Opinii: Poporul vinovat si geniile politice

Cand intaii politicieni si savantii facuti pe puncte vor cu orice pret sa se ridice deasupra semenilor, isi iau sfidelnic rolul lui Dumnezeu si incep sa ne judece cu asprime.

Daca sentintele Lui din Sfintele Scripturi condamnau pacate in afara de orice dubiu, batjocorirea actuala a poporenilor musteste de aroganta si ipocrizie politica.

Nu inteleg si pace cine ii obliga sa ne suporte firea proasta, sa guverneze puturosi, betivi, curve, pomanagii, hoti, corupti care le stramba inaltul nas.

Pe deasupra, cica suntem prea multi si traim ca paduchii pe spatele statului mort de slab. Domniile Lor se caznesc zi si noapte sa-l insanatoseasca, iar noi, netrebnicii, ii furam mancarea din traista.

Nu stiu in ce mocirla am intrat, ca s-au produs schimbari identitare. Mai ieri, in campanii eram inca urmasii lui Traian, a saptea entitate europeana, candidatii ii jurau cu lacrimi in ochi iubire netarmurita Mariei Sale, Poporului Roman, iar deodata am devenit nemernicii care-si duc tara de rapa.

Pe atunci, la orice suparare, se intorceau la Popor, ca sa dea seama, fixandu-i chiar intalniri periodice in piata mare. Acum acelasi Popor ii scarbeste.

Fireste, ne-au batut obrazul si altii. Dar una e critica, certarea sincera spre indreptare a lui Eminescu, Caragiale, Draghicescu (Psihologia Poporului Roman), de la inaltimea lor moral-spirituala, si alta injuria groasa a lui Silviu Bian, mare sef de agentie, ori Traian Basescu, impreuna cu eminentele lor, filosofii de partid, pe care tara si neamul nu-i mai incap ori ii fac de ocara.

Unde e poporul?

Insa remuneratia, avantajele, privilegiile, luxul si elicopterul din sudoarea lenesului popor le fac bine. Senzatia ca puterea politica e rupta de vulg va fi avut-o si George Cosbuc: "Domnul unde-i? E-n Suceava./ Dar poporul? La Plaiesti".

Cei ce mai citesc cate o carte isi inchipuie ca, atunci cand emiti judecati de valoare asupra unei natiuni, responsabilitatea iti impune sa cantaresti bine cuvintele si sa te bazezi neaparat pe referinte stiintifice.

Or, incercand sa aflam temeiul afirmatiilor vitriolante descoperim ca nicio institutie publica nu dispune de statistici riguroase asupra lenei, prostiei, ticalosiei... Ba observam ca procentul asistatilor, somerilor, bursierilor, de cuantumul ajutorului nu mai vorbim, este mult inferior tarilor occidentale.

Adevarat e ca randamentul lucratorului roman, general vorbind, e mai mic aici. In Apus, unde organizarea proceselor de productie si salariile sunt stimulatoare, romanii sunt mai eficienti decat localnicii, fie in agricultura, constructii, industrii, fie in inginerie, medicina, asistenta sociala.

Impresia de lene vine din necultivarea pamantului, usor de observat din elicopter. Dar cauzele vi le explica orice taran, indiferent de numarul de clase: nimeni, in afara bisnitarilor escroci, nu este interesat de produsele lor.

Cand Romania era granarul lumii, in fiecare localitate gaseai angrosisti si depozite. Se oferea pretul pietei, era o siguranta. Cine munceste vrea sa se bucure de roadele muncii.

Cat despre capacitatile intelectuale, testele ne situeaza usor peste medie: avem multi romani supradotati in marile universitati ale lumii si in centrele de cercetare. Presa ne informa ca la Silicon Valley cea mai uzuala limba e romana. Sunt si oameni carora viata nu le-a lasat timp de studiu. Nici in alta parte nu e altfel.

Numai ca in tarile unde capitalul si inteligenta au facut ordine demult, acestia isi vad constiincios de treaba, de familiile lor, fara a nazui nitam-nisam la pozitia de lider national, ca apoi sa vina cu tupeu nemasurat sa-si besteleasca semenii. Slobozenia gurii i-ar arunca indata in afara societatii. Noi le rabdam orice obraznicie.

Abia cand domnul Boc probozea deunazi pomana si intinsul mainii am inteles ca guvernantii se cred stapanii nostri, fiindu-le rusine cu sarantocii si ticalosii care le-au asigurat voturile pe mai nimic. Dupa asa batjocura si aroganta, cum sa nu sari cu bocancii pe galeata portocalie?