Despre condamnarea comunismului - ganduri la scrisoarea unui ambasador (Opinii)

Excelenta sa, domnul Adrian Vierita, ambasadorul nostru in SUA, a trimis o scrisoare catre ziarul american The New York Times, ca reactie la un articol in care se afirma ca "pancartele si scandarile protestatarilor din Bucuresti l-au echivalat pe presedintele Traian Basescu, cu o popularitate in scadere si cu o autoritate din ce in ce mai mare, cu fostul dictator Nicolae Ceausescu".

Demersul ambasadorului roman este firesc, birocratic chiar, domnia sa isi face datoria de a apara imaginea presedintelui republicii pe care o reprezinta intr-o tara straina.

Exista insa "mica" problema ca afirmatiile pe care le face in scrisoare devin mai curand argumente in favoarea tezei sustinute de jurnalistii americani, anume ca in Romania ne confruntam cu mostenirea comunismului.

Spune domnul ambasador: "In decembrie 2006, intr-o adresare Parlamentului, presedintele Traian Basescu a condamnat regimul comunist totalitarist din Romania (1945-1989) ca fiind ilegitim si criminal, bazandu-se pe un raport riguros scris de presedintele Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, condusa de profesorul Universitatii din Maryland, Vladimir Tismaneanu, o autoritate pe tema istoriei comunismului".

La aceasta afirmatie vom adresa domnului ambasador, dar si initiatorilor "condamnarii" comunismului de la tribuna parlamentara, urmatoarea intrebare: ce efecte ar fi avut condamnarea nazismului german printr-un "raport riguros" si un discurs cu huiduieli, fara sa se mai fi organizat Procesul de la Nurenberg si seria de mii de procese penale prin care s-au condamnat la moarte sau la inchisoare criminalii de razboi din NSDAP, SS, SA, Wehrmacht si alte componente ale regimului nazist?

Raportul Comisiei Tismaneanu a fost lipsit de efecte juridice si a avut un rezultat contrar intentiei, anume ca din perspectiva penala a oferit contextul de inchidere definitiva a dosarului comunismului romanesc, ca doar "condamnandu-l", au dat comunismului un mare NUP.

Spune domnul ambasador: "Infiintarea, in 2006, a comisiei prezidentiale si analiza ei ulterioara au reprezentat prima realizare de acest fel din Europa postcomunista. A avut consecinte majore in Romania, in principal in privinta deschiderii arhivelor mult timp inaccesibile, a educatiei si unei confruntari sociale cu un trecut traumatic".

In aceasta afirmatie domnia sa foloseste jumatati de adevar. Arhivele nu s-au deschis in totalitate si nici nu au fost folosite pentru a pedepsi pe vinovati. Pe de o parte, nu s-au declansat anchete penale impotriva fostilor activisti PCR si ofiteri de Securitate implicati in activitati de politie politica inainte de 1989 si nici impotriva turnatorilor si colaboratorilor civili ai Securitatii, folosidu-se informatiile obtinute din arhive.

Acesti indivizi traiesc din salarii sau pensii "nesimtite", ca sa-l citam pe Traian Basescu, ascunsi prin serviciile secrete, prin diferite structuri ale statului sau retrasi din viata publica, mancandu-si linistiti pensia primita pentru crimele pe care le-au comis in slujba regimului comunist.

Pe de alta parte, acele dosare "fierbinti" de Securitate, care ar fi afectat cariera publica a unor importanti actori din spatiul politic, religios, cultural sau economic, au fost pastrate la indexul serviciilor secrete romanesti si sunt inaccesibile.

Spune domnul ambasador: "Impreuna cu comisia prezidentiala, alte cateva institutii sunt implicate in evaluarea trecutului totalitarist din Romania, printre care Memorialul Sighet, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc".

Comunismul este transformat dintr-un regim odios ai carui slujitori au comis crime care trebuie anchetate si condamnate penal, intr-un subiect de studiu pentru istorici, "ca evaluare a trecutului". Este evident ca o carte de istorie descriptiva nu va echivala niciodata cu o condamnare penala ramasa definitiva si irevocabila la pedeapsa cu inchisoarea, confiscarea averii si interzicerea unor drepturi civile, asa cum ar merita criminalii vechiului regim.

In acest spirit rau, de "evaluare istorica a trecutului", a fost pervertita si adoptata Legea Lustratiei, care, alaturi de asa-zisa condamnare a comunismului facuta de Traian Basescu, ofera inca o sansa ex-activistilor PCR, ex-ofiterilor si turnatorilor din Securitate sa-si vada in liniste si prosperitate de politica, de afaceri sau de batranete.

Sfarsim aceste cateva randuri transmitandu-i ambasadorului Romaniei in SUA, domnul Adrian Vierita, un scurt mesaj: excelenta, americanii aia de la The New York Times au dreptate, Romania se confrunta cu intunecata mostenire a comunismului. Mai rasfirati, baieti, mai rasfirati!

Lucrurile „ciudate” sesizate de un fost ministru al Culturii în cazul furtului pieselor din tezaurul dacic. Unde ar trebuie îndreptată atenția în modul în care au acționat hoții

Fostul ministru al Culturii Raluca Turcan a declarat că sunt 'lucruri ciudate' în cazul furtului pieselor din tezaurul dacic. Ea a spus că atenția merită îndreptată spre faptul că...

Instituțiile europene, solicitate să intervină, după furtul tezaurului dacic. „Vă pot spune că sunt o adevărată comoară care impresiona toți vizitatorii”

Vicepreședintele Parlamentului European Victor Negrescu, europarlamentar PSD, a transmis duminică, 26 ianuarie, într-o postare pe Facebook. că furtul tezaurului dacic din Muzeul Drents...