Motiunea de cenzura: O speranta sau inca un bluff?

Tara clocoteste. Chiar si in PSD, rasuna glasuri de razvratire. Nevinovatii, gazati si batuti in Piata Victoriei, sunt obiect de scandal international.

Liderul principalului partid de la guvernare isi asteapta urmatoarea sentinta. Scrisoarea avocatului Giuliani se intoarce ca un bumerang in capul celor care au comandat-o si platit-o, pesta porcina ne face de rusinea Europei, iar premierul distreaza natia cu gafele sale, ajunse de legenda.

Nici nu se putea pentru Opozitie un moment mai propice ca sa-si faca auzit glasul, sa avertizeze asupra derapajului si sa-si atraga de partea ei parlamentarii cu cugetul curat si constienti ca nu le face cinste un premier parca scos din filmele cu Stan si Bran.

Mi-e teama insa ca, in acest ceas al doisprezecelea, Opozitia nu stie sa gandeasca pragmatic si sa lupte ca sa castige, preferand sa lupte numai ca sa fie vazuta ca lupta.

N-ar fi pentru prima oara. In toate motiunile de pana acum, Opozitia s-a zbatut mai mult ca s-o vada lumea luptand, decat ca s-o vada reusind. Corect? Dar atunci, la ce i-a servit Opozitiei lupta?

Vocal si pe faza ca totdeauna, fostul presedinte Basescu atrage atentia intregii Opozitii ce are de facut: "Motiune de cenzura acum! Cu sau fara succes, motiunea de cenzura este un gest politic obligatoriu".

Admir entuziasmul domnului Basescu, imi place fermitatea sa, are un fel de a zice "acum ori niciodata!" si chiar subscriu la ideea ca asemenea gest politic este obligatoriu. Dar nu neconditionat. Decat sa stii ca n-ai sanse, mai bine lipsa. De aceea, sintagma "cu succes sau fara succes" mi se pare hazardata.

De ce sa pornim din start cu ideea insuccesului? N-ar fi mai intelept sa cautam caile reusitei punand la bataie intelepciunea, sa facem calcule aritmetice minutioase si sa urmarim atingerea scopului, punand logica la bataie?

Iar, daca nu ne ajuta nici mintea, nici aritmetica, nici logica, atunci ce rost are "gestul politic obligatoriu"? Numai ca sa ne repezim, ca berbecele, cu capul in zid?

Din pacate, declaratia domnului Orban, sustinuta de PNL, despre candidatura sa ca premier diminueaza sansele motiunii. Cum vrea sa castiga dl Orban? Numai pe mana liberalilor? Numarati si veti vedea cati sunt ei.

Sa socotim si cati dintre alesii PMP sau USR se vor repezi sa voteze motiunea, daca domnul Orban gandeste inca de pe acum sa culeaga numai el grosul caimacului de pe turta? Chiar daca ar vota cu totii, tot n-ar fi de ajuns.

In plus, raman perplex cand ma gandesc la majoritarii din PSD, care au cumpanit totdeauna intr-un stil pervers de partizan: "decat un liberal de-al lor, mai bine o Viorica de-a noastra"!

Prima obligatie a celor care au pierdut alegerile in 2016 este sa respecte rezultatul lor. Domnului Orban i-ar sta bine nu sa se gandeasca de pe acum cum va ajunge premier, ci cum il va sustine, in eventualitatea succesului motiunii, pe un altul decat doamna Viorica, dar tot din PSD.

Nu cred ca-i greu sa gasesti in partid o persoana inteleapta, eficienta si capabila sa respecte toti romanii, inclusiv Opozitia, inclusiv protestatarii din Piata Victoriei, inclusiv diaspora si multi altii.

Insusi presedintele Klaus Iohannis a atentionat ca nu contesta nicidecum rezultatul alegerilor, ci doar competenta actualului Guvern, in frunte cu doamna Dancila.

Asta mi se pare o valoroasa gura de oxigen pentru sansele motiunii, pe care Opozitia trebuie s-o fructifice nu in speranta ajungerii la putere in aceasta faza, ci pentru a pune umarul la aducerea unui nou premier, mai de Doamne-ajuta!.

Presedintele PNL nu are multe de facut.

