dreptul la vaccin. Prioritati absolute vs prioritati relative si stat vs. societate

Autor: Ovidiu Alexandru Raetchi - parlamentar
Joi, 11 Martie 2021, ora 12:34
2923 citiri

Daca Pamantul ar urma sa fie distrus de un asteroid si am putea sa salvam doar o parte din omenire colonizand o alta planeta, primul si cel mai important criteriu de supravietuire ar fi, in mod evident, unul moral: am da copiilor sansa de a trai viata de care adultii s-au bucurat deja. Dar nu ar fi suficient.

Un criteriu de utilitate ar trebui sa se adauge celui moral, pentru ca o colonie pe Marte ar avea nevoie de mii de adulti specializati: astronauti, medici, ingineri etc. Aici lucrurile ar deveni complicate, pentru ca, spre deosebire de principiul limpede al varstei, atunci cand vine vorba de specialitati esentiale disputele devin inevitabile. Dar daca e nevoie de biologi marini? Dar daca e nevoie de halterofili? Dar poetii nu sunt importanti pentru o societate sanatoasa? Si, foarte probabil, navele de salvare pozitionate in Romania s-ar prabusi sub greutatea halterofililor si poetilor care incearca sa se suie la bord, impreuna cu cuscrii si cumnatii, in timp ce acelea din Israel si Germania ar fi deja in spatiu.

Ca si in scenariul asteroidului, si in cazul vaccinului anti-Covid criteriul moral de protejare ar trebui sa fie cel absolut (un scop bun in sine): sa ii aparam, inainte de toate, inaintea egoismului nostru instinctiv, pe cei vulnerabili - varstnici, bolnavi cronici. Acestui criteriu trebuie sa i se adauge unul utilitar: sa-i protejam pe cei supra-expusi, din mecanismele esentiale pentru continuitatea societatii.

Aici, insa, scopul e unul relativ, nu absolut, iar cuvantul ales e foarte important: continuitatea societatii, nu a statului. Pentru ca si curierul, si vanzatorul, si gunoierul, si medicul din mediul privat sunt la fel de expusi ca politistul sau functionarul ANAF. In acest punct, lucrurile se complica: ca si in cazul rachetei care pleaca spre Marte, e tot mai dificil sa tragi linie intre "utili/expusi", pentru ca importanta/expunerea unor meserii devine o problema de procente.

Dezbaterea din ultimele zile privind modul in care a fost asigurat in Romania accesul la vaccin are la baza doua senzatii ale opiniei publice: in primul rand ca, in raportul dintre prioritatea absoluta (protejarea vulnerabililor) si prioritatea relativa (protejarea utililor/expusilor), cea de a doua categorie s-a bucurat de o atentie mai mare. Ca, in practica, in detaliile organizatorice si logistice, "relativilor" le-a fost mai usor decat "absolutilor". In al doilea rand, exista senzatia ca in Romania doctrina continuitatii statului, care nu e chiar adecvata pentru Europa anului 2021, a fost ceva mai importanta decat cea a continuitatii societatii.

Ca statul a avut o grija suplimentara de unele categorii care sunt importante pentru continuitatea sa teoretica, dar care in practica nu erau cu adevarat expuse si implicate in lupta cu pandemia. E absolut firesc, de pilda, ca militarii care au fost in prima linie a luptei a luptei anti-Covid sa fie vaccinati in mod prioritar; pentru ca militarii chiar au fost chemati la datorie si au facut lucruri excelente in momente critice. Dar chiar toti au fost in prima linie?

Faptul ca multi dintre parintii nostri, care au respectat regulile jocului si au sunat zile in sir pentru programare, asteapta inca prima doza de vaccin, in timp ce unii "utili", "expusi" si "statali" discutabili sunt deja imunizati constituie o problema obiectiva. In fond, societatea isi formeaza un stat, intre altele, pentru a arbitra corect distribuirea unor resurse limitate.

Iar vaccinul anti-Covid este o resursa pentru viata la care batranii si bolnavii trebuiau sa aiba acces prioritar; oricat am rataci printre principii de filosofie politica, ordonante si legi, aceasta idee trebuia sa se afle in centrul operatiunii de vaccinare. Daca esuam in aplicarea acestui principiu moral, vom ramane cu un gust amar. E ca si cum am vedea ca in acea racheta care ar trebui sa-i poarte pe copii spre Marte se napustesc, in timp ce-i imping din drum pe cei mici, pe tot soiul de biologi marini si halterofili care agita o hartie si striga: "Sunt esential! Sunt esential!".

Ovidiu Raetchi este un politician, politolog si scriitor roman, deputat in Parlamentul Romaniei si vicepresedinte PNL Bucuresti. A absolvit Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative. Reprezinta in Parlament romanii din Orientul Mijlociu si Africa, printre care si militarii din Afganistan. Este membru al Comisiei pentru Aparare si al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni din Camera Deputatilor. A publicat: Esteistica (2004), Din Agora (2012), Anti-Dughin. Civilizatia Crestin-democrata si un proiect pentru Rusia (2014) si Teoria Marelui Licurici & alte idei de dreapta (2014).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Citeste si:
Sorin Cîmpeanu anunță subiecte mai simple la examenele naționale și o singură medie generală la final de an: ”Criză sanitară a însemnat o catastrofă educaţională”
Sorin Cîmpeanu anunță subiecte mai simple la examenele naționale și o singură medie generală la final de an: ”Criză sanitară a însemnat o catastrofă educaţională”
Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a declarat marți, 17 mai, că subiectele la examenele naţionale - Evaluarea Naţională şi Bacalaureat - vor fi adaptate situaţiei create de criza...
Cum au ajuns românii din Diaspora să voteze AUR. Antropolog: George Simion este fix simbolul clasei mijlocii deprivate de globalizare
Cum au ajuns românii din Diaspora să voteze AUR. Antropolog: George Simion este fix simbolul clasei mijlocii deprivate de globalizare
Votanții AUR sunt motivați de „nemulțumirea pe care o simt că alții câștigă mult mai mult decât ei de pe urma globalizării”, argumentează antropologul Radu Umbreș într-o analiză...