Deficitul de democratie - Parlamentul fragil (Opinii)

Ideile presedintelui Basescu privind reforma politica a statului, ascunse in spatele unei comisii prezidentiale si unui referendum facut pe genunchi, pentru castigarea de capital electoral, a creat nu numai confuzie, acolo unde ar fi trebuit sa gasim limpezime, ci si iritare, acolo unde ar fi trebuit sa stea ratiunea si moderatia.

Unele dintre acestea au ca tinta Parlamentul, vazut ca o cauza a obezitatii statului, dar si ca o piedica in calea vointei si ambitiilor presedintelui Basescu. Banuielile asupra celui de-al doilea aspect nu sunt chiar o piatra aruncata in balta.

Intr-o guvernare care si-a facut un titlu de glorie din retorica justificatoare a amputarilor financiare, dar a carei risipa mascata in modernizare concureaza serios fertilizarea clientelei politice si nechibzuintele guvernarilor anterioare, chestiunea cheltuirii banului public a devenit pur si simplu o marota.

Intr-un mod vadit superficial, mare parte a electoratului prezent la referendumul din 22 noiembrie 2009 s-a lasat antrenata intr-o falsa dezbatere, consimtind la faptul ca democratia costa prea mult.

Astfel, propunerea de trecere la un parlament unicameral si de reducere a numarului de parlamentari la 300 a fost validata, desi si-au exprimat aceasta optiune 42,4% din electorat. Dar legea e lege, in ciuda faptului ca rezultatul a fost considerat valabil in lipsa unei adevarate majoritati. Si inca intr-o problema constitutionala.

In mai toate tratatele de drept constitutional, bicameralismul parlamentar este considerat ca reprezentand si servind mult mai aplicat corpul cetatenesc si implicit democratia, comparativ cu unicameralismul.

Intr-o situatie de majoritate absoluta (50% + 1) sau chiar majoritate calificata (2/3) rezultata din alegeri, un parlament unicameral dominat astfel poate lua hotarari arbitrare, abuzand de atributiile sale in dauna minoritatii.

S-ar putea spune ca majoritatea dicteaza. Insa, in acest caz vorbim de o forma a dictaturii si nu a democratiei, in care si minoritatea este reprezentata si are un cuvant de spus. Bicameralismul tocmai o asemenea situatie incearca sa evite, restrangand posibilitatea exercitarii unei puteri discretionare.

Reducerea numarului de parlamentari poate fi o tema de dezbatere autentica si pot fi aduse argumente solide in aceasta directie.

Numai ca numarul exact al parlamentarilor trebuie sa respecte o cat mai corecta reprezentare a cetatenilor, in functie de populatia intregii tari, a regiunilor si colegiilor, a specificului cultural al fiecarei zone etc. Nu cunosc argumentele pentru alegerea numarului 300, deoarece nu a existat un asemenea subiect in dezbatere publica, altul decat ipocritul argument al costurilor.

O delimitare mai clara a atributiilor fiecarei camere a parlamentului ar fi rezolvat o parte din acuzatiile de lentoare a procesului de legiferare, fara a impieta asupra reprezentativitatii si importantei principalei institutii a democratiei.

Putem observa insa modul in care Parlamentul a devenit o anexa guvernamentala, in special prin abundenta de ordonante de urgenta si angajari a raspunderii, prin iresponsabilitatea cu care partide infiintate in interiorul legislativului, netrecute prin testul electoral, sunt cooptate in coalitia ce sustine guvernul, eliminand parlamentarii votati de electorat din comisiile parlamentare si birourile permanente si dictand apoi agenda parlamentara in functie de interese conjuncturale.

Oare cum ar arata o astfel de modalitate de a face politica in cazul unui legislativ unicameral cu 300 de parlamentari?

Si in atare situatie, conditionarile si amenintarile Opozitiei, nu cu mult mai iscusita si coerenta decat Puterea, sunt justificabile. Iar majoritatea actuala, fragila datorita politicii de incurajare a traseismului care loveste in toate directiile, nu va putea sa treaca prin camerele legislative rezultatele referendumului, cosmetizat doarin reforma si modernizare a statului. Ci doar un Parlament in care responsabilitatea fata de cetatean este un fapt si nu retorica electorala.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...