Este suficient sa inteleaga ca nerabdarea sa de a ajunge sef al Guvernului este contraproductiva. PNL poate veni la guvernare si poate propune un premier doar castigand alegerile in 2020. Altfel, nici macar presedintele nu cred ca l-ar propune.

Recentele declaratii ale domnului Orban, cum ca va convinge parlamentarii PSD sa-i voteze motiunea, numai prin "discutii de la om la om" si fara niciun interes concret, sunt visuri de copil naiv. Ce membru al aliantei PSD+ALDE ar da vrabia din mana, pentru cioara de pe gard?

Cu totul altfel ar sta lucrurile daca, in discutia "de la om la om", liberalul ar incerca sa-l convinga pe social-democrat ca, in locul trogloditei Dancila, presedintele Iohannis ar putea alege pe altcineva tot din PSD, o persoana valoroasa, eventual chiar din mediul academic sau universitar, un fost diplomat, o personalitate marcanta, respectata in partid si bineinteles curata ca lacrima, fara tinichele legate de coada.

Presedintele Iohannis a dat semnal ca este in stare sa nu astepte sugestii de la Dragnea, cand l-a propus pe Gabriel Vlase la sefia SIE. De ce n-ar repeta gestul si la nominalizarea unui premier, in cazul cand motiunea l-ar inlatura pe cel actual?

Vadit lucru, recentele pozitionari ale doamnei Firea nu tintesc direct spre prietena ei, doamna Dancila. Il tintesc pe seriful partidului. Dar doamna Firea este om de litere si de televiziune, un intelectual caruia sigur ca nu-i cad bine derapajele de sfertodoct ale premierului.

Ea stie ca, slabind puterea lui Dragnea, se subrezeste si Dancila, iar, odata cu ea, Carmen Dan, Valcov, Shhaideh si tot ce mai polueaza mediul prin Palatul Victoria.

In opinia mea, dizidenta de lux a partidului ar trebui sa fie deja impacata la gandul ca, miscandu-l pe Dragnea din loc, misca intreg esafodajul. Fara indoiala, motiunea impotriva premierului il ataca automat si pe "daddy". Dar asta face parte din dinamica demersului sau.

Gabriela Firea simte ca i s-a alaturat deja - tacit sau nu - un numar important de personalitati din PSD si ca altele, cu nume de rasunet in cultura romaneasca, i s-au pus alaturi semnand o scrisoare cu 31 de nume, anume ca sa-l avertizeze pe Dragnea ca asa nu se mai poate. Iar numarul celor care i se alatura creste.

Este drept ca demersurile doamnei Firea il vizeaza pe Dragnea, nu pe sefa Guvernului, dar tine de abilitatea negociatorilor din Opozitie sa-si convinga partenerii majoritari ca Dancila este o tinta relativ usoara, prin care ai toate sansele sa ajungi la tinta cea grea, la liderul partidului.

Nu conteaza ca doamna Gabriela Firea favorizeaza reusita unei motiuni, fara sa aiba aceasta intentie. Conteaza ca a castigat increderea multor colegi in demersul sau, limitandu-si atacul strict la Liviu Dragnea si nu la intregul partid.

Dar mai conteaza si modul cum si-a asigurat colegii ca ea nu ravneste la functia suprema in partid si deci scaunul ar fi disponibil pentru oricine altul, unul cu ambitii, unul atat de dornic, incat are tot interesul s-o sprijine.

Daca nici Orban nu ravneste in aceasta faza la guvernare, s-ar putea sa castige adeziunea tuturor prietenilor, a numerosilor adversari si chiar a unor dusmani politici. Altfel motiunea ar ramane din start un bluff.

Iohannis merge la Bruxelles. Subiectele fierbinți aflate pe agenda reuniunii liderilor europeni

Preşedintele Klaus Iohannis va participa miercuri şi joi, 17-18 aprilie, la reuniunea extraordinară a Consiliului European care va avea loc la Bruxelles. Şeful statului va participa, de...

Surpriza celui mai recent sondaj de opinie: Nicușor Dan pierde prima poziție în lupta pentru Primăria Capitalei

Candidatul PPUSL la Primăria Capitalei Cristian Popescu - Piedone este cotat cu 38% din voturi, Nicuşor Dan -cu 27%, iar candidatul PSD-PNL Cătălin Cîrstoiu, cu 23%, relevă datele unui Sondaj...