De ce este atat de necesara relegitimarea Parlamentului

O teorie simpla, vehiculata de potentatii stangii, spune asa: avem un Parlament cu o majoritate stabila, avem in toate judetele primari si consilii alese democratic, iar aceasta inseamna stabilitate, inseamna liniste si permite functionarea mecanismelor statului fara sincope. De ce sunt necesare atunci alegeri anticipate?

Pe hartie, asa ar sta lucrurile, daca n-ar exista detaliile vietii de toate zilele, capabile sa contrazica teoria atunci cand te pun in fata practicii, a adevarului si a unor fapte concrete distantate astronomic fata de cele teoretice.

Majoritarii inteleg greu ca au fost deja dezavuati de alegatori

Fara indoiala, contradictia dintre structura Parlamentului - cea cu care ne laudam ca este atat de stabila - si optiunea electoratului, exprimata nu in sondaje discutabile, ci chiar la urna, si nu o data, ci chiar de doua ori, face foarte discutabila stabilitatea cu care ne laudam, sub aspect politic.

Desi fusese chemat pentru a se pronunta cu privire la alte probleme decat respectiva structura, electoratul s-a pronuntat explicit anul trecut cu privire la partide. Hai sa nu ne mai ascundem dupa deget: alegerile europarlamentare s-au desfasurat pe liste, prezentate de partide. Au tinut oamenii mortis s-o voteze pe Plumb sau pe Grapini? N-ar fi avut ei liniste si somn daca nu-i vedeau pe Manda sau pe Tudose la Bruxelles? Nici vorba! Au votat partidele.

Iar partidul majoritar, cel in jurul caruia se invarte stabilitatea Legislativului, a fost total dezavuat de catre omul de rand. Si nu intamplator zic total. Cele vreo 20 si ceva la suta, la care a ajuns dupa ce acum cativa ani se falea cu 46%, sunt un dezastru.

Ar fi gresit sa credem ca PSD mai are inca sustinatori in proportie de circa 20%. Acestia nu sunt simpatizanti ai partidului sau ai ideilor social-democrate. Acesti circa 20% reprezinta tot ce au putut stoarce liderii partidului de la alegatori, dupa ce au dus o asidua munca de "lamurire" cheltuind milioane de lei, nu stiu exact pe ce anume.

Nimeni nu poate ingradi drepturile poporului suveran

Nu stiu, dar imi imaginez usor si mi-as permite sa exemplific cu un caz relatat recent in presa. Faptul s-a petrecut intr-o comuna din judeul Iasi si imi permit sa fac o mica digresiune, reiterandu-l.

Nu numai in acel judet, ci si in altele, tot sarace, au fost distribuite pachete cu obiecte de igiena, ajutor din partea UE. Le-au primit oameni modesti, care aveau nevoie evidenta de continutul lor, dar si de incurajare pe probleme de igiena. Intrebata cu privire la pachetul primit, o femeie le-a raspuns jurnalistilor cu o naivitate dezarmanta: "E buna, maica, si asta, dar noi suntem obisnuiti cu zahar, ulei si faina, nu cu d-astea".

Observati? "noi suntem obisnuiti". Cine i-a obisnuit cu zaharul, uleiul si faina si pentru ce altceva "i-a obisnuit", decat numai pentru votul lor? Iar daca asa s-a ajuns la acel 22,5% castigat in 2019, ma intreb care ar fi fost procentul real, fara sa fi intervenit pomenile electorale de tot felul?

Evident ca un parlament cu majoritate "solida" de 46% obtinuta in 2016 si cazuta la 22,5% in mai 2019 nu mai are legitimitate, sau - daca vreti - are una strict formala, care nu corespunde nici intereselor politice ale tarii, nici principiului democratic, si nici asteptarilor poporului suveran.

Poporul suveran? Ar fi o subestimare privind drepturile lui, precum si obligatia noastra de a i le respecta, daca am lasa la mana unor Ciolacu, Corlatean, Ponta si alti cativa sa decida cand si cum ii dam mana libera sa se exprime.

Acest drept nu-l poate ingradi nimeni, nici macar Constitutia, si cu atat mai putin partidele sau parlamentarii.

Sa scape talharii, violatorii si pedofilii, numai ca sa-i facem scapati si pe prietenii nostri, odata cu ei

Trebuie sa recunoastem ca liderii majoritatii au avut in ultimii ani un comportament capabil sa-i creeze institutiei o imagine execrabila in randul populatiei - a poporului suveran, deh! Legi de o importanta vitala, capabile sa afecteze statul de drept, au fost adoptate cu dezbateri sumare sau chiar fara dezbateri, pe baza principiului "pe repede, inainte!"

Dupa ce mii de inculpati au fost judecati, condamnati si incarcerati in baza legilor anterioare, noile reglementari ale Parlamentului au deschis larg portile inchisorilor si au trimis de-a valma acasa fosti functionari corupti care au delapidat, au furat, si-au insusit ce nu-i al lor, laolalta cu talhari de drumul mare, violatori, pedofili, criminali.

