Criza reprezentarii politice naste populism

Victoria Frontului National in alegerile regionale din Franta de saptamana trecuta a speriat pe multi politicieni si pe multi dintre analistii politici, europeni sau nu, desi trebuie recunoscut ca majoritatea se astepta ca FN sa obtina rezultate bune si foarte bune dupa atentatele din 13 noiembrie.

Si, mai ales, ca in alegerile pentru Parlamentul European de anul trecut partidul Marinei Le Pen a fost pe primul loc, aratand ca intr-un sistem de vot proportional (cum va fi si la prezidentiale) Frontul National este un adversar redutabil pentru toate partidele mainstream din Franta.

Nu intru in detaliile ideologice ale acestui partid populist de dreapta, profund eurosceptic si care practica un discurs nationalist si anticapitalist in acelasi timp.

Ceea ce sperie, in opinia mea, cel mai tare dupa acest rezultat este faptul ca partidele clasice nu se mai pot opune cu succes populismului si se afla de fapt in debandada ideologica si in criza de reprezentare.

Iar acest lucru nu se intampla numai in Franta, in Austria deja de mult mai mult timp partide ideologic antagonice se coalizeaza la guvernare de frica partidelor populiste si eurosceptice care i-ar Vienei da peste cap parcursul european.

Si acest lucru este vizibil deja in tarile in care populismul a castigat deja puterea precum Ungaria, Slovacia si mai nou Polonia, tari in care drepturile omului incep incet-incet sa fie ingradite, iar perspectiva europeana comuna nu mai este luata prea mult in serios.

Iar acest lucru se intampla pentru ca partidele clasice au intrat in criza peste tot in Europa, nemaireusind sa propuna aproape nimic nimanui.

Teoria politica propusa de Rokan si Lipset ne spune ca partidele clasice occidentale s-au construit pe baza unor clivaje puternice reprezentand una sau alta dintre parti (clivajul socialism - capitalism, fiind cel mai cunoscut, dar si un clivaj religios vs laic a existat si exista inca).

Cu cat aceste clivaje s-au adancit, cu atat aceste partide au devenit mai stabile si au ocupat aproape intregul spatiu politic, partidele mici fiind fortate sa intre in zona gravitationala a unuia sau altuia dintre partidele construite pe clivaj.

Se pare, insa, ca aceasta perioada s-a cam terminat, partidele obosind sa se mai afle pe creasta clivajului, pentru ca desi clivajul socialism-capitalism a devenit oarecum desuet alte clivaje continua sa existe, unele dintre ele adancindu-se tot mai mult (precum laic vs religios). Or, partidele nu par a intelege noile dimensiuni ale realitatii sociale, performand aceleasi gesturi politice obosite si avand aceeasi retorica impaciutorista.

De aceea, cred, castiga noile partide populiste (de dreapta sau stanga), pentru ca se situeaza pe partea vizibila si sensibila a clivajului aducand un discurs radical la adresa clasei politice si radical la adresa celor care sunt considerati inamici (in cazul Europei occidentale, noii migranti intra sau extra-europeni).

Si pentru ca acest discurs radical pare a da portanta acestor partide si partidele clasice incearca sa copieze o parte din discurs devenind si mai ridicole.

Partidele politice din Romania se afla acum in aceeasi situatie, cu singurul amendament ca, mai devreme decat cele occidentale, si-au dezvoltat discursul populist. Dar, la fel ca si partidele occidentale din familiile politice din care fac parte, ele nu mai par a reprezenta pe nimeni.

Aflate in acest interregn ciudat - nici la putere, nici in opozitie - datorita guvernului "tehnocrat", principalele partide romanesti incearca sa se reconstruiasca. Numai ca reconstructia aceasta pare a fi lipsita de vlaga si in buna masura inutila.

Un partid politic are ca rol sa reprezinte un grup social specific, care are anumite interese si anumite afinintati valorice si, de aceea, se si numeste partid - reprezinta doar o parte a societatii, nu pe toata.

