2015 a fost anul calmarii in politica romaneasca. Ritmul calmarii a fost impus de stilul prezidential al lui Klaus Iohannis, dar si, la final de an, de solutia tehnocrata gasita pentru a da incredere strazii ca, dupa trauma de la Colectiv, o parte din cerintele sale sunt ascultate.
2015 a fost totodata un an al confuziei si al paraliziei clasei politice in general, si partidelor mari in special: sub dubla foarfeca a luptei anticoruptie si a nemultumirii stradale, partidele sunt mai confuze ca oricand cu privire la viitorul lor.
Lideri si comunicatori sunt urmariti penal, unii chiar condamnati, increderea populara in institutii democratice cheie precum Parlamentul este foarte joasa, clasa politica este dispretuita in ansamblul sau.
Ca reactie la ce se intampla, unele partide spera la o intoarcere la normal dupa calmarea tehnocrata a societatii ("hai ca trece, esueaza tehnocratii si tot noi venim"), altele se gandesc la ce ar putea fi vandabil electoral, dar si fezabil organizational, la capitolul reforma politica ("trebuie sa facem ceva, lumea s-a saturat, vrea o noua politica").
Mai precis, dilema e cum sa faci sa nu pierzi voturi fara sa schimbi oamenii pe care ii ai deja, caci schimbarea generala e greu de obtinut. Posibilitatea de a inlocui clasa politica cu totul nu e realista, intrebarea e care sunt solutiile de innoire: atragerea de oameni noi (eventual din cadrul actualului guvern tehnocrat, optiune prioritara pentru PNL) sau promovarea unor cadre de partid deja existente, dar cu imaginea neuzata si dornice de afirmare.
A doua optiune pare utila, si la indemana, pentru partidele deja existente, cei care doresc ceva nou, antisistem, putand sa isi constituie propriile partide la anul.
In ceea ce priveste importanta pentru Romania a lui 2015, prin comparatie cu ultimii 25 de ani, consider ca putem vorbi de un an sporit de activism online si offline, care poate strica unele calcule politice si ascensiuni fulminante, cum a fost cazul pentru UNPR, partid care accelerase dezvoltarea in plan central si local, mizand pe traseism si invocarea obsesiva a sintagmei de "interes national".
Natiunea, cea prezenta in strada, a avut pana la urma alt interes, intr-o noua clasa politica, si aici vedem importanta istorica a lui 2015: experimentul tehnocrat la Palatul Victoria.
Pentru zona in care ne aflam, mai precis Uniunea Europeana, politica a fost marcata de recentrarea atentiei dinspre provocarile estice (Rusia si Ucraina) catre cele sudice (cresterea Daesh/ISIL si situatia creata de valul refugiatilor) ; iar in plan global, lupta antiterorista reintra in prim plan.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.