De ani de zile Romania este guvernata la televizor. Partidele si politicienii isi trimit mesaje la televizor. In studiourile de televizune incep marile razboaie, acolo sunt anuntate marile impacari.
In Romania ce nu e la televizor nu exista, asa ca politicienii sunt in stare sa riste orice, sa dea orice pentru a ajunge pe sticla.
Cazul Ridzi este o mostra cat se poate de elocventa a felului in care mirajul ecranului poate lua mintile. Investitia de aproape un million de euro facuta de Elena Udrea in relatia cu televiziunile nu face decat sa confirme, si ea, acest lucru. Iar acestea nu sunt decat cifrele si cazurile vizibile.
Cert este ca batalia pentru "sticla" este cea mai apriga, poate chiar singura, pe care o dau politicienii romani. Merita oare?
Batalia pe un public tot mai mic
Daca sfasiem mirajul cu aspreala seaca a cifrelor vom constata ca investitia si riscul sunt imense pentru numarul oamenilor la care ajunge imaginea. Sa luam, spre exemplu, Realitatea TV cu un rating mediu in jur de 1 punct. Asta inseamna sub un milion de telespectatori, din 18 milioane de romani cu drept de vot. La Antena 3 e cam aceeasi poveste, iar jurnalele de stiri cu ratinguri mult mai mari (4-6 puncte) la Protv si Antena1 contin foarte putine stiri politice tocmai pentru ca ele nu aduc audienta.
Din perspectiva cifrelor, goana aceasta dementa dupa aparitia pe sticla este doar o satisfacere a propriei vanitati. De fapt, publicul stirilor si talk-show-urilor politice este cam acelasi, alcatuit din oameni care deja au convingeri bine stabilite, la care se mai adauga cate un ratacit care nu intelege mare lucru si se uita ca la circ.
Si nu intelege omul nu pentru ca nu l-ar duce capul, ci pentru ca, in general, nu e nimic de inteles. Si aici ajungem la a doua mare problema a acestei nebunii.
Larma, nu comunicare
Daca politicenii si-ar rupe hainele de pe ei sa ajunga pe sticla pentru a comunica intr-adevar eficient si consistent, tot ar fi bine. Insa ceea ce se aude la televizor e latrat, nu comunicare. Mesajul e cel mai adesea incoerent, oportunist, ipocrit si agresiv.
Cine se uita vede doar un spectacol, pe alocuri gretos, pe alocuri amuzant, pe alocuri halucinant, dar, in orice caz, irelevant.
Nu are absolut nicio importanta faptul ca dl. Boc stie sa dea cu coasa. Singurul lucru care conteaza e daca stie sau nu sa guverneze tara. E la fel de neimportant ca d-na Udrea, deputat si ministru, stie sa tricoteze sau ca Traian Basescu, presedinte de tara si ofiter de marina, stie sa tunda o oaie. Si daca nu stia era un presedinte mai bun sau mai rau? Ce sa mai vorbim despre felul in care domnul Geoana stapaneste, cu mana sigura, lopatica in nisip!
Din cauza acestui bruiaj permanent al irelevantei, mesajul, chiar si atunci cand exista, este ignorat. Si cat timp mesajul se pierde nu putem vorbi despre comunicare, ci doar despre o larma din care nimeni nu intelege nimic.
In plus, excesul de mediatizare, are un efect pervers - demonetizeaza.
Nu inteleg, de exemplu, de ce domnul Boc simte nevoia sa iasa dupa fiecare sedinta de guvern pentru a povesti ce s-a discutat si decis. Asta e treaba purtatorului de cuvant, al carui nume, sincer, nici nu mi-l amintesc. In mod normal, prezenta premierului marcheaza un anunt cu totul special. La noi insa, totul este atat de special incat nu mai exista nimic cu adevarat special.
Dar domnul Boc e fericit, pentru ca saptamanal il vede poporul cum se preocupa de soarta tarii si cum lupta cu criza. De fapt, ma tem ca nu-l mai vede nimeni cu adevarat.
Complet rupti de realitate, prizonieri ai mirajului sticlei, politicenii nici macar nu observa ca publicul lor este tot mai mic. La fel electoratul. Oamenii nu numai ca nu ii mai asculta, nici macar nu ii mai aud decat, cel mult, ca pe un zgomot de fond, evervant. Singurele care razbat sunt faptele cu impact asupra vietii lor revoltatoare, inclusiv investitiile, din bani publici, in imagine.
Oamenii nu se mai duc la vot pentru ca nu asculta si nu mai cred nimic. Dar, pe planeta lor, politicienii sunt convinsi ca nu e nimic mai important decat sa apara pe sticla. De aceea, ecranele televizoarelor au ajuns sa semene tot mai tare cu niste insectare.
Nu credeti ca orice exces duce la... Vezi tot
Ieri sau alataieri am vazut-o pe Adina... Vezi tot