Noul proiect de tara: Periferia si provincialismul

Imbatati de cresterea economica de aproape 6%, acaparati de tensiunea meciului (de box, nu de sah) dintre micul Escobar si uriasul Terente, nu prea mai realizam pe unde am ajuns: desi a plecat cu mare pompa si alai spre "nucleul dur" al Uniunii Europene, Romania a deraiat prozaic in halta Visegrad.

Imediat dupa decizia britanicilor de a parasi Uniunea (23 iunie 2016), in plin soc existential al constructiei politice continentale, atunci cand se separa graul de neghina, presedintele Romaniei a anuntat, ferm si apasat, decizia tarii noastre de a ne alatura Frantei si Germaniei pe drumul unei Uniuni mai mici dar mai coerente, mai "integrate" ca pana atunci.

Parca il recastigasem, pentru o zi, pe miticul rege Carol I, iar Romania redevenise plamanul rasaritean al Europei, alaturandu-se plamanului occidental de la Berlin. Bucurestiul era, din nou, micul Paris, de data aceasta nu datorita arhitecturii, ci datorita atitudinii europene, liberale si democratice!

Unde ne aflam dupa 400 de zile de la aceste memorabile decizii? Presedintele priveste, distant si parca imobil, ca la un spectacol scolar in care nu iti joaca propriul copil, ci copiii vecinului, cum, dirijata de un echipaj galagios si necalificat, propria tara este deturnata catre o destinatie insalubra, nezugravita si plina de mucegai: halta provinciala Visegrad.

Daca pana anul acesta Romania a mimat, cu oarecare pricepere, deplasarea spre centrul de greutate al Europei, incepand cu ianuarie lucrurile au inceput sa se limpezeasca: noul nostru model comportamental se afla la Varsovia sau la Budapesta, nu la Berlin! Si nici macar nu ne incurcam cu jumatati de masura, precum Praga sau Bratislava.

Care este succesiunea evenimentelor?

Pe 27 februarie, ministrul roman de Externe, Teodor Melescanu, a efectuat o vizita oficiala la Budapesta, la invitatia omologului sau ungar, Peter Szijjarto; programul vizitei a inclus consultari cu seful diplomatiei ungare si sustinerea unei alocutiuni, in premiera pentru un ministru roman, la reuniunea anuala a diplomatiei ungare. Desi anuntata, intalnirea ministrului roman cu marele mogul Orban Viktor nu a mai avut loc (fara explicatii).

Inca de atunci, Ministerul de Externe de la Bucuresti lasa sa se inteleaga ca reevalueaza politica de apropiere fata de grupul de la Visegrad. Urmatoarea intanire are loc la sfarsitul lunii august, cand ministrul Afacerilor Externe si Comertului Exterior al Ungariei, Peter Szijjarto, a participat la Reuniunea Anuala a Diplomatiei Romane, la Bucuresti.

Strangeri de maini calduroase, zambete largi, imbratisari si cu aceasta ocazie. Dar peste numai cateva zile, ne explodeaza o bomba in fata: Guvernul Ungariei (prin adjunctul lui Szijjarto, Magyar Levente) a anuntat ca isi retrage sprijinul acordat Romaniei pentru aderarea la OECD (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica) totul dupa ce activitatea Liceului Teologic Romano-Catolic din Targu Mures a fost suspendata.

Cu trei zile inainte de discutarea candidaturii Romaniei la OECD, autoritatea suprema de la Budapesta, incomensurabila personalitate Orban Viktor negociaza telefonic cu liderul informal al romanilor reluarea sprijinului pentru candidatura noastra la OECD, la schimb cu o "rezolvare" a ilegalitatii in care se afla liceul maghiar catolic.

Si de aici, lucrurile curg in cascada: intr-un interviu acordat ziarului Bihar Naplo, Orban anunta ca Ungaria isi doreste o intrare a Romaniei in grupul Visegrad. Cu aceeasi ocazie, cu o parinteasca grija chezaro-craiasca, autocratul maghiar se ofera sa "ajute" tara noastra sa opreasca migrantii inainte de a atinge litoralul romanesc (pentru a nu mai pune Ungaria in situatia de a construi un gard la granita sa estica).

In loc sa refuzam demn ajutorul pe teme de protectie maritima din partea unei tari fara iesire la mare (desi condusa odinioara de un amiral, amintire draga lui Orban Viktor), noi ne incapatanam cu dragostea: ministrul roman de Externe se duce la Cluj-Napoca sa se intalneasca cu omologul Szijjarto, desi acesta din urma se afla in vizita privata acolo.

Privata cum era, vizita ministrului maghiar se lasa si cu o tema data Romaniei: sa se construiasca o cale ferata de mare viteza Budapesta-Cluj-Bucuresti, eventual cu participare chinezeasca (dupa modelul Budapesta -Belgrad); din nou, in loc sa raspundem trantind pe masa sacrosantul "master-plan de transport", aprobat de Comisia Europeana, noi ne guduram cuminti pe langa maghiari si facem anuntul cel mare, chiar prin vocea autorizata a ministrului de Externe: "Romania este interesata de colaborarea cu tarile de la Visegrad".

