Sportul de performanta, strivit de politic. De ce sa ne multumim cu 6 medalii la Rio? Interviu

"Cine investeste un euro in sport economiseste un euro la sanatate", se spune, dar guvernantii romani nu par sa fi aflat inca acest lucru. Cum a ajuns Romania de la 53 de medalii obtinute la olimpiada de la Los Angeles sa spere ca va obtine anul acesta la Rio de Janeiro macar 6?

Numarul de medalii obtinute de noi la Olimpiada a scazut dramatic dupa Sydney (2000), desi in guvern a fost infiintat un post special de ministru al Sportului, functia fiind ocupata, rand pe rand, si de politicieni, si de sportivi de performanta.

Rezultatele se vad si dovedesc ca lucrurile nu merg deloc in directia buna. La Olimpiada din Brazilia Romania nu va avea o echipa de fete la gimnastica, nici baieti la handbal, sporturi la care altadata ne clasam pe podium.

"Astept intre 6 si 8 medalii, poate avem si o surpriza cu 9 medalii", a declarat zilele trecute Alin Petrache, presedintele Comitetului Olimpic si Sportiv Roman (COSR).

Cum a ajuns Romania, tara care i-a dat lumii pe Nadia Comaneci si Ivan Patzaichin, sa se multumeasca cu atat de putin?

E trist, dar sistemul sportiv romanesc a ramas unul de tip comunist, nu avem baza de selectie, cluburile sportive au fost decimate, nu avem antrenori bine pregatiti si nici facilitati fiscale pentru sponsori, dar le-am putea avea daca ar exista vointa politica, raspunde Octavian Morariu, fost presedinte COSR si membru al Comitetului International Olimpic, intr-un interviu acordat Ziare.com.

Explicati-ne de ce am ajuns sa ne propunem doar 6-8 medalii la Jocurile Olimpice, in conditiile in care dupa 2000 am avut 5 ministri ai Sportului.

Putem sa vorbim 10 zile despre acest subiect. Pe scurt, insa, trebuie sa pornim de la faptul ca performantele nu se cladesc intr-un an, doi sau trei. O medalie olimpica se face, in medie, muncind cam 10 ani. Vorbim de planuri de lunga durata, coerente, sustenabile si care au continuitate.

Problema noastra este una de sistem, nicidecum de sprijin al unuia sau altuia, de mai multi sau mai putini bani, desi sigur ca si aspectul financiar e important. Problema noastra este ca sistemul sportiv (si cel de performanta, si cel de masa) e un sistem croit pe sistemul comunist. El nu este racordat la realitatile economice si la evolutia pe care a cunoscut-o tara.

De ce?

Pentru ca a lipsit vointa politica. E vorba de a schimba mentalitati, cutume, fluxuri financiare. E vorba si despre asigurarea unei independente financiare fara de care sportul de performanta nu poate trai.

Sportul de performanta trebuie sa traiasca singur. Statul, guvernul, politicul trebuie sa ii creeze conditiile sa functioneze singur, pentru ca sportul de performanta este un business, o afacere. Or, la noi, sportul de performanta e condus de un minister. Administratia nu poate sa conduca un business. Business-urile conduse de administratii sunt toate falimentare. Cam asta e si cu sportul.

Noi stim asta foarte bine. Am anuntat nevoia de schimbare inca din noiembrie 2003. Eram presedintele Agentiei Nationale pentru Sport si am vorbit despre subiect. Nu pot spune chiar ca la pereti, pentru ca erau destui oameni in sistem care intelegeau, chiar si printre oamenii politici. Dar este o inertie atat de mare incat propunerile pe care le-am dezvoltat pana la detaliu, cu punct si virgula, nu sunt inca puse in practica.

Cand eram la conducerea COSR si presedinte am facut o propunere clara guvernelor succesive de modificare a legislatiei in care sportul apare ca si activitate. Nu vorbesc doar de legea sportului, ea e ultima lege care trebuie modificata. Mai intai vorbim despre legi organice - ale Finantelor publice si Educatiei. Noi am lucrat 2 ani in cadrul unui colectiv la aceste modificari legislative si nu ne-am dus la guvernanti cu idei si viziuni, ci le-am dat proiectul in mana. Am luat fiecare lege si am spus ce paragraf, ce alineat trebuie schimbat, cu ce si cum. Am scris tuturor ministrilor si prim-ministrilor.

Si ce vi s-a raspuns?

"Da, da, facem, ne intalnim, facem grupuri de lucru". Dupa care nu se intampla nimic.

Acum o luam din nou de la capat pentru ca nu e in firea mea sa renunt. Stiu ca e un proces de lunga durata.

Foarte simplist, oamenii au inteles ca COSR vrea sa preia sportul. Nu e vorba despre asa ceva, asta era o virgula pe la sfarsit, ca COSR sa se ocupe de sportul de performanta asa cum e in majoritatea tarilor dezvoltate pentru ca la cea mai mare competitie, Olimpiada, toata lumea ne intreaba pe noi cate medalii facem, nu am auzit sa intrebe nimeni pe vreun ministru al Sportului inainte de olimpiada, numai pe noi. Dar intrebarea nu m-a deranjat niciodata, pentru ca oamenii nu stiu cum e organizat sistemul.

