Campanie Ziare.com: Cum sa luam banii din Parlament si sa-i dam la cercetare? (III)

"Subfinantarea crunta si politicile falimentare aplicate de guvernele care s-au perindat dupa 1989 au distrus sistematic cercetarea, determinand exodul masiv al valorilor si crearea unei retele de mediocritati care au supravietuit chiar fara a produce stiinta de calitate".

Asa considera Raul Muresan (foto), tanarul cercetator clujean care a decis sa isi prezinte public opiniile cu privire la modul in care este apreciata, evaluata si sustinuta cercetarea in Romania.

Dupa ce v-am prezentat in zilele anterioare concluziile la care a ajuns in doi ani de la revenirea in tara, astazi va dezvaluim care este, in opinia sa, eroarea fundamentala pe care o fac autoritatile romane, precum si cheia distribuirii eficiente a fondurilor in cercetare.

Iar la finalul lecturii va invitam din nou sa va spuneti parerea cu privire la una dintre convingerile exprimate de Raul Muresan: "In cazul unui sistem reformat si competitiv de cercetare, niciun politician nu ar trebui sa mai gaseasca argumente pentru a-i reduce fondurile".

Episodul III: Evaluarea cercetarii - Calcaiul lui Ahile

S-a spus adesea ca in Romania cercetarea nu merita finantata pentru ca reprezinta o investitie proasta, fara rezultate. Aceasta perceptie nu a ramas doar la nivel declarativ, ci a determinat actiuni dure ale guvernului dupa declansarea crizei financiare si economice. Fondurile alocate cercetarii in 2009 au fost reduse cu mai mult de jumatate fata de cele acordate in 2008, inducand disfunctionalitati majore in desfasurarea proiectelor stiintifice.

Din pacate, sistemul de cercetare romanesc este intr-adevar, in general, de slaba calitate, din mai multe motive.

Putem enumera aici subfinantarea crunta si politicile falimentare aplicate de guvernele care s-au perindat intre 1989-2004. Acestea au distrus sistematic cercetarea, determinand exodul masiv al valorilor si crearea unei retele de mediocritati care au supravietuit chiar fara a produce stiinta de calitate.

Odata cu lansarea Planului National de Cercetare Dezvoltare Inovare II (2007-2013) a reaparut speranta ca sistemul se va schimba. Acest plan, coerent de altfel si cu o viziune strategica pe termen mediu, promitea relansarea cercetarii romanesti prin investitii financiare masive.

Startul insa a fost fundamental gresit deoarece primul pas necesar era reformarea evaluarii cercetarii pentru a se asigura ca banii sunt investiti corect si pe criterii de performanta de nivel international.

Romani despre care merita sa vorbim (I).

Cum ar trebui sa fie: "Esti ceea ce publici"

Ca sa intelegem mai bine care sunt problemele si solutiile posibile pentru reforma cercetarii, voi descrie in continuare modul in care se evalueaza si finanteaza cercetarea.

Din fericire, performanta in cercetare poate fi cuantificata relativ usor, prin criterii obiective. Ma voi referi mai departe doar la cercetarea fundamentala, care produce cunoastere fara aplicabilitate imediata (e.g., astrofizica, cercetarea creierului, studiul sistemelor complexe) si care ar trebui sa aiba ca produs final in special articole publicate in reviste stiintifice internationale.

Rezultatul unei cercetari fundamentale se materializeaza, deci, in cunoastere care este facuta publica prin articole stiintifice. Succesul sau importanta unui articol stiintific este, de regula, dat de numarul de citari ale acestuia, adica numarul de referiri ale articolului de catre alte articole stiintifice.

Descoperirea ta este importanta daca e folosita de altii pentru a avansa incremental cunoasterea. Cu cat articolele unui cercetator sunt citate de mai multe ori, cu atat acesta este mai "bun", mai performant, mai vizibil international, si cu un prestigiu mai mare. Se spune printre cercetatori ca "esti ceea ce publici". Asadar, comunitatea stiintifica are mecanisme concrete de masurare a valorii unui studiu, importanta acestuia fiind in general apreciata prin numarul de citari ale studiului respectiv.

