Guvernul capului de tabel

Autor: Mircea Cosea , profesor universitar
Marti, 10 Ianuarie 2017, ora 11:55
11035 citiri

Cei care lucreaza in domeniul statisticii, al cercetarii si al analizei economice stiu ca pentru realizarea obiectivelor pe care si le propun au nevoie de o echipa care sa fie formata din doua categorii de personal. O categorie o reprezinta cei care concep, iar o alta categorie, cei care executa.

Se zice, in mod colocvial, ca cei care concep si au o viziune sintetica asupra obiectivelor propuse realizeaza capul de tabel, iar cei care executa, completeaza tabelul conform cerintelor exprimate prin capul de tabel.

Trebuie subliniat faptul ca ambele categorii cuprind profesionisti de valoare, numai ca intre prima si cea de a doua categorie exista o diferenta de clasa si pozitie ceea ce impune si o subordonare a celor din a doua categorie fata de cei din prima.

Modul in care a fost format si, mai ales, prezentat opiniei publice guvernul domnului Grindeanu da impresia ca acesta ar avea ca sarcina doar completarea tabelului, adica s-ar cantona exclusiv in zona executantilor.

Imposibilitatea domnului prim ministru de a demonstra in fata mass-media ca a participat si la conceperea capului de tabel ca si a multora dintre ministri de a arata comisiilor parlamentare posibilul lor rol in actul de conceptie intareste si mai mult aceasta impresie.

Faptul ca presedintele PSD a anuntat un control saptamanal al modului in care Guvernul isi respecta sarcinile ne duce cu ideea chiar la o relatie de subordonare simplista, de tip lucrativ.

Este buna sau mai putin buna pentru economia Romaniei existenta unui guvern aflat intr-o subordonare evidenta si totala fata de vointa politica a unui partid, fie el chiar favoritul dovedit al electoratului roman?

Este bine ca actul guvernamental sa se reduca doar la indeplinirea stricto senso a unui program electoral, chiar daca acesta este de calitate? Este bine ca prim-ministrul Guvernului Romaniei sa fie in fapt doar porte parole-ul unui lider de partid?

Administrator sau policy maker?

Teoria economica moderna, atunci cand se refera la raportul dintre economic si politic, acrediteaza ideea necesitatii reducerii ingerintelor politice in economie, ceea ce se traduce in practica guvernamentala prin existenta unui act de guvernare sustinut politic, dar caruia i se confera libertatea adaptarii rapide la schimbarile interne si externe ale mediului economic, ca si capacitatea de a concepe politici economice corespunzatoare cerintelor momentului respectiv.

Guvernarea moderna nu inseamna numai administrarea mecanismului de punere in practica a unui program politic de sorginte electorala. Ea presupune o autonomizare a deciziilor executive, asigurand Guvernului posibilitatea exercitarii principalului sau rol, acela de a fi "policy maker".

Acest lucru presupune existenta capacitatii intelectuale si inovative a Guvernului de a gasi, pe baza unui mandat primit de la forta politica majoritara, solutiile de rezolvare a obiectivelor politice. Respectarea mandatului politic, spre deosebire de preluarea ad literam a programului politic, asigura libertatea Guvernului de a fi o forta executorie bazata pe propria expertiza si responsabilitate.

Guvernul Grindeanu nu se deosebeste radical, din acest punct de vedere, de un guvern tehnocrat, deoarece sarcina sa pare a fi doar de administrare a unor obiective livrate "la pachet" prin program politic, ca si cum ar fi "sub contract de management" cu PSD sau, mai precis, cu presedintele PSD.

Din analizele pe care le-am facut pe parcursul ultimilor ani privind cresterea si dezvoltarea economica, am ajuns la concluzia conform careia un factor specific de crestere a economiei romanesti il constituie "conceptul guvernarii".

Conceptul guvernarii defineste modul in care puterea politica (in sens de "establishment") intelege sa acorde Guvernului rolul de policy maker prin prisma relatiei multilaterale dintre Guvern pe de o parte si Parlament, partide, BNR, factori externi (UE, FMI, Banca Mondiala, capital strain, parteneriat strategic), pe de alta parte.

