Cum ne-o facem iar si iar cu mana noastra (Opinii)

Dar, desi ne-o facem cu mana noastra, si guvernati, si guvernanti, ne luam de fiecare data cu mainile de cap si, in loc sa schimbam ce e de schimbat, punem de-o vaicareala generala in piata publica dupa care uitam ce ni s-a intamplat si o luam de la capat cu nenorocirile.

Rosia Montana, Poieni, Baia Mare, minele hunedorene, exploatatiile agricole, majoritatea sectoarelor productive de stat... nu sunt de azi, de ieri, ci de 24 ani falimentare. Au trait din subventii guvernamentale, chiar daca materia prima, in cazul nostru, metalele pretioase, nu costa nimic altceva decat pretul mainii de lucru si al utilajelor. Nefiind noi insine in stare sa ne organizam, sa ne dotam cu ce ne trebuie ca sa fim eficienti si nelasandu-i nici pe cei ce se pricep, s-a ajuns in situatia actuala ingrata de a fi concesionate pe te miri ce si mai nimic.

Contribuabilii au tacut, dar tacerea n-a fost de aur

In aceiasi aproape 24 ani, contribuabilii au tacut malc atunci cand, in loc sa li se foloseasca banutii comuni pentru dezvoltare durabila, pentru educatie, sanatate, drumuri..., au acceptat sa prelungeasca agonia celor ce se obisnuisera sa apeleze la marinimia statului. Ba sa faca si averi. Infricosati de protestele amenintatoare ale ortacilor, guvernatii au tot injectat subventii in sectoare neperformante, facandu-se ca nu vad deprofesionalizarea corpului tehnic si perfectionarea unei smecherii nationale de extorcare a banilor publici.

Sunt convins ca diriguitorii nostri au luat de la inceput in consideratie principiul liberal antebelic, "prin noi insine", adica sa gaseasca ori sa configureze o intreprindere romaneasca, sa o doteze cu cele trebuitoare si sa treaca la exploatarea pretioaselor zacaminte. Din pacate, amatorii autohtoni si-au mancat lefteria, vorba lui Creanga, nimeni nemaiavand incredere in promisiunile lor.

Hot cu hot sa ne unim

Asa au cazut diriguitorii la mana afaceristilor verosi, ba chiar a escrocilor internationali, din industria aurifera si nu numai. Mult mai priceputi decat ai nostri. Cat ai rupe un fir de par de nu au incheiat un contract pagubos pentru tara si pentru viitorul cetatenilor, unul dupa modelul constructorilor de autostrazi sau al firmelor concesionare.

Or ca popor suveran, romanii ar trebui sa beneficieze de ce le-au harazit mama natura si stramosii. Cu toate ca Apusenii fusesera scotociti, a se citi "jefuiti", cu grija de romani, goti, austro-ungari, sovietici si oricine s-a mai intamplat pe acolo, zacamintele nu au fost inca epuizate. Numai Dumnezeu a tinut cu noi.

Acum demonstrantii au devenit vocali si cer raspicat guvernantilor aplicarea variantei autohtone, desi numai enuntarea acestui principiu te infioreaza la riscul de a repeta greselile celor 24 ani. Ceea ce inseamna ca necazurile s-au cronicizat, iar reactia publica e cam tardiva. Numai ca acum a ajuns cutitul la os si e nevoie de o schimbare radicala.

Cainele de om, prietenul cainelui

Situatia cainilor comunitari seamana ca doua picaturi de apa cu aceea a aurului romanesc, cu autostrazile, cu jefuirea Bancorex, a flotei, a industriei, a 23 de bugete nationale... De la revolutie incoace, cainii ramasi de izbeliste dupa demolarile ceausiste ale mahalalelor si ale zonelor marginase din marile aglomerari urbane s-au tot inmultit pana au ajuns sa vaneze oameni, ceea ce a dus la