Cele din titlu nu se refera la un scolar puturos, ramas corigent pentru ca nu si-a facut temele si n-a luat note de trecere. Dimpotriva, se refera la crema societatii noastre, la reprezentatii pe care i-am ales pentru ca sunt cei mai buni dintre noi si pentru ca numai ei, cu intelepciunea si cu harnicia lor, sunt in stare sa cumpaneasca si sa hotarasca legea.
Care intelepciune? Harnicie e asta, sa primeze numai vacanta si nimic altceva, intr-un moment cand bugetul tarii pe noul an sta inca neaprobat, desi ministrul Finantelor pretinde ca este gata (mie nu-mi vine sa cred), ca nu ridica probleme (asta o cred si mai putin) si ca romanii nu sufera pentru o intarziere de cateva luni (asta n-o mai cred deloc)?
Respect vacanta, dar respect si bugetul. Normal era ca Guvernul sa-l fi depus in noiembrie, Parlamentul sa-l fi aprobat in decembrie si nimanui sa nu-i cada rau la stomac plecarea in Alpi sau in Maldive.
Mi se par cusute cu ata alba explicatiile optimiste date de ministrul Teodorovici cu privire la bugetul tarii, fiind limpede ca nu-l macina cine stie ce interes sa le puna parlamentarilor in brate draftul de buget, cand ei erau cu mana pe valiza si cu gandul la partie.
Daca bugetul n-ar avea nimic de ascuns, daca n-ar lipsi niste resurse cum banuiesc unii, daca n-ar ocoli niste cheltuieli, cum gandesc altii, nu s-ar fi abtinut Guvernul sa-l depuna la timp, sa-l sustina in Parlament si sa-l aiba aprobat, inainte de preluarea presedintiei ConsUE.
In alti ani, daca se intampla ca bugetul sa nu fie aprobat la timp, corifeii coalitiei dadeau vina pe presedinte, din cauza caruia nu se puteau plati in ianuarie salariile majorate, iar acuma, poftim, salariile se platesc normal, si nu moare nimeni, pentru ca intarzierea n-ai cum s-o conotezi cu presedintia. Cinic de tot!
Dreptul la concediu al alesilor nu-l contesta nimeni, nevoia de vacanta e normala, dar parca ma gandesc ca, atunci cand Stefan Voda suna din corn vestind ca turcii dau navala la poarta cetatii, nu se apuca vel spatar sa-i spuna: da-i incolo, Maria Ta, sa astepte turcii, ca ai nostri sunt pe partie!
De altfel, vacanta nu este chiar de tot obligatorie, iar Constitutia prevede ca, in caz de urgenta, presedintii Camerelor convoaca numaidecat sesiune extraordinara, ca sa nu intarzie treburile tarii. I se pare cuiva ca aprobarea bugetului, intarziat deja cu doua luni, n-ar fi o urgenta?
De altfel, mai bat la usa si alte urgente. Nu mai esti sigur cand mergi pe strada. Siguranta cetatenilor a ajuns in pericol, in urma aplicarii legii recursului compensatoriu, care permite eliberarea rapida a infractorilor. Recidivistii jefuiesc, violeaza, ucid, iar cei care au votat legea si care ar putea-o reexamina sunt in vacanta!
Pana se termina vacanta, recidivistii sa ucida, sa violeze, sa jefuiasca.
Conform Constitutiei (art.22), statul garanteaza dreptul la viata precum si dreptul la integritatea fizica si psihica a persoanei. Statul, adica cine? Adica in primul rand Guvernul care a propus legi cu consecinte nefaste si apoi Parlamentul care le-a votat "pe repede", dupa metoda Iordache.
Presa informeaza ca, in numai o luna, au fost eliberati din penitenciare 10.880 infractori, iar ministrul Justitiei a recunoscut ca, dintre cei eliberati, un numar de 188 persoane au comis din nou violuri, crime si talharii.