Istoria de dupa 1990 arata ca rareori guvernele Romaniei au beneficiat pe deplin de oportunitatea de a deveni ele insele policy maker. In majoritatea cazurilor, rolul acesta a fost acordat guvernelor foarte putin sau chiar deloc, fiind preluat, prin influenta directa sau indirecta, de catre BNR, Presedintie sau institutiile financaire internationale, cu un accent mai evident dupa 2015 si de catre UE.

Guvernul Grindeanu pare a fi apogeul acestui trend al deposedarii Guvernului de rolul sau de policy maker. Deocamdata, acest rol revine exclusiv unei majoritati parlamentare zdrobitoare sub conducerea presedintelui PSD.

Insist asupra "deocamdata", deoarece am convingerea ca in urmatoarea perioada influentele externe asupra guvernarii vor fi importante, avand in vedere faptul ca PSD si presedintele sau au o nevoie vitala de a deveni recunoscuti si frecventabili pe plan extern.

Ar exista totusi un avantaj al Guvernului capului de tabel

Guvernul Grindeanu, care a primit de la presedintele PSD capul tabelului pe care trebuie sa-l completeze sub control saptamanal, nu corespunde standardelor europene ale unei asa numite "good governance".

Ii lipseste tocmai ceea ce defineste acest lucru, adica dreptul de a judeca si decide, din si prin proprie vointa si expertiza, cea mai buna varianta de concepere si implementare a deciziilor ("Good governance is about the processes for making and implementing decisions. It's not about making 'correct' decisions, but about the best possible process for making those decisions").

De ce ar fi bun un guvern care doar executa

Cu toate acestea, consider ca in situatia concret istorica a Romaniei contemporane, un guvern redus doar la rolul de administrator-executor, strict controlat, poate avea un avantaj pentru tara.

Acest avantaj rezulta, dupa parerea mea, din oportunitatea gasirii unui substitut fenomenului de consens politic.

Iata argumentele: Romania are urgent si vital nevoie de realizarea unor proiecte de care depinde viitorul nostru. Astfel de proiecte, cum ar fi infrastructura, amenajarile funciare, irigatille, impaduririle, lucrarile de protectie fata de cataclismele naturale etc, se pot realiza doar pe termen lung, cu o continuitate de actiune si finantare.

Sunt conditii care cer consens politic, dar este evident ca acest lucru nu este realizabil in contextul politic romanesc.

In lipsa acestuia, o forta politica majoritara poate realiza astfel de proiecte utilizand ca unealta de actine un guvern fara veleitati de policy maker, dar cu evidente veleitati de executor disciplinat al unor comandamente politice impuse prin vointa majoritara.

Exista insa o conditie, aceea a vointei fortei politice majoritare de a realiza astfel de proiecte, altfel spus in stilul metaforic de mai sus, sa conceapa un cap de tabel corect si cu viziune pe termen lung.

Mircea Cosea este doctor in stiinte economice, profesor universitar la ASE Bucuresti.



Citeste si:
Se conturează programul de guvernare al executivului Nicolae Ciucă. UDMR vrea încurajarea natalității
Se conturează programul de guvernare al executivului Nicolae Ciucă. UDMR vrea încurajarea natalității
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat sâmbătă, 23 octombrie, după discuţiile de la Palatul Victoria, că politica formaţiunii s-a axat, în ultimele trei decenii, pe reprezentarea...
Premierul desemnat Nicolae Ciucă, întâlniri de lucru cu PNL și UDMR pentru programul de guvernare. Cu ce alte partide a mai interacționat
Premierul desemnat Nicolae Ciucă, întâlniri de lucru cu PNL și UDMR pentru programul de guvernare. Cu ce alte partide a mai interacționat
Premierul desemnat Nicolae Ciucă, împreună cu echipa de experţi ai Partidului Naţional Liberal şi cu reprezentanţii Uniunii Democrate Maghiară, conduşi de Hunor Kelemen, au continuat...
Sursa: Ziare.com