Daca Florica Bejinaru a colaborat cu Securitatea si si-a materializat atasamentul fata de lupta acesteia impotriva delatorilor socialismului prin 57 de note informative platite, dar a fost aleasa presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, de ce s-o fi facut vinovat Liviu Dascalescu, cel care a pierdut competitia? Ma gandesc ca a fost membru de frunte al Partidului Nazist.
Membrii CSM nu-si pun insa asemenea intrebari. Dilemele afecteaza libertatea. Si cand libertatea este asumata prin constiinta faptului ca esti Dumnezeu, poti sa-ti tragi pe tine chiloti cu gaurele strategice si sa pretinzi ca esti o fecioara inchisa intr-un turn, pentru ca nenorocitii, poporul, tampitii pun botul scurt, de parca ar fi niste bebelusi carora le faci diafilm pe perete, cu bebelac.
Dar Florica Bejinaru n-a siluit vointa colegilor. A fost aleasa. Cel putin zece membri ai CSM au considerat ca merita sa-i indrume, sa porneasca unificarea practicii judiciare, sa clarifice cuiul respunderii materiale in urma unor sentinte rasturnate de CEDO pe motiv de tampenie sau rea-credinta si in general tot ce pretinde ca se chinuie fiecare staroste al Consiliului in fiecare an, fara sa fie banuit de impotenta.
Cel putin zece membri ai CSM au apreciat ca pactul cu Securitatea reprezinta un mic amanunt din biografia duduii care la 25 de ani se angaja sa semnaleze orice pofta a colegilor din intreprindere de-a se opune regimului luminat. De altfel, cine a decis definitiv si irevocabil ca magistratul n-a facut politie politica? Mama, fireste.
Eu nu mai am nicio pretentie ca va veni clipa cand voi numara ultimul firisor de putregai detasat de trupul atat de chinuit al tarii mele. Si nu e manifestarea disperarii, sunt inca plin de speranta ca ipocrizia nu va cuprinde lumea cat timp voi avea ochii deschisi spre ea.
Iau datele problemei asa cum se desfasoara ele in patrie si trag nadejde ca atata vreme cat vor creste lamai sub soare voi putea sorbi cu speranta din dansele, fara sa mi se faca gura punga.
Dar justitiabilul ce poate cugeta stiind ca in fruntea organizatiei care gireaza independenta Justitiei si dorinta ei de-a administra dreptatea s-a cocotat naluca Securitatii, cea mai cumplita forma de amputare a curajului de-a deveni pasare, prin caracterul ei definitiv - vezi mutatia suferita de natie?
Dar demnitatea noastra de popor in curs de luminare, unde se situeaza ea? Ce va trebui sa se intample sub soarele asta vanat incat sa realizam ca boala a cuprins insasi fundamentul democratiei, deci ceea ce rezulta nu va fi niciodata un turnulet zvelt, ci o hruba plina cu sobolani?