Kakistocrația în ascensiune. Cum au pierdut încrederea publicului elitele

În ultimul său articol din The New York Times, Paul Krugman, deținător al Premiului Nobel pentru economie în anul 2008 și profesor de științe economice și relații internaționale la Princeton University, scrie că publicul își va da seama până la urmă că majoritatea politicienilor care se revoltă împotriva elitelor sunt, de fapt, elite.

”Privind înapoi, ceea ce mă frapează cel mai mult este cât de optimiști erau oamenii la începutul anilor 2000, atât în America, cât și în multe părți ale lumii occidentale, și cum acel optimism s-a transformat în furie și resentimente. Este vorba, bineînțeles, de o schimbare generală, dar nici măcar cei mai privilegiați nu sunt scutiți. Astăzi, unii dintre cei mai furioși oameni din America — inclusiv miliardari care, deși au tot ce își doresc, se simt neapreciați — sunt acum o forță importantă în politica americană, cu o influență considerabilă asupra noii administrații Trump”, scrie Paul Krugman.

În 1999 și la începutul anului 2000, majoritatea americanilor se simțeau foarte bine. Statisticile arătau o satisfacție incredibilă cu privire la direcția în care merge țara. Asta pentru că, în acele vremuri, mulți considerau că pacea și prosperitatea sunt lucruri de la sine înțelese, iar alegerea unui președinte nu era un act de reflecție profundă. Era, pur și simplu, despre cine părea mai plăcut, mai amuzant, mai „cool”.

În Europa, lucrurile păreau, de asemenea, să meargă pe drumul cel bun. Introducerea monedei euro în 1999 era văzută ca un pas important spre integrarea politică și economică a continentului. Noi, americanii, aveam îngrijorări legate de acest proiect, dar acestea erau mai mult excepții, nu norme.

Desigur, nu totul era perfect. În America, erau deja semne de extremism și conspiraționism care aveau să se manifeste în forme tot mai periculoase în următorii ani. Crizele financiare din Asia și începerea unei recesiuni globale aveau să dea de înțeles că nu totul mergea bine, chiar dacă optimismul era aproape generalizat.

Totuși, când am început să scriu pentru The New York Times, în urmă cu 25 de ani, americanii încă se simțeau bine cu privire la viitorul lor.

Dar de ce s-a stins acest optimism? Ce s-a întâmplat? Aș spune că principalul motiv a fost prăbușirea încrederii în elitele care conduc. Oamenii au ajuns să nu mai aibă încredere că cei care ne guvernează chiar știu ce fac sau că sunt sinceri în acțiunile lor”, continuă economistul de top.

”Nu a fost întotdeauna așa. La începutul anilor 2000, cei care susțineau că invazia Irakului era o decizie greșită au fost considerați paranoici sau chiar trădători. Cine ar mai avea curaj să spună asta acum? După criza financiară din 2008, încrederea în guvernele care au gestionat economia globală a dispărut aproape complet. La fel și încrederea în eurocrati, în visul unui viitor european prosper.

Nu doar guvernele și-au pierdut credibilitatea. Dacă ne uităm la bănci, vedem cum, înainte de criza financiară, erau văzute ca instituții solide, demne de respect. Acum, sentimentul față de ele s-a schimbat radical”, spune fostul analist NYT.

Toți banii din lume nu pot cumpăra iubirea publicului

”Și cum să nu menționăm miliardarii din tehnologie? Cândva, aceștia erau idolatrizați, considerați chiar eroi ai vremurilor moderne. Astăzi, însă, sunt adesea văzuți cu suspiciune, iar produsele lor sunt tot mai contestate. Australia a interzis chiar utilizarea rețelelor sociale de către minorii sub 16 ani.

Tot acest climat de furie și resentimente îl găsim acum în rândul unor dintre cei mai bogați americani. Aceștia nu sunt mulțumiți că, deși au ajuns la culmea succesului, nu mai sunt văzuți ca înainte. De fapt, comportamentul lor ne arată un adevăr simplu: toți banii din lume nu pot cumpăra iubirea publicului.

Am mai văzut astfel de comportamente după criza din 2008, când mulți dintre cei care fuseseră salvați de guvern nu au arătat nici măcar un strop de recunoștință, ci au continuat să critice orice schimbare. „Mânia Obama” este un exemplu clar al acestui fenomen.

Astăzi, din păcate, observăm o schimbare și în tehnologia globală. Unii dintre cei mai influenți oameni din domeniu, precum Elon Musk, se îndreaptă către o direcție politică de extremă dreapta. Poate că nu ar trebui să complicăm prea mult acest fenomen. Nu este vorba de un complot al liberalilor corecți politic, ci despre faptul că acești plutocrați, obișnuiți să fie adulați, descoperă acum că nu pot cumpăra totul”, susține autorul.

”Așadar, există vreo cale de ieșire din acest cerc vicios al resentimentului și al crizei de încredere? Poate că da. Deși resentimentele pot aduce la putere oameni periculoși, ele nu pot păstra acești oameni în funcții pe termen lung. La un moment dat, publicul va înțelege că majoritatea politicienilor care se dau drept anti-elite sunt, de fapt, elite în sensul cel mai propriu al cuvântului. Iar atunci, acești politicieni vor trebui să dea socoteală pentru eșecurile lor.

Poate că nu vom regăsi niciodată încrederea de altădată în liderii noștri. Poate că este chiar mai bine așa. Dar, dacă reușim să facem față „kakistocrației” — guvernarea celor mai nepotriviți — care se profilează, poate că vom găsi o cale spre o lume mai bună”, conchide laureatul Nobel.

Vor fi aleși viceprimarii Capitalei. Cine sunt politicienii cu cele mai mari șanse pentru obținerea funcției

Noii viceprimari ai Capitalei vor fi aleşi prin vot secret în şedinţa de Consiliu General al Municipiului Bucureşti, joi, 23 ianuarie, la ora 14:00. Şedinţa este una extraordinară,...

„Serviciile secrete trebuie să intervină la CCR”. Gigi Becali se dezice total de Călin Georgescu și este convins că acesta nu va fi lăsat să candideze la Prezidențiale: „Știu că nu va fi lăsat”

Gigi Becali se dezice total de Călin Georgescu, deși l-a susținut pe acesta la alegerile prezidențiale din 2024. Patronul de la FCSB este de părere că Georgescu nu va candida, pentru că nu...