Pericolul pentru prezidentialele din 2019. Vom mai avea ce vota?

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Luni, 26 Martie 2018, ora 07:23
36085 citiri
Pericolul pentru prezidentialele din 2019. Vom mai avea ce vota?

Intretinuta insistent desi este prematura, tema prezidentialelor de la sfarsitul lui 2019 este in acest moment si perdea de fum, si moneda de negociere. Una care ar putea sa iasa foarte prost.

Este prematura pentru ca pana la prezidentiale mai sunt inca aproape doi ani de zile. Sigur ca deja incepe jocul strategiilor, sigur ca incep calculele in laboratoarele partidelor, este insa cu mult prea devreme pentru fixarea unor candidaturi clare.

Aceasta este mai degraba vremea iepurilor sau, pentru partidele serioase, vremea alegerilor preliminare, deci a selectiilor.

Este greu pentru un partid sa bata deja in cuie o candidatura, pentru ca in timpul ramas pana la alegeri se pot schimba foarte multe, se pot intampla foarte multe.

Un candidat aruncat prea devreme in arena se poate eroda, poate face greseli majore. Sigur ca, atunci cand iei in calcul nume cu adevarat noi, cu notorietate mica, incepi sa lucrezi cu ele, incepi sa le scoti in lume, pe ecrane, dar nu cu stampila de candidat.

Deci pana in primavara anului viitor discutiile despre prezidentiale sunt premature. Pe de-o parte, ele au rolul de a tine atentia captata de la alte teme presante.

Fiind multa emotie in jurul acestui scrutin foarte personalizat, privirile se vor intoarce automat spre subiect. Vor lua, asadar, o pauza teme presante si incomode precum situatia economica, salariile, dosarele penale, asaltul asupra Justitiei etc.

Si, desigur, e momentul negocierilor. Rivalitatea intre Dragnea si Tariceanu se vede si din avion. Tariceanu e mai bine plasat, Dragnea are masinaria de partid. Amandoi vor imunitatea prezidentiala.

Tariceanu sprijinit de PSD poate parea teoretic solutia ideala, aceea pe care mizeaza si ALDE cand face presiuni inclusiv sub forma unor sondaje strategic plasate in presa.

Dar realitatea politica nu e calcul pe hartie. Pentru un partid mare e foarte greu sa renunte la a avea un candidat. Si nu e doar o chestiune de orgoliu, ci si de memorie institutionala, asa cum a aratat sociologul Barbu Mateescu: "Cand devii presedintele Romaniei, se schimba planul de discutie. Si e destul de logic ca relatia dintre PSD si Tariceanu odata devenit presedinte nu ar mai fi aceeasi. Tariceanu ar deveni cu mult superior PSD ca popularitate si forta mediatica. Ei au patit-o oarecum cu Crin Antonescu. Deci depinde de memoria institutionala a PSD si de felul in care estimeaza Dragnea relatia cu Tariceanu dupa o eventuala victorie".

Pe de alta parte, avem o negociere, poate nu explicita inca, intre actuala putere si presedintele Iohannis. PSD si ALDE stiu ca sansele lor de a castiga presedintia sunt scazute daca Iohannis candideaza.

Dl Iohannis nu a fost la inaltimea asteptarilor electoratului sau, extrem de ridicate dupa victoria din 2014, dar daca macar pe tema Justitiei se tine ferm pe pozitii cu orice risc, ramane solutia preferabila, raul mai mic si cunoscut macar, daca nu a reusit sa fie un bine.

Teoretic, poate aparea si un candidat nou pentru #rezist, care sa ii ia fata dlui Iohannis, insa asta e strict o speculatie in acest moment, inca un motiv pentru care o discutie serioasa despre prezidentiale este, cum spuneam, prematura.

Deci iesirea din scena a lui Klaus Iohahnis ar redeschide jocul pentru PSD - ALDE. Singura varianta fezabila pentru a scapa de actualul presedinte este sa-i ofere ceva mai mult.

Si, da, presedintia Consiliului European este ceva ce nu ma indoiesc ca dl Iohannis si-ar dori probabil mai mult decat presedintia Romaniei, care implica o seama de obligatii enervante si obositoare. Mai mult schi, mai putin deranj.

Ca sa obtina functia are nevoie sa fie propus formal de Guvernul PSD, iar Guvernul PSD l-ar propune cu drag ca sa scape de el. O afacere reciproc avantajoasa, un targ bun.

Dar exista o problema de timp. Alegerile vor fi la sfarsitul lui 2019, noiembrie-decembrie. Candidatura trebuie insa anuntata cu ceva vreme inainte. Deci presedintele ar cam trebui sa anunte in vara, cel tarziu, daca va candida sau nu, inclusiv pentru a da timp PNL, in cazul ca se retrage, sa impuna alt candidat.

Dar decizia finala privind presedintia Consiliului se ia tot prin decembrie 2019. Si pana atunci dl Iohannis nu poate avea nicio garantie ca va fi alesul. Da, poate sa fie favorit, i se pot face promisiuni, planetele isi pot incepe alinierea, dar garantii nu exista.

Si de aici un imens risc care va juca tot in favoarea PSD - ALDE: riscul ca presedintele sa amane cat va putea decizia, in asteptarea garantiilor. O amanare care nu ma indoiesc ca va fi speculata intens de PSD - ALDE si pusa intr-o cheie extrem de umilitoare pentru electoratul lui Iohannis: "Romania e doar optiunea a doua, premiul de consolare, daca nu obtine garantii pentru functia europeana".

Si iar nationalism, cine e roman si cine nu. Dubiul ca presedintele nu va abandona mandatul daca va fi ales de Bruxelles si tot asa. De aceea, amanarea ar putea fi enervanta pentru propriul electorat si paguboasa electoral.

Iar, daca, dupa amanare, Klaus Iohnnis va renunta la candidatura, va lasa un spatiu gol, cam ca Emil Constantinescu, pe care se vor bate mai multi candidati mici care se vor canibaliza pentru a ne duce spre deznodamantul din 2000.

Acest joc al lui Iohannis la doua functii sper sa se incheie repede, astfel incat anul prezidential 2019 sa nu fie ratat.

Si mai e ceva ce ar trebui sa ne preocupe acum mai mult decat numele candidatilor. Ce va mai ramane din functia prezidentiala.

Emotia extraordinara generata de alegerile prezidentiale este total nejustificata de puterile presedintelui. Singurul demnitar ales prin vot direct si universal al intregului electorat are cele mai mici parghii legate de viata de zi cu zi a celor care-l aleg. Si nu numai ca ele sunt mici, dar PSD le jumuleste si mai tare cu ajutorul CCR.

Asa ca, in acest moment, principala grija si principalul pericol ar fi ca in 2019 sa nu ramana de votat doar o carcasa goala, o functie strict onorifica si irelevanta. Si ironia face ca exact asta sa fie unul dintre aspectele mascate de discutia despre candidati.

Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
#Iohannis Dragnea prezidentiale 2019 , #politica interna