Imi aduc aminte ce se striga pe strazi la mitingurile din anii '90: "FSN-ul ce mai e? PCR". Sloganul era destul de enervant pentru noii-vechi lideri, de aceea uneori veneau minerii lui Miron Cozma sa-i mai "linisteasca" pe mitingisti. Alta tehnica de "linistire" era sa "zaca in suc propriu", vorba dlui Iliescu, adica sa nu-i ia nimeni in seama.
De la puzderie de partide la monopol
In acele vremuri de inceput democratic, libertatea recent castigata le-a dat ghes politicienilor sa inregistreze la Tribunalul Bucuresti cateva sute de partide cu statut, membri, lideri, sedii, dintre care la alegerile din 2012 si-au inscris candidati doar 96 formatiuni, intre ele aflandu-se si organizatii ale unor minoritati sau asociatii profesionale.
Ei bine, dupa alegerile europarlamentare, s-a declansat un fenomen de cartelare a formatiunilor politice, de monopolizare a optiunilor asa-zise de stanga la PSD si ale celor asa-zise de dreapta la un singur partid, probabil PNL.
Se pare ca politica va deveni in curand bipolara, avand toate sansele de a ne intoarce la principiul antebelic al rotativei guvernamentale, la modelul american de exercitare alternativa a puterii, republicani si democrati.
Batalia pentru treia cale
A treia optiune nu pare sa castige teren in Romania si se fac eforturi ca ea sa nu existe: PPDD este inghitit zilele acestea de PSD, iar PMP aproape nu conteaza. De obicei, a treia cale se afla la centru, arareori intr-una dintre extreme. Aceasta a treia optiune este una care poate balansa puterea politica intr-o parte sau alta, cum se intampla de ceva ani in cateva democratii occidentale.
Tactica PSD
Intrebarea din titlu isi are rostul ei: dupa inglobarea UNPR, partid de centru-stanga, cu doctrina social-democrata, apoi a PC, partid de dreapta, membru al PPE, continuator cica al conservatorilor de secol XIX si a PP-DD, cu o doctrina mutanta, populist-demagogica, ce coloratura va mai avea partidul de guvernamant? Din aceasta combinatie mai lipseste doar PNTCD, aflat si el la poarta social-democratilor.
Va adopta PSD tactica lui Ion Iliescu de a predica inaltele valori ale democratiei originale si de a face cum o cer interesele partidului? Va schimba coalitiile, ca UNPR, urmarind ramanerea la putere? Sau se va alia cu saracii, punandu-l voievod pe Dan Diaconescu, salvatorul Oltchim-ului, vajnicul luptator impotriva ciocoilor, predicand modestia de pe capota unui Bentley sau Rolls Royce?
S-a trezit si dreapta
Nici pe dreapta situatia nu e mai roza: acum se negociaza de zor in vederea realizarii unei mari coagulari, o alternativa credibila la actuala coalitie de guvernamant, deocamdata discutiile avand loc intre PNL si PDL. Cat de dreapta vor fi aceste formatiuni avand in vedere trecutul si evolutia lor se va vedea abia cand vor ajunge la guvernare.
Pana atunci, stim doar ca PNL, inainte de razboi, era un partid "rosu", adica de stanga. Doar faptul ca FSN-ul ocupase tot spectrul de stanga l-a plasat dupa 1989 alaturi de dreapta Seniorului Corneliu Coposu si PNTCD, taranistii fiind si ei preponderent de stanga inainte de razboi. Iar daca analizam deciziile guvernarilor Victor Ciorbea 1996-1998 si Calin Popescu-Tariceanu, 2004-2008, e clar ca aspectele doctrinar-ideologice antebelice nu s-au schimbat prea mult.
Cat despre PDL, specialistii sustin ca ideologia, doctrina de dreapta, nu sunt punctul sau forte: inscris initial in Internationala Socialista, ca si PSD, a organizat intre 5 si 6 februarie 1999 la Bucuresti intrunirea Comitetului Internationalei Socialiste pentru Europa Centrala si Rasariteana, iar apoi, intr-o noapte din 2005, a devenit de dreapta, aderand la Partidul Popularilor Europeni, decizie care i-a adus o noua deschidere.
Raportul intre lideri si partide
Din analiza de mai sus lipseste aspectul personalizat al politicii romanesti, o politica organizata in jurul catorva lideri tari, ca si inainte de razboi cand personaje ca Maniu, Bratienii, Iorga, Vaida-Voevod se confundau cu partidele pe care le conduceau.
Si astazi vectorii de putere politica sunt concentrati nu atat in PSD, PNL, PDL..., cat in jurul unor lideri ca Traian Basescu, Victor Ponta, Crin Antonescu, Klaus Iohannis, Vasile Blaga... In consecinta, democratia interna de partid a avut multe sincope. Sa speram ca alternativa de dreapta va face exceptie.