Acum, daca vorbim despre numarul de medalii, trebuie sa luam in consideratie si factori obiectivi. Am auzit pe un post de televiziune ca la Los Angeles (1984) am luat 53 de medalii si acum ne propunem 6. Comparatia este cel putin hazardata si oarecum malitioasa.

La Los Angeles a fost un urias boicot al blocului comunist. Tot ce insemna la vremea aceea Uniunea Sovietica, RDG si alte state foarte "zdravene la sport" nu au fost prezente.

Apoi, nu vorbesc numai de noi, ci de toate tarile de nivelul nostru. Uitati-va la Polonia, care e de doua ori mai mare decat noi si mai bogata, iar daca obtine 10 medalii e mare glorie la ei. Bulgaria a disparut de tot. E un fenomen in zona noastra.

Ungurii in schimb au demarat un program acum 12 ani si rezultatele s-au vazut. In Ungaria a fost ministru al Sportului Ferenc Gyurcsany, care apoi a fost prim-ministru. El a facut acest plan, iar Viktor Orban, cand a preluat sefia guvernului, nu i l-a demolat, ci l-a preluat, l-a imbunatatit si a mers mai departe, iar la Olimpiada de la Londra au obtinut 18 medalii.

Noi ceilalti, toate tarile din zona asta, am fost insa obisnuiti cu un sistem sportiv pe care l-am pastrat din inertie si care acum nu mai functioneaza, pentru ca nu are baza economica.

Pe de alta parte, exista o dispersie mai mare a numarului de tari care castiga medalii. Uitati-va la rezultatele de la Sydney (2000), care e cea mai buna olimpiada a noastra dupa 1990 (Romania a obtinut 26 de medalii si a ocupat locul 11 pe natiuni, n.red.), si vedeti cate tari au castigat medalii (80), apoi la Beijing (86) si la Londra (85).

Globalizarea economica se duce si in sport, adica expertiza sportiva circula. Sunt tari care nu erau pe nicaieri si au bagat bani in sport.

Facem ce facem si tot la bani ajungem.

Nu, ajungem la sistem. Banii fara un sistem potrivit sunt aruncati pe fereasta. Cand ai sistem si expertiza, banii ori ti-i faci, ori ti-i gospodaresti atat de bine incat pe urma ti-i faci singur.

Si de ce nu avem un sistem modern? Sunt drenati banii spre alte zone? E vorba de aranjamente politice, de dedesubturi, de lucruri care nu se spun public?

Nu. Nu trebuie sa dam in patima noastra tipica, a susceptibilitatii. Nu e niciun scenariu. Doar dezinteres vizavi de aceasta chestiune. Poate ca sportul nu aduce mai mult de o imagine punctuala, din cand in cand, pe la Olimpiada, pe la un Campionat mondial, mai castigam o medalie, mai facem o chestie...

Dar ce ma deranjeaza pe mine este altceva. Sportul de performanta nu este decat o "concluzie" a sportului de masa, fara de care nu poti sa ai o natiune sanatoasa.

Implicatiile sunt foarte mari. Se stie ca cine investeste un euro in sport face o economie de un euro in sanatate. Problemele sunt de sistem si pleaca de la baza de selectie. Sportul in scoala a disparut, parintii isi scutesc copiii de sport ca sa faca altceva (si nu isi dau seama ce greseala fac!), cluburile sportive scolare au disparut.

De ce au disparut?

In primul rand pentru ca nu mai sunt copii dispusi sa faca sport, baza de selectie dispare incet, incet. Apoi, uitati-va la ce salarii au profesorii de educatie fizica. Au fost facuti zeci de mii de profesori de sport, inclusiv la facultatile private (asta e alt subiect) si la o mie si ceva de lei pe luna nu face nimeni educatie fizica, fac altceva.

Mai este vorba si despre o mutatie economica. Pana in 1989, foarte multi copii de la tara, din familii sarace, mergeau in aceste cluburi sportive scolare, in loturi nationale de juniori si ajungeau sa promoveze social si economic. Le era mai bine decat intr-un sat pierdut de prin Vaslui. Acum, parintii sunt dincolo de granite, la lucru. Copiii fie sunt abandonati in tara, fie plecati.

Va mai pot da si alte cauze pentru care nu avem baza de selectie.

Apoi, e vorba despre etajul intermediar. Sportul se face in cluburi, iar ele nu mai sunt, din cauza economicului. Sa va dau exemplul meu: Eu am jucat rugby la Grivita Rosie, echipa sindicala, cu traditie, din 1934, care apartinea Ministerului Transporturilor. Eu am facut si facultate, am terminat sef de promotie pe tara, dar colegii mei de echipa se duceau la uzina, stateau o ora-doua si apoi se antrenau. Deplasarile erau platite de uzina, stadionul era intretinut de uzina etc. Or, noi, toata tesatura asta de cluburi muncitoresti, sindicale, am pierdut-o.