Din contra, partidele politice din Romania au avut totdeauna impresia ca reprezinta intreaga societate, ca stiu ce e bine si ce e rau pentru toti "romanii" (aceasta expresie politicianista si discriminatorie care a umplut spatiul politic romanesc arata clar felul in care se percep partidele ca fiind mai degraba expresii nationale si nu particulare).

Incontestabil partidele din Romania au avut un rol esential in constructia politica a Romaniei si a integrarii acesteia in Uniunea Europeana si NATO. Dar tot ele au golit de sens politica prin verbiaj, prin coruptie si lipsa de onestitate si morala.

Si din acest motiv s-au compromis definitiv.

Acum partidele sunt la "boxe" pentru un an si, cum spuneam, incearca sa se reinventeze. Dar, asa cum ne-am obisnuit, reinventarea se face doar prin schimbari absolut formale care nu conving pe nimeni. Ideea de a schimba codul etic pare una foarte buna, dar este facuta inainte de a spune de ce mi-as da votul unuia sau altuia dintre cele doua mari partide.

Adica, partidele sunt permanent preocupate de forma - persoanele pe care sa le propuna - si absolut deloc de fond - principiile si doctrina de reprezentare a unui sau mai multor grupuri sociale.

Lipsite de identitate clara, partidele genereaza acum mult zgomot si imagine, fara sa produca idei. Iar fara idei PSD sau PNL nu inseamna mai mult decat literele care le compun.

Ca un adevarat politician de cursa lunga, fostul presedinte Traian Basescu a inteles foarte bine lipsa de substanta a partidelor politice clasice, carora le-a ramas doar exoscheltul. Si, de aceea, a infiintat primul partid cu adevarat populist din Romania, care reia si intareste mesaje identice din Occident. Fara sa aiba nici el o ideologie foarte clara, acest partid se propune ca o voce noua - desi cu oameni in genere vechi in politica si cu stafia doamnei Udrea in dulap - care isi intemeiaza discursul pe teama fata de straini si pe independentismul fata de Uniunea Europeana.

Scopul Miscarii Populare apare astazi destul de evident, inlocuirea cel putin a PNL de pe partea dreapta si ocuparea nisei populist-nationaliste de pe scena politica.

In fata unei asemenea provocari, liberalii nu reusesc sa produca aproape nimic in afara de lupte intestine lipsite de orice interes pentru cetateni. Iar aceste lupte intestine, cum se vede, nu produc prea multe idei, ci doar propuneri jalnice de candidati la Primaria Generala a Bucurestiului si schimbari vagi de coduri etice, care in final mai sunt si diluate putin.

Nici PSD nu propune mare lucru in acest moment mizand tot pe o memorie economica a cetatenilor si fara sa anunte ceva pentru viitor. La fel ca liberalii, introduc coduri etice imposibile pe care le-ar putea trece doar sfintii si pe care, evident, le vor incalca aproape imediat ce vor avea ocazia.

Astfel, partidele din Romania se aliniaza si ele la modelul european care a permis si permite extinderea populismului, a extremismului si a cinismului politic. O fac din inconstienta, nu din rautate, si de aceea disparitia lor nu va mira si nu va deranja pe nimeni.

Pentru ca, de fapt si demult, ele nu mai reprezinta pe nimeni decat pe ele insele si pe membrii lor care isi doresc puterea pentru a ajunge, din nou, la resurse.

Andrei Taranu, doctor in stiinte politice, este conferentiar si prodecan al Facultatii de Stiinte Politice din cadrul SNSPA.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Dragoș Pîslaru, co-președinte REPER, despre schimbarea lui Cîrstoiu cu Firea și Burduja: "Mafia patronată de comasaţi şi-a arătat faţa"

Copreşedintele partidului REPER, Dragoş Pîslaru, a declarat că, prin retragerea candidaturii medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei de către coaliţie, „mafia patronată de...

Ciucă: Sebastian Burduja va convinge "un segment de electoral nehotărât" în cursa pentru Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat, marţi, 23 aprilie, că Sebastian Burduja, candidatul liberal pentru Primăria Capitalei, este opţiunea care dă speranţe celor care nu s-au...