Razboiul steagului secuiesc. Mortii care nu mai mor (Opinii)

Steagul secuiesc falfaie provocator pe parlamentul ungar, in timp ce e interzis in Harghita. Schimburi de replici usor inveninate se aud dinspre Bucuresti si Budapesta. Vechi sensibilitati, vechi uri etnice, vechi "bai, cum naiba isi permit astia, asta-i Romania (Ungaria)" renasc si ele.

Totusi...fantomele astea ar trebui sa fi disparut de mult. Nationalismul asta de doi bani ar fi trebuit sa fie mort si ingropat, insa el bantuie. De ce, in secolul XXI, in timp ce Romania si Ungaria construiesc impreuna si alaturi de alte zeci de state cea mai intinsa zona de pace, securitate si domnie a legii pe care a cunoscut-o omenirea, mai putem avea "crize", "conflicte diplomatice" si retorica de secolul XIX?

E vorba despre mortii care n-au murit. Ranile care, desi in parte vindecate, nu s-au inchis de tot. Nici in Romania, nici in Ungaria. Trebuie sa privim inapoi in istorie pentru a le intelege.

Vechi rani romanesti

Pe tot parcursul cristalizarii constiintei nationale romanesti din secolul XIX, Ungaria a fost nu dusmanul, ci marele dusman. Transilvania, cea care "lipsea" pentru ca Romania sa fie completa, era doar o provincie a Ungariei (desigur, exista Austro-Ungaria, insa aceasta nu era un stat cum l-am defini astazi, ci mai degraba doua state legate in ceva asemanator unei confederatii).

In istoriografia romaneasca a vremii din vechiul regat, in sistemul de educatie dominat de transilvaneni, in presa tipic nationalista, ungurii erau cei care "tineau prizoniera" fericirea si bunastarea romanilor, pe care o identificam in implinirea nationala, in unire. Prin comparatie, o alta mare provincie romaneasca, Basarabia, lipsea aproape cu desavarsire si nu starnea vreun fel de emotie.

In Transilvania insasi, romanii resimteau din plin un sentiment de inferioritate dat de faptul ca elita era maghiara si a fost asa pentru aproape o mie de ani, amestecat cu resentimente pentru ca erau discriminati in multe domenii si ca secolul XIX a cunoscut incercari continue de asimilare din partea ungurilor.

Ca un element de culoare, stiati de ce nume latine precum, sa luam un exemplu, Ovidiu, sunt atat de prezente in Transilvania? Dintr-un motiv simplu - insemna rezistenta la asimilare in fata autoritatilor maghiare, intrucat nu puteau fi maghiarizate. Daca Ioan putea fi transformat rapid, in acte, in Janos, nu prea existau corespondente maghiare pentru numele de provenienta latina.

Romanii isi vor lua revansa in jocul asta marsav aproape un secol mai tarziu, in perioada ceausista, cand zeci de mii de copii maghiari din Transilvania erau trecuti in actele de identitate cu nume romanesti.

Si rani unguresti

Nasterea Romaniei contemporane, odata cu Marea Unire din 1918, implinirea marelui vis national din mentalul colectiv romanesc prin alipirea Transilvaniei, a insemnat ruinarea visului national din mentalul colectiv unguresc - distrugerea Ungariei Mari. Pierderea Transilvaniei si a altor teritorii - doua treimi din teritoriul condus de Budapesta - e cea mai mare drama nationala pe care vecinii nostri o au.

Intelegeti ce e cu arborarea steagului secuiesc in Ungaria cand e interzisa in Romania, intelegeti ce e sustinerea pentru autonomia Tinutului Secuiesc si toate gesturile de genul asta? Sunt gesturi care, la nivel simbolic, inseamna oblojirea vechii rani nationale consemnate de Tratatul de la Trianon si nimic mai mult.

Efectele in plan practic sunt nule, asta o stiu si cei de la Budapesta, ar trebui s-o stie si cei de la Bucuresti, care vad ca intra in jocul asta din care singurul care beneficiaza e Viktor Orban, premierul Ungariei.

Omul asta face. Intreaga lui ideologie politica se bazeaza puternic pe patriotism, pe care, pe alocuri, il transforma in nationalism fata de Romania si infruntare fata de Comisia Europeana si FMI. E doar un joc, in care guvernul Romaniei pare dispus sa intre, poate pentru ca miroase a castig electoral si in Romania, chiar daca asta inseamna pescuit in ape tulburi. Si faptul ca guvernul Ponta ii intareste pozitia Guvernului Orban.

Toata tensiunea asta, tot felul de gesturi teatrale si simbolice precum arborarea steagului pe Parlamentul maghiar, vor mai continua sa existe pentru mult timp. Mortii, stramosii, fondatorii, personajele mitului national pe care globalizarea il stinge in fiecare zi inca n-au disparut de tot.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...