Odata cu preluarea presedintiei de catre Ungaria si abordarea unor subiecte care intereseaza si Romania, cum este problema Balcanilor, in mod evident ca am fost invitati si noi sa participam. Ca o intarire a reorientarii politicii noastre externe, cel de-al doilea om in statul roman le comunica diplomatilor nostri ca Romania ar trebui sa aiba "consultari la nivel politic cu Grupul de la Visegrad, prin participarea in formatul V4+".

Fata de cealalta putere visegradeana, Polonia, atitudinea guvernului nostru s-a clarificat de mult: Pawel Borys, presedintele Fondului de Dezvoltare Polonez, a intrat in colectivul special de consiliere pe politici economice de pe langa guvernul roman: "Romanii s-au consultat cu mine pe tema experientelor poloneze in edificarea unui sector bancar puternic", s-a laudat Borys, citat de Rzeczpospolita (jurnal varsovian).

Nici nu este de mirare ca guvernul roman a venit cu ideea geniala de a prelua modelul polonez de Fond Suveran, desi polonezii l-au infiintat abia anul trecut iar genialul consilier polonez al Incruntatului cel Mare are o experienta de fix 11 luni! Cat priveste sectorul bancar polonez, sa notam ca referirea s-a facut probabil la faptul ca cea mai mare banca la Varsovia este gigantul detinut de stat, PKO BP, cu 13% din totalul activelor: acum intelegem si obsesia guvernamentala pentru "capitalizarea CEC", niciodata pusa in practica, totusi.

Cu ocazia indreptarii remorcii politicii noastre externe catre Visegrad, sa le aducem totusi aminte entuziastilor guvernanti romani cateva problemute care pot afecta maretele planuri de solidarizare eroica a Estului fata de aspra diktatura germanica:

• grupul Visegrad este un pic inainte de divort, Cehia si Slovacia parasind domiciliul conjugal in favoarea amantului vienez, care le-a momit in "triunghiul de la Slavkov";
• tara noastra este prea mica si saraca pentru un guvern asa de mare, astfel incat are un urias deficit comercial (peste 10 miliarde Euro in 2016, in crestere cu 30% anul acesta), care se datoreaza in proportie de 40% noilor noastre modele, Ungaria (2,1 miliarde Euro) si Polonia (1,8 miliarde Euro);
• Varsovia si Budapesta nu prea sunt modele de comportament democratic si nici prea in voga prin Europa.

Probabil tot de inspiratie visegradeana este si politica parerologica pe care o face guvernul fata de americani: se pare ca s-a incetatenit ideea simplista ca daca vor cumpara sisteme de armament, presedintele Trump se va uita mai cu ingaduinta catre cartelul de la Piata Victoriei si va face gesturi de tandrete, inclusiv schimbarea incomodului ambasador Klemm.

Poate va veni si varsta maturitatii pentru membrii cartelului, cand vor afla un lucru simplu: America nu il va sterge niciodata de pe lista infractorilor pe Escobar, chiar daca acesta ar cumpara tractoare John Deere sau elicoptere Bell sau rachete Raytheon (numite in romana diplomatica Patriot).

Nu prea intelegem, insa, cine il inspira pe contemplativul nostru presedinte care declara, cu aerul unui comentator de talk-show, ca "apropierea Romaniei de grupul Visegrad nu este realista". Exista si o limba mai prezidentiala, in care mesajul de la Craiova al lui Klaus Iohannis ar fi sunat cam asa: "In timpul mandatului meu, nu voi permite deturnarea politicii externe catre destinatii controversate precum grupul de la Visegrad." De ce nu o foloseste pe aceasta locatarul de la Cotroceni?

Concluzia simpla: dragi guvernanti, busola Romaniei indica Berlinul si Washingtonul. Daca voi cititi Budapesta in loc de Berlin si Varsovia in loc de Washington, operati-va de cataracta, poate va luati si un concediu medical de cativa ani pentru asta; renuntati la capitalismul original, populat cu fantasme gen fonduri suverane si Split-TVA, renuntati la relatii personale toxice, care va imping sa "rezolvati" licee infiintate pe langa lege, invatati naibii germana si engleza (sunt si limbi inrudite), renuntati la batalia cu prea-puternicul ROBOR si ocupati-va de tara pe care o stapaniti (ca de condus nu o conduceti), reducand deficitele comerciale, facand investitii in infrastructura sau listand Hidroelectrica la bursa!

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...

Premierul Ciolacu, alături de tinerii blocaţi pe aeroportul din Dubai: ”Zâmbetele lor mi-au dat energie cât toate cafelele băute în ultimele zile” FOTO

Marcel Ciolacu, premierul României a postat imagini din aeronava oficială cu care revine în ţară, alături de grupul de tineri blocaţi pe aeroportul din Dubai, el afirmând că zâmbetele lor...