Societatea civila este ingrozita si reaminteste numai cateva dintre ispravile recidivistilor: la Constanta o adolescenta a fost talharita pe strada, la Timisoara o barmanita a fost batuta crunt, o adolescenta de 17 ani a fost violata, iar la Medias a fost ucis recent un tanar, retinandu-se chiar trei suspecti, doi din categoria eliberatilor.
Violentele continua si n-as pretinde ca prezenta parlamentarilor in Capitala ar rezolva ceva. Dar absenta lor, intr-un moment cand produce efecte nefaste legea votata de ei, mi se pare o sfidare cel putin la adresa celor care, prin aplicarea ei, au suferit violente, au fost pradati sau si-au dus rudele la groapa.
Tot sfidare mi se pare si modul cum a tratat Senatul cererea de ridicare a imunitatii parlamentare pentru presedintele Senatului. Se comenta atunci ca, la asemenea cerere, ar trebui raspuns in zece zile. Mi se pare mult.
Nimeni nu cere o cercetare, o ancheta, un rechizitoiu asupra cazului. Toate acestea sunt atributele instantei, cu care Parlamentul nu poate avea interferente.
Tot ce trebuie sa dea Senatul este un raspuns la DNA: se poate sau nu se poate incepe cercetarea? Se putea raspunde imediat, dar, dupa mai bine de doua luni, institutia se face ca ploua. Suntem intr-a treia luna si nu mijesc sperante decat, cel mai devreme, in februarie: nimeni nu-i poate tulbura pe senatori din vacanta.
Si asta in conditiile cand insusi presedintele institutiei este banuit de matrapazlacuri valorand vreo 800.000 de euro. Un om obisnuit si cu mintea zdravana ar sari ca ars cand ar auzi ca poate fi urmarit penal chiar si pentru zece euro, nu pentru sute de mii. S-ar duce imediat sa se apere, daca se stie nevinovat, sau ar angaja avocati de nadejde, ca sa-l scoata din incurcatura, daca s-ar simti cam cu musca pe caciula.
Nu pot sti daca domnul Tariceanu este curat ca lacrima si nici nu-l pot banui ca ar fi umblat la borcanul ca miere, dar observ ca nu are chef deloc sa se apere in fata magistratilor, asa cum ar face cel nevinovat, la care m-am referit.
Pare hotarat sa se apere doar in fata colegilor, unde se plica batraneasca zicala: o mana spala pe alta.
Pur si simplu face pe niznai, in loc sa convoace Senatul ca sa le confirme imediat celor de la DNA ridicarea imunitatii pentru ca dansul sa le demonstreze ca nimic nu-i adevarat din cele scrise pe 17.000 (saptesprezece mii) de pagini, oranduite in 70 de dosare.
Ce trebuie inteles de aici? Ca al doilea om in stat este suspectat de un adevarat jaf, ca urmarirea nu poate sa inceapa pana cand Senatul nu-si da acordul, ca este in joc prestigiul si reputatia celui implicat, iar institutia amana sine die raspunsul, intrucat problema nu comporta urgenta.
Problema ia insa si o alta turnura. Asemenea intarziere nu pune in joc numai prestigiul si reputatia domnului Tariceanu. Pune de asemenea in joc prestigiul intregii institutii, care, in loc sa ofere justitiei raspunsul prompt la ceea ce s-a cerut, il tergiverseaza, lasand de inteles ca se codeste, ca are ceva de ascuns, ca se face partasa cu posibilul vinovat.
Cine urmareste evenimentele nu deduce ca dl Tariceanu este imaculat si tarat intr-un proces unde abia asteapta sa-si dovedeasca nevinovatia, ci unul manjit pana la coate, care abia asteapta sa se apere cu scutul imunitatii, nu al dreptatii, si sa scape de urmarire ca favorizat de lege, nu ca nevinovat.
Una peste alta, vacanta de anul acesta cade ca o pata urata pe obrazul parlamentarilor nostri, care stiu ca tara n-are buget, ca cetatenii nu sunt in siguranta, ca seful uneia dintre Camere se fofileaza in fata justitiei, iar pe ei nu-i cheama nimeni in sesiune extraordinara, ca sa se ocupe de macar o parte din toate acestea.