Nu doar articolele individuale au indici de performanta ci si revistele. Asa-numitul factor de impact al revistei masoara de cate ori, in medie, este citat un articol din revista respectiva. Cu cat factorul de impact este mai mare, cu atat revista este mai importanta si cu atat e mai greu sa publici in acea revista.

Articolele stiintifice trimise la reviste sunt evaluate prin asa-numita procedura colegiala ("peer-review"). Aceasta presupune trimiterea articolului catre cel putin 2-3 cercetatori evaluatori, activand in acelasi domeniu, care sunt specialisti ce pot evalua valoarea articolului, originalitatea sa, si robustetea metodologica a acestuia.

Revistele cu factor de impact mare utilizeaza pentru evaluare cercetatori de prima clasa la nivel international, foarte exigenti si extrem de selectivi. De aceea, in general, revistele cu factor de impact mare publica articole foarte valoroase. Exemple de reviste internationale de top sunt Science, publicata inca din 1880, sau Nature, cu o traditie datand din 1869.

Cum ar trebui sa fie: Fondurile se aloca pe criteriul performantei

Finantarea cercetarii se face in mare parte prin proiecte (granturi) de cercetare care sunt evaluate intr-un mod foarte similar cu articolele stiintifice. Un cercetator, numit "director de proiect" (in engleza "principal investigator"), scrie o propunere de proiect de cercetare (grant) care investigheaza o tema importanta si care urmeaza a se desfasura, de obicei, pe parcursul mai multor ani.

Directorul de proiect isi creeaza si o echipa cu care sa abordeze tema stiintifica, iar din banii aferenti grantului se platesc salarii, se cumpara echipamente, se deconteaza deplasari la conferinte, se platesc costuri de publicare, s.a.m.d. Asadar, cercetatorii isi finanteaza studiile in principal prin granturi de cercetare cu bugete ce se intind pe mai multi ani.

Granturile de cercetare se aloca prin competitii in cadrul carora propunerile de grant sunt evaluate, acordandu-li-se punctaje in urma evaluarii. Doar primii calificati vor fi finantati, deci exista un mecanism concret prin care fondurile s-ar putea aloca pe criteriul performantei, doar celor care merita. In mod normal, resursele financiare din fonduri publice ar trebui sa ajunga doar la cei care au dovedit ca pot face cercetare de calitate, evaluati in principal prin publicatiile lor anterioare.

Cheia distribuirii eficiente a fondurilor in cercetare sta exact in modul de evaluare a proiectelor.

O evaluare obiectiva, pe criterii internationale, ar trebui sa asigure ca doar cei mai buni cercetatori sa castige granturi si in consecinta doar ei sa aiba acces la bani publici care sa le finanteze proiectele. Eficienta cheltuirii banului public in cercetare este deci determinata in mod crucial de calitatea evaluarii granturilor.

Evaluarea unui grant este similara cu cea a unui articol stiintific adica este o evaluare colegiala, ceva mai complexa. Asa cum revistele bune isi selecteaza evaluatori foarte competenti, tot la fel evaluatorii de granturi trebuie selectati din randul cercetatorilor de talie internationala, pentru a asigura o calitate inalta a evaluarii.

Odata trecute in revista mecanismele de evaluare sa vedem ce se intampla in Romania.

Strainii, solutia pentru cercetarea din Romania? (II).

Cum este in Romania: Proiecte slabe, evaluatori incompetenti, conflicte de interese

Dupa cum bine stim, nivelul sistemului nostru stiintific este redus, in special pentru ca avem putini cercetatori performanti. Cu toate acestea, agentiile care distribuie fondurile din cercetare au refuzat sistematic in ultimii 20 de ani sa realizeze evaluarea proiectelor de cercetare cu evaluatori internationali, competenti.

In conditiile in care cercetatorii romani sunt in general slabi, utilizarea exclusiva a acestora din urma pentru a evalua granturile nu poate conduce decat la un rezultat mediocru. Astfel, dupa demararea investitiilor masive in cercetare, in loc ca banii sa fie alocati cercetatorilor cu adevarat competenti, acestia au fost directionati catre multe proiecte extrem de slabe, conduse de directori de proiect incompetenti.