Si toate acestea nu pentru ca n-ar fi vinovati, ca n-ar fi savarsit fapta pentru care fusesera judecati, nu pentru ca respectiva fapta ar fi savarsit-o altii decat cei intemnitati, ci pentru ca sentintele le semnase o altfel de comisie decat cea stabilita - se pare confuz - de legea cea veche, dar clarificata de legea cea noua.

Crede cineva ca alegatorului - parte din poporul suveran, fireste - i-a cazut bine sa afle ca violatorii au fost din nou prinsi violand chiar a doua zi dupa eliberare, ca hotii au fost prinsi iarasi furand, talharii talharind, criminalii ucigand, iar delapidatorii delapidand?

Isi inchipuie cineva ca votantul de maine - cum spuneam, particica din poporul suveran - nu stie ca aceasta pleava a societatii a fost trimisa sa roiasca printre noi nu din sentimente de bonomie, din inalt simt umanitar sau gratie crestineasca, ci doar in dorinta ca, odata cu violatorii si pedofilii trimisi inapoi printre victimele lor, sa scape si bunii prieteni politici chiar ai celor care fac si desfac legea, in functie de propriile interese?

S-a minunat o tara intreaga auzind cum incerca sa justifice un marcant lider social-democrat o modificare de lege, la care nu avea nicio justificare: "pentru ca putem". Si nu faptul ca a rostit-o este ciudat, cat faptul ca a ramas nesanctionata de partidul sau - respectiv PSD - care nici macar n-a declarat ca se delimiteaza de individ si de declaratia lui.

Dar daca nu se delimiteaza, atunci fapta pune un greu semn de intrebare asupra acestui partid care isi revendica majoritatea si chiar asupra insusi Parlamentul, unde partidul se exprima hotarator, prin ponderea sa.

Caruselul liderilor condamnati

Actualul Parlament, cu "majoritarii" sai, se afla intr-o situatie dificila si dintr-un alt punct de vedere. Se stie ca presedintele uneia din Camere, cea a Deputatilor, a fost condamnat pentru fapte de coruptie si incarcerat, chiar in timpul mandatului sau si, ca sa zic asa, in exercitiul functiunii. Predecesorul Valeriu Zgonea (PSD) a fost si el recent condamnat la trei ani cu executare, pentru trafic de influenta.

Nici in cealalta Camera, Senatul, nu este o situatie prea fericita. Fostul presedinte, Calin Popescu Tariceanu, a trebuit sa-si aprobe singur si cu ajutorul apropiatilor sai mentinerea propriei imunitati parlamentare, pentru a scapa la DNA de o cercetare incomoda, intr-un dosar care punea in joc 800.000 de euro.

Mi se pare rusinos pentru institutie insasi ca presedintele ei sa se eschiveze de la judecata, fofilandu-se langa paravanul imunitatii, pe care legiuitorul a gandit-o pentru a proteja demnitarii in cazul declaratiilor lor politice, nu in cazul coruptiei sau al abuzurilor.

Nici urmasul domnului Tariceanu, Teodor Melescanu, nu este scutit de situatii jenante, dupa ce s-a sabilit ca a ocupat fara niciun drept functia de presedinte al Senatului folosindu-se de aranjamente obscure, facute cu fostul presedinte PSD.

Am vorbit de liderii celor doua Camere, dar cand zicem Parlament, nu zicem numai lideri. Institutia colcaie cu fosti sau actuali condamnati, ajunsi acolo ca sa propuna, sa dezbata si sa voteze legi menite sa combata faradelegile pe care chiar ei le-au savarsit si pentru care chiar ei au fost condamnati.

Toti suntem egali in fata legii, dar numai unii au imunitate

Nu pot ghici dedesubturile acestor aranjamente, dar nici nu-mi vine sa cred ca actualul condamnat Dragnea l-a propulsat intamplator in Camera Deputatilor - de exemplu - pe condamnatul cu suspendare zis "Mitraliera" si nici ca intamplator Melescanu si-a aprobat imunitatea parlamentara, dupa ce i-o aprobase tot el si pe cea a doamnei Plumb.

Am ajuns in situatia cand cea mai inalta institutie din Romania este pusa sub semnul intrebarii din multe puncte de vedere si nimeni nu poate lua vreo masura, intrucat nimeni nu este mai presus decat Parlamentul, adica cel incriminat.

Nimeni, in afara de - cum spuneam - poporul suveran. Numai el este mai presus de orice institutie a statului, la el trebuie sa ne intoarcem. Si este urgent, intrucat numai el are posibilitatea sa se pronunte daca ne place sa continuam inca o vreme cu oamenii alesi acum mai bine de trei ani, care au demonstrat cine sunt, ce vor si pot, sau a venit timpul pentru o schimbare.