Sfanta naivitate romaneasca (Opinii)

Oricate dezamagiri ar traversa oamenii, tot mai gasesc resurse de a se iluziona. S-ar putea spune ca aceasta disponibilitate este direct proportionala cu amplitudinea deceptiei care o preceda.

Nu pot decat sa calific drept o sfanta sau mai profana naivitate sperantele unei bune parti a poporului romanesc acum, la preluarea puterii lumesti de catre cei care au mai fost si care, iata, au revenit in fruntea bucatelor. Acum, cand s-a implinit dorinta fierbinte a celor care oftau cu naduf pana mai deunazi: "Uff! De ar pleca astia odata! Ca oricine ar veni, ar fi mai bun decat ei!".

Nu a mai contat ca acesti "oricine", cu deosebire partea colorata mai in roz a echipei, nu prea au binemeritat gratitudinea de obste in precedentele (si indelungatele) lor guvernari cu care ne-au (ne)fericit si nici ca la un moment dat ei au reprezentat in optica populara o chintesenta a venalitatii si coruptiei generalizate. Acum, prin legile chimiei obscure care guverneaza dragostea si ura norodului, au devenit pe data intrutotul frecventabili si respectabili.

Nu-i vorba, nici cei de curand debarcati n-au fost niscaiva ingeri, din orice perspectiva am cerceta lucrurile. Si ei au preluat, uneori cu prisosinta, metehnele inaintasilor, si ei au avut prea adesea impresia ca a venit vremea lor si ca nimeni nu va reusi sa-i clinteasca de acolo unde sansa si un lider vizionar i-a plasat.

Ceea ce au oferit, la vremea lor, nu a fost o adevarata alternativa, ci doar o varianta, cred eu, imbunatatita, a aceleiasi ciorbe. Un rau ceva mai mic, totusi.

Se pare insa ca, orice s-ar intampla, partidul de suflet al resapatului "domn" Ilici ramane dragostea dintai a Romaniei post-decembriste si ca in mod necesar si ciclic, la 1989 incoace, el este investit cu misiunea pe care singur si-a asumat-o atunci, de a "salva" patria in clipe de restriste. Frontul Salvarii Nationale, redivivivus! Chiar si atunci cand romanii au avut alta optiune, lucru care nu s-a intamplat prea frecvent, n-a fost decat expresia sindromului iubirii abuzate. La care insa ne intoarcem cu o obstinatie aproape masochista.

Desigur, se poate sustine, si acest lucru s-a mai intamplat, ca PSD de astazi nu este FSN de ieri, ca lucrurile se mai schimba, ca vechea generatie a facut cativa pasi indarat, daca nu altfel, macar prin conditionare biologica. Ca Victor Ponta e un om de lume noua, croit dintr-un alt material decat dinozaurii comunisti sau fripturisti care l-au precedat. Ca, la urma urmelor, social democratia este un curent politic si de gandire perfect plauzibil care face cariera chiar acum prin tarile Europei civilizate, deci, nu am avea motive valabile de a ne excepta din aceasta tendinta.

Sustinerile de mai sus sunt chiar admisibile si adevarate pana la un loc. A trecut intr-adevar o cale destul de lunga de la "democratia originala" si de la socialismul cu fata umana propovaduite de corifeul mai sus mentionat. Am devenit intre timp membri ai comunitatii europene, ai NATO, am invatat nitica democratie si economie de piata. Cu siguranta ca nimeni nu ni le va expropria, cel putin nu pe de-a intregul. Cu siguranta ca exista si o viata post-PSD, sau, ma rog, USL.

Pe de alta parte insa, nu cred ca sperantele frenetice de mai bine ale celor care (inca) se bucura de schimbarea care de curand s-a produs se vor implini. Nu cred, si nimeni nu ma va convinge de contrariul, decat poate faptele, care insa nu se vor materializa. In ciuda celor 8% pe care bugetarii ii vor reprimi, probabil, sau a CAS retinut abuziv care se va restitui pensionarilor si a altor posibile cadouri, pe care tot noi le vom plati, poate cu varf si indesat si mai repede decat ne-am astepta. E vremea populismului, dupa care va urma cea a decontarilor.

Afirm raspicat, si cu riscul de a incalca o linie de conduita pe care mi-am autoimpus-o, ca nu vom trai nici mai bine, nici mai elegant ca pana acum. Ca dupa colt, in spatele premierului simpatic, pandesc aceiasi rechini care ne-au tocat si pana acum si ca haita e cu atat mai flamanda, cu cat vine dupa o indelungata si chinuitoare abstinenta. Si mai ales ca vine in contextul unei situatii mai mult decat complicate in arealul mai larg in care ne incadram. Nimic nu va fi mai bine, decat eventual timpul probabil!

Sa dea Dumnezeu sa n-am eu dreptate si ca naivitatea sa fie expresia supremei intelepciuni!

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...