Opinii:Pretul ostii de stransura

Pierderea de facto a majoritatii parlamentare este pretul pe care PD-L il plateste, si care ar putea deveni tot mai greu, pentru felul in care a inteles sa se extinda, pentru tradarea la 35% a principiilor clamate pe cand incepea urcusul electoral de la 9%, pentru o permeabilitate impardonabila fata de oameni contand cantitativ, pentru alcatuirea majoritatii, dar nuli din punct de vedere calitativ.

Cand micul, dar dinamicul PD si-a inceput ascensiunea sub conducerea lui Traian Basescu, a avut inteligenta politica de a miza enorm pe calitatea liderilor sai. Fostul presedinte PD a scapat de garda compromisa a lui Petre Roman si a impins in fata o garnitura noua si necompromisa. Ca intre timp mare parte din ea s-a compromis cu varf si indesat e cu totul alta poveste. Mai mult, PD a fost primul care impus minime criterii de integritate prin interdictia de a amesteca afacerile cu politica. A renuntat intre timp la ele, dar si asta e alta poveste.

In aceste conditii, PD si-a permis sa faca din anticoruptie si anticlientelism armele sale principale, atat de eficace incat au impus un presedinte si au asigurat o crestere electorala constanta, pana la un punct sanatoasa. Aportul liberal, al aripii desprinsa din PNL, a fost si el, preponderent de calitate.

Dar din acel moment PD-L a vrut prea mult, cu orice pret. Portile partidului s-au deschis tot mai larg pentru orice evadat de prin alte formatiuni, daca el aducea un vot in Parlament, o clientela suficient de potenta, forta financiara sau ceva notorietate, fie ea cam ponosita. Iar din decembrie 2009, portile au fost de-a dreptul desfiintate, cand majoritatea de guvernare a ajuns sa se bazeze pe scursuri din PSD, care alta data nici prin fata sediului din Modrogan n-ar fi putut trece fara a fi huiduite.

Asa ceva se plateste intotdeauna in cele mai grele momente. A platit-o si PSD. A venit randul PD-L sa plateasca exact cand ii arde buza. Ostile de stransura nu tin la greu si se destrama cu viteza cu care s-au format atunci cand in locul avantajelor apar sacrificiile materiale si financiare.

Sa vedem cateva exemple concludente dintre cei care au tradat PD-L.

Primul s-a gasit pincipial impotriva austeritatii senatorul Iulian Badescu, care s-a aruncat in bratele larg deschise ale PSD. L-as crede ca moare de grija pensionarilor daca n-ar fi fost refuzat de partid la numeroasele cereri de finantare a ziarului pe care-l patroneaza la Ploiesti (vezi blog Dan Andronic) si daca n-ar fi fost lezat direct de interdictia de a mai face afaceri cu statul.

Moare de grija bugetarilor si a pensionarilor si Silviu Prigoana, regele gunoaielor care s-a imbogatit din afaceri cu statul. Imediat ce PD-L a cerut separarea afacerilor de politica, dl. Prigoana a declarat tafnos ca nu partidul ii hraneste familia si a demisionat, iar apoi, principial din fire, s-a razbunat la motiune pe partidul care si-a dat silinta sa-i trimita si progenitura in Parlament. Si totusi, pana in uma cu mai putin de o luna Silviu Prigoana a fost una dintre vocile cele mai inalte si mai bagate in seama ale democrat liberalilor.

Deputatul Daniel Oajdea, devenit brusc vedeta televiziunilor de stiri, are un renume de mare exceptie in Iasi, inca de pe vremea cand se ocupa cu traficul cu camere prin caminele studentesti. Atat de bine cunoscut incat liderul local al PSD a incalcat consemnul de partid ,,carnete pentru toti dezertorii" si a anuntat ca in ruptul capului nu se incurca cu Daniel Oajdea pentru ca are nevoie doar de oameni seriosi si cu bun renume. Dar lasa ca are domnul Oajdea unde sa se duca, cat timp fratele sau este vajnic liberal.

Si sa n-o uitam pe Teo Trandafir, cea care a facut din votul contra partidului un adevarat moment de triumf si a reusit sa se descalifice pe veci prin imbratisarea frateasca cu unul dintre cele mai abjecte pesonaje ale PSD, Aura Vasile venita de la autobaza la dreapta lui Marian Vanghelie. As crede-o pe d-na Trandafir ca a votat din convingere, dupa cum sustine, daca mi-ar fi dat cea mai mica impresie ca se bazeaza pe o minima intelegere a situatiei. Nu e cazul. Teo Trandafir a venit in Parlament ca sa-si recapte popularitatea aflata in picaj de la parasirea ProTV. Si pentru ca Adrian Sarbu nu a plecat urechea la tanguielile ei, a ales o alta cale de a redeveni vedeta. Atata stie, atata face.

Toti invoca votul uninominal. Mare ipocrizie! Votul uninominal nu este un paravan pentru imoralitate. Te poti situa in afara deciziei partidului doar daca socotesti in mod onest ca ea contravine intereselor oamenilor din colegiul tau si ai o viziune proprie, articulata si realista, despre ceea ar trebui facut in interesul acestor oameni. Iar daca nu le poti armoniza sub nicio forma, demisionezi din partid inainte de a vota impotriva lui, dar fara sa te arunci direct in alta barca, cu imbratisari si pupaturi.

N-am vazut asa ceva la niciunul dintre acesti asa -zisi principiali. Toti au urmarit propriile interese financiare si/sau electorale si/sau de imagine. Dar vine nu e a lor. E a celor care i-au primit in partid de dragul banilor sau a popularitatii lor. Acesta e pretul ostii de stransura.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...