Cand s-au dus fabricile unde s-au dus, ca sa nu spun mai multe, s-au dus si cluburile. Si nu am pus nimic in loc.

De ce nu am pus nimic in loc?

Pentru ca nu avem tesatura economica. Nu avem facilitatile in Codul Fiscal care sa permita unei companii sa tina o echipa pe langa ea. Trebuie sa umblam la sponsorizari, la tot felul de lucruri.

Uitati-va ce mizerii sunt la cluburile de fotbal pentru ca nu exista o legislatie buna. Eu nu ii scuz pe cei la care stiti ca ma refer si nici nu vreau sa le explic greselile, dar umbla cu tot felul de paleative si vedem concluziile penale.

Trebuie o legislatie foarte indrazneata pe partea fiscala. Am vorbit cu noul ministru de Finante, dar eu am vorbit cu toti ministrii de Finante din ultimii 12 ani. Acum am inceput un schimb de e-mailuri, sa vedem unde duce.

Pe partea de finantare prin facilitati fiscale suntem foarte in urma. Daca ne uitam in SUA, in Japonia, totul vine de la societati, care au facilitati fiscale formidabile.

In Japonia, toate cluburile de sport (rugby, fotbal, baschet, cricket, oricare) apartin de mari companii. Toate. Si compania are dreptul intr-o limita din cifra de afaceri sa dea la sport si sa fie defiscalizata pentru asta.

Asta se intampla la cluburi, dar daca mergem si la echipele nationale, acolo avem doua probleme. Nu avem baza de selectie, dar nu avem nici competente. Stiinta sportului, ca sa ii zic asa. Asta e alta mare belea. Noi am exportat in anii '70, '80 chiar si in '90 antrenori de gimnastica, de canotaj etc. Oamenii astia nu mai sunt si nu i-am "regenerat".

Scoala de antrenori e foarte, foarte slaba. Nu ma feresc sa o spun, iar sistemul universitar nu e performant inclusiv pentru sport si educatie civica (nu numai pentru sport, dar asta e o alta discutie).

Nu avem profesori in scoli, nu avem antrenori, pe toata verticala piramidei noi nu avem expertiza tehnica. Or, copilul simte. Copilul vrea sa se joace, sa participe la competitii, dar daca nu are cine sa-l acompanieze, face altceva.

Noi, la COSR, cam stim ce e de facut si am tot "bombardat". Au fost si niste incercari media sa ne sustina, dar destul de timide pentru ca, in general, oamenii se plictisesc de astfel de subiecte. Cati vor citi ce v-am spus eu pana acum?

Atunci haideti sa punem altfel problema, ca sa fie mai interesant: Dincolo de faima si satisfactii, din sport nu se pot face si bani frumosi?

Ba da! Dar ca sa castigi bani trebuie sa investesti mai intai. Din nimic nu se fac bani.

Si banii trebuie sa mearga mai intai la sportivi, pentru ca fara ei suntem zero. Asta iar e o confuzie care se face. Noi trebuie sa muncim pentru sportivi, pentru ca prin ei se perpetueaza fenomenul - avand sportivi, si role-models, asa devine sportul atractiv.

Se poate, daca ai cluburi solide, competitii solide, sponsori destui care vin pe o structura clara, transparenta, fara sa se gandeasca ca a doua zi presedintele clublului ajunge pe la DNA pentru ca nu stiu ce a facut cu banii.

Se poate, dar v-am spus: e o chestiune de sistem. Dar asta nu e doar o problema in sport...

Si atunci, nu e o chestiune de vointa politica?

Sigur, tine de vointa politica. Si nu de vointa politica a unui partid sau a unei persoane, ci a intregii clase politice, pentru ca schimbarile nu se fac intr-o legistatura, ci in 2-3-4 legislaturi.

Uitati-va la Spania. Au facut un plan pe 20 de ani, toate partidele, in frunte cu regele. Uitati-va unde sunt spaniolii in sport acum, si nu vorbesc de fotbal, acolo e altceva, vorbesc de baschet, volei, handbal, sporturi unde sunt in top. Inclusiv la rugby echipele de 7 si de baieti si cea de fete s-au calificat la Olimpiada de la Rio.

Scenariu-bombă în coaliție. Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu înainte de depunerea candidaturii ar fi deja stabilită SURSE

Cătălin Cîrstoiu va lămuri totul în legătură cu candidatura sa la Primăria Capitalei într-o conferința de presă, este mesajul public al coaliției PSD-PNL. În spatele ușilor,...

România trimite militari să lupte împotriva rebelilor houthi. Cererea lui Klaus Iohannis

Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au luat act marţi, 16 aprilie, de scrisoarea preşedintelui Klaus Iohannis prin care informează Parlamentul că a aprobat...