O saptamana decisiva

Incepe o saptamana decisiva pentru viitorul pe termen cel putin mediu al Romaniei. Este saptamana in care ar trebui definitivate masurile de iesire de criza, masuri de austeritate, relansare economica si combatere a evaziunii.

Astazi, Consiliul Economic si Social discuta masurile de austeritate, iar taberele sunt destul de bine conturate. Pe de-o parte, patronatele si guvernul le sustin, sindicatele se opun. Sunt pozitii lesne de inteles, insa, ele ar trebui sa cunoasca nuantari.

Pe de-o parte, guvernul ar trebui sa se gandeasca foarte bine de unde taie. Este clar ca bugetul nu mai sustine cheltuielile de acum, insa ele nu insumeaza doar pensii, salarii si indemnizatii, ci si tot felul de sume forfetare, bonusuri si deconturi prin diverse institutii, in frunte cu Parlamentul, de exemplu, si banii pentru clientela.

Dupa cum sursele de venituri nu au fost cu totul epuizate. N-am auzit o vorba despre redeventele aflate acum la un nivel ridicol, inclusiv pentru exploatarile de marmura, tot ca un exemplu.

Nu cred ca taierile ar trebui sa atinga pensiile si salariile sub 1.000 de lei si nici sumele alocate politicilor pe termen lung, cum este aceea demografica. Daca guvernul nu va nuanta aceasta atitudine procustiana, efectele negative ar putea egala sau chiar depasi beneficiile.

Pe de alta parte, liderii sindicali ar trebui sa dea dovada de realism si bun simt, dupa ce ani de zile au facut, fara urma de scrupule, jocuri politice. Este usor si populist te asezi pe picioarele dinapoi si sa refuzi orice reducere bugetara, intreband obsesiv unde sunt banii.

Pentru ca o buna parte din banii ce au umflat deficitul s-a topit, dupa cum recunoastea inclusiv Vasile Marica, in pomeni electorale dupa care poporul se da in vant.

Cand primeste, nimeni nu intreaba care-o fi pretul si de unde or veni banii aceia, nimeni nu-si pune problema sustenabilitatii. De la pixul si punga de faina date in campanie, pana la cresterea valorii punctului de pensie si sporul bugetar pentru te miri ce, totul are un cost si totul se plateste mai devreme sau mai tarziu. Daca sindicatele nu s-au suparat la pomeni, ar fi bine sa-si asume macar partial si costul lor.

Cat despre patronate, ele au platit pana acum cea mai grea parte a facturii crizei si nu au cum refuza masuri menite sa le mai ia putin perna bugetara de pe gura, dar oamenii de afaceri stiu bine ca balonul de oxigen al masurilor de austeritate va fi consumat rapid si fara masuri inteligente si ferme de relansare economica tot la sufocare vom ajunge.

Patronatele ar trebui sa-si conditioneze acordul pentru planul de austeritate, de existenta unui plan de relansare economica. Saptamana este decisiva si din acest punct de vedere.

Traian Basescu a anuntat inca de joia trecuta ca pana miercuri Guvernul va pune pe hartie planul de relansare.

Oamenii de afaceri au propus deja cateva masuri intre care: lichidarea creantelor creantelor pe care Statul le are catre agentii economici, prin plati directe sau prin compensare cu alte plati viitoare si cresterea ponderii finantarii economiei reale de catre CEC si Eximbank; stimularea investitiilor si crearea de noi locuri de munca prin adoptarea legii Parteneriatului Public Privat, prin scutirea de taxe pe perioada crizei a investitiilor noi si a crearii de noi locuri de munca, generalizarea scutirii pe profitul reinvestit; inceperea imediata a unor lucrari publice de mare amploare; eficientizarea atragerii de fonduri europene.

Si mai cer oamenii de afaceri reducerea evaziunii fiscale si a contrabandei, inca un aspect de maxima importanta al acestei saptamani, pentru ca, tot miercuri, ministerul Finantelor ar trebui sa anunte noul plan de combatere a acestor practici care priveaza Romania de o suma echivalenta cu peste 20% din PIB.

Spre deosebire de masurile de austeritate, masurile antievaziune nu doar scutesc de cheltuieli, ci pot aduce bani imediat, cu mult mai repede decat cele de relansare.

Sigur, putem ramane sprijiniti in bata precum ciobanul intrebandu-ne de ce n-au fost luate aceste masuri pana acum, de ce am ajuns aici, cine e de vina. Toata lumea, intr-o masura mai mica sau mai mare.

Toata clasa poltica a contribuit la deficitul fabulos de acum, iar romanii au acceptat cu voiosie pomenile. Asa nu inseamna ca vinovatiile sunt egale, iar votul ar trebui sa le ierarhizeze.

pana atunci, lamentatia si culpabilizarile nu folosesc la nimic. Ori ne mobilizam sa iesim din groapa ori ramanem acolo cautand la infinit explicatii si vinovatii.

Declarațiile preotului Nicolae Tănase sunt ”o invitație la viol”. Ministra Justiției intervine

Ministra Justiţiei, Alina Gorghiu a spus, referitor la afirmaţiile preotului Nicolae Tănase de la Valea Plopului potrivit cărora fetele care sunt agresate sexual ar trebui să intre la...

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...