Romania si iesirea din statul mafiot

UE s-a dat de ceasul mortii, in ultimii ani, sa ingradeasca excesele percepute drept populiste ale unor lideri si partide din estul si sudul Europei. Romania e un caz aparte. Si are nevoie de masuri aparte.

Romania nu e exclusiv tinta sau prada populismului, ca alte tari din lumea libera. Nu doar propaganda extremista externa, de pilda ruseasca, ii da rau de furca. Zmeul zmeilor e un balaur domestic. Partidul-stat care a condus tara de la inaltimea guvernului, parlamentului, a unei parti a puterii judecatoresti, a presei, a infiltratelor institutii de forta, ca si din interiorul administratiei, cand, in genere pentru scurt timp, s-a aflat nominal in Opozitie, a reusit o performanta unica in Europa si in lume.

A construit democratia originala si a desavarsit omul nou si statul mafiot cu aparenta de stat de drept. L-a edificat atat de eficient, incat prea putini observatori interni sau externi realizeaza, la anvergura ei reala, situatia catastrofala in care se afla Romania. Una care distruge viitorul romanilor si otraveste UE, discreditand-o lent, dar sigur.

Evident, nu e singurul domeniu in care Romania, "fruncea" la frumusetea meleagurilor si in alte cateva domenii, a stabilit un record negativ. Ar mai fi emigratia, infrastructura, sanatatea, mortalitatea infantila, veceurile din curte, consumul redus de sapun, increderea in guvernanti.

Dar ameliorarea in toate aceste chestiuni si sfere depinde, pana la urma, de conducerea politica a tarii. Or, sistemul ticalos, corupt, antimeritocratic si mafiot, creat de comunism si prelungit de postcomunism, blocheaza orice tentative ale unor reforme eficiente, oricare ar fi partidele si liderii aflati, oficial, la butoane.

Prin urmare, alegerile prezidentiale si anticipatele, desi necesare, nu vor putea, in sine, sa rezolve in profunzime problemele pendinte. Nu pentru ca ar da castig de cauza, ca intotdeauna, unui "rau mai mic". Ci pentru ca risca sa reprezinte, ca si alte schimbari, o simpla masca a plecarii de la putere a partidului-stat.

Ascunse indaratul impresiei unei schimbari reale, retelele lui mafiote ar ramane intacte. Plecarea autentica n-ar avea loc. Neinsotite de masuri utile, alegerile n-ar repune deci Romania pe un fagas democratic, european si occidental. Alegerile pot fi, desigur, o sansa uriasa.

O victorie politica nu ar fi un panaceu

O alegere buna ar marginaliza partidul-stat. Si, ca in Ucraina, ar propulsa la Cotroceni pe liderul unui partid nou, care nu s-a compromis in ultimii 30 de ani, oferindu-i si in forul legislativ o majoritate confortabila.

Toate acestea ar fi realmente un pas mare pe calea cea dreapta. Dar ar fi o naivitate sa se creada ca o victorie politica, fie ea si de proportii, ar reprezenta, in sine, un panaceu.

Nu mai putin naiv ar fi sa se creada ca UE sau Vestul in genere ar putea indrepta situatia. Ce-si face alegatorul roman cu mana lui e lucru sfant. Sau, dupa caz, manual. Iar Vestul are uriase probleme proprii, prea multe si spinoase ca sa aiba mult timp pentru ale altora.

Dar toate acestea nu inseamna ca trebuie cotizat la multimilenarul fatalism carpato-danubian. Solutia pare sa rezide in intelegerea erorii esentiale a proiectului democratic romanesc.

Dupa 1989, romanii, multilateral manipulati, dar si prost sfatuiti de fosti disidenti pe cat de onesti si generosi, pe atat de naivi, ca Adam Michnik, au renuntat la a starui asupra lustratiei. S-a muncit, dar nu s-a gandit.

In schimb, s-a iertat ce nu trebuia iertat, deschizandu-se larg poarta cleptocratizarii tarii. Inutil de evidentiat rezultatul cataclismic al acestei ingaduinte.

Pacatul originar n-ar trebui repetat. Ar fi nevoie de o lustratie adecvata contemporaneitatii. Una care sa impiedice vesnica reciclare a politicienilor expirati si sa-i elimine intr-un interval oarecare pe infractori, penali, pe mafioti, pe membrii partidului-stat si pe complicii lor de la butoane, destelenindu-se drumul unei innoiri autentice.

La toate acestea ar trebui adaugate refacerea si inasprirea considerabila a retelei de legi muiate si strambate de regimul Dragnea, judecarea severa si deposedarea de averi a mafiotilor condamnati, promovarea creativitatii, precum si contracararea viguroasa a propagandei. Caz in care ar incepe sa se zareasca grabnic o lumina deloc inselatoare la capatul tunelului.

Petre M. Iancu

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...

Lider PNL inculpat pentru corupție și-a depus candidatura la locale: ”Intru în competiţie bărbăteşte, deschis şi asumat”

Preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, inculpat pentru corupţie şi cu interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, şi-a depus miercuri, 24 aprilie,...