Opinii: Modelul Basescu-Iliescu, falimentar

Cam debila si inca imatura, in pofida faptului ca a depasit varsta majoratului, politica romaneasca, dar si electoratul prea putin deprins cu democratia autentica experimenteaza falimentul unui model care a dominat copios scena politica din ultimii 20 de ani. Modelul partidului unui singur lider puternic.

Primul expondent al acestui model a fost, incepand cu 1990, Ion Iliescu. Ce ar fi fost FSN fara liderul sau suprem? Nu mare lucru, nu-i asa? Nu un partid, ci o figura centrala extrem de puternica si carismatica a dominat politica romaneasca pana cand o alta figura, la fel de puternica si carismatica, s-a ridicat si i-a luat locul - Traian Basescu. Ce ar fi fost PD fara Traian Basescu e chiar mai usor sa evaluam: exact ce a fost sub conducerea lui Petre Roman, adica un partid sub 10%.

Electoratul roman, aruncat direct din comunism intr-o democratie pe care n-a inteles-o si pentru care nu era pregatit, a simtit nevoia unui parinte, a unui patriarh, a unui tatuc (dar nu sensul stalinist, ci in cel rural). A avut nevoie de o persoana in care sa creada, care sa-l ghideze, care sa-i promita si pe care, la o adica, sa poata da vina.

Partidul, o institutie fundamentala a democratiei, dar un organism colectiv, fara chip si voce, nu poate satisface aceasta nevoie. Sigur, putem discuta si despre o inclinatie ancestrala a poporului roman, mereu dependent de un voievod, domnitor sau rege, inclinatie pe care educatia democratica deficitara nu a reusit sa o corecteze.

Asadar si Ion Iliescu, si Traian Basescu si-au creat partidele, le-au dominat copios si le-au girat, au fost motivul pentru care ele au obtinut scoruri electorale record. Cati dintre cei care au votat de-a lungul timpului PDSR ( in formele sale anterioare si ulterioare) au votat, de fapt, Ion Iliescu si cati dintre cei care au votat PD si apoi PD-L l-au votat, de fapt, tot pe Traian Basescu si proiectele sale? Eu cred ca majoritatea.

Dupa pierderea locomotivei, PSD s-a resimtit grav pentru ca in umbra lui Ion Iliescu nu a crescut un alt lider de anvergura comparabila. Asta va experimenta, cu siguranta, si PD-L.

Dar modelul acesta este un esec nu numai din perspectiva partidelor care, mai devreme sau mai tarziu intra in criza, ci si din perspectiva electoratului care, de fapt, traieste o fictiune, caci niciun lider, cat de puternic ar fi el, nu poate tine sub control la infinit o masinarie complicata precum un partid. Cu atat mai complicata si incontrolabila, cu cat partidul este mai mare.

Vedem ca si Ion Iliescu si Traian Basescu au ajuns, spre sfarsitul epocii de glorie, la conflicte cu propriile partide, s-au trezit cu neascultari de neconceput inainte si chiar cu atitudini si decizii contrare celor mai importante proiecte pe care le-au promovat.

Inainte de finalul ultimului mandat, Ion Iliescu a chemat liderii PSD la Snagov pentru a le reprosa imbuibarea, aroganta, capitalismul de cumetrie, bogatia ostentativa care lovea dureros in principiile lui de comunist convins. N-a avut niciun succes.

Il vedem pe Traian Basescu ca si-a mustruluit partidul, tot la Snagov (ce ironie!), reposandu-i clientelismul, blosevizarea si anchilozarea. Ce succes a avut s-a vazut dupa numai cateva saptamani la votul legii ANI si, ma tem, acesta este doar inceputul.

Si liderii atotputernici si electoratul care ii voteaza in toate alegerile, de la locale, la (euro)parlamrntare, ar trebui sa inteleaga ca acest aparent control total este o liluzie intr-o democratie cat de cat functionala.

El pare fara fisura numai cat timp "el lider maximo", indiferent cum se numeste el, reprezinta o locomotiva si aduce beneficii electorale partidului. Dar cand steaua lui paleste, autoritatea lui intra in picaj, iar partidul incepe sa se manifeste tot mai independent, uneoi chiar contrar celor propovaduite de el.

Intr-o democratie functionala, liderul este doar varful de lance al partidului, iar acesta, ca institutie, este care conteaz cu adevarat. Intr-o democratie autentica esentiale sunt doctrinele, principiile si proiectele organismului colectiv care oricum va supravietui individului lider, indiferent cat de crismatic si puternic este el. Iar un partid este sanatos atunci cand el genereaza liderul, cand liderul depinde de el si nu invers, cand este cat mai putin personalizat si cat mai institutionalizat.

Pana cand partidele si electoratul nu vor intelege acest lucru, politica romaneasca nu se va reforma, iar democratia nu va fi una matura si autentica.

Răspunsul lui Piedone pentru Ciolacu: ”Mă duc, pe cuvântul meu, în prăpastie”. Primarul Sectorului 5 acuză un blat la București

Cristian Popescu Piedone a exclus o retragere din cursa pentru Primăria Capitalei, după o solicitare făcută în acest sens de președintele PSD. Marcel Ciolacu i-a sugerat lui Piedone să își...

Gabriela Firea, acuzată că joacă ”la două capete”. Candidat AUR: ”Nu se decide dacă îşi doreşte să fie primar sau europarlamentar”

Mihai Enache, candidatul AUR la Primăria Capitalei, îi cere Gabrielei Firea să oprească jocul politic "la două capete" şi să se retragă de pe lista PSD - PNL pentru alegerile...