Limitarea doar la evaluatori din Romania conduce inevitabil si la conflicte de interese. Comunitatea stiintifica romaneasca este relativ mica, in multe domenii existand doar un numar redus de cercetatori, care toti se cunosc intre ei. Astfel, se creeaza premisele formarii unor retele de influenta si de favorizare reciproca, daunand puternic selectiei pe criterii de calitate.

In Romania, evaluarea cercetarii este asadar "Calcaiul lui Ahile", punctul nevralgic al sistemului de cercetare. Daca dorim ca acesta sa fie de nivel international, trebuie neaparat sa incepem sa selectam evaluatori din toata lumea, exclusiv pe principiul competentei acestora.

Ce s-ar putea face ?

Competenta evaluatorilor, precum si a directorilor de proiect se poate evalua direct. Se utilizeaza fie numarul de citari ale publicatiilor lor, fie factorul de impact al revistelor unde acestia au publicat, fie o combinatie dintre acestea. Acesti indicatori se coreleaza cel mai puternic cu vizibilitatea internationala si competenta unui cercetator, fie el evaluator sau evaluat. Se pot calcula scoruri obiective pentru fiecare domeniu in parte, deci performantele celor evaluati cat si ale evaluatorilor pot fi determinate destul de precis.

O exceptie notabila o reprezinta domeniul Stiintelor Umaniste, unde criteriile de performanta sunt diferite. De aceea, mentionez ca nu ma refer aici la cazul acestora, ele trebuind evaluate prin criterii specifice. Insa pentru toate celelalte domenii ale stiintei, competenta evaluatorilor si a directorilor de proiect poate fi stabilita obiectiv prin metodele enuntate mai sus.

Ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Daniel Funeriu, a enuntat necesitatea introducerii evaluarii internationale a proiectelor. Avem asadar pentru prima data sansa de a reforma sistemul prin alocarea banilor pe criterii de competenta, prin utilizarea unor cercetatori performanti si fara conflicte de interese care sa evalueze granturile de cercetare.

In acelasi timp, pentru a fi vizibili si competitivi international, cercetatorii romani trebuie de acum sa se orienteze spre reviste puternice la nivel mondial. Acestia trebuie sa se straduie sa creeze cunoastere relevanta pentru intreaga umanitate, apreciata de catre colegii din toata lumea, si care sa contribuie in acest mod si la prestigiul Romaniei ca tara cu un sistem solid si matur de cercetare.

Conditia esentiala pentru a ajunge la aceste deziderate este ca finantarea proiectelor de cercetare sa fie facuta exclusiv pe criterii de performanta internationala, si in acelasi timp ca Statul sa inteleaga ca trebuie sa investeasca masiv in cercetare. In cazul unui sistem reformat si competitiv de cercetare niciun politician nu ar trebui sa mai gaseasca argumente pentru a-i reduce fondurile.

Politicienii trebuie sa inteleaga de asemenea ca reforma fara bani are sanse mari sa esueze pentru ca in continuare cei buni vor fi tentati sa emigreze. Romania trebuie sa isi respecte angajamentele interne si internationale de a aloca cel putin 1% din PIB cercetarii dupa 2010.

Finantarea si reforma trebuie sa mearga mana in mana, simultan, intr-o sinergie care va fi, speram, salvatoare pentru cercetarea romaneasca. In aceasta ecuatie, reformarea evaluarii cercetarii este in mod sigur piatra de temelie. De modul in care aceasta reforma va decurge, dar si de alocarea unor fonduri suficiente, va depinde in mare masura viitorul cercetarii romanesti.

Dr. Raul C. Muresan

Departamentul de Neurostiinte Experimentale si Teoretice

Centrul pentru Cercetari Cognitive si Neuronale, Institutul Roman de Stiinta si Tehnologie

Cluj-Napoca, Romania

Cititi saptamanile viitoare pe Ziare.com : "Debirocratizarea cercetarii: Cum ar trebui sa se desfasoare un proiect de cercetare?", "De ce este cercetarea slaba sau inexistenta in universitati si institute?", "Profilul unui cercetator de succes" si "Popularizarea stiintei: Ce este cercetarea creierului si cum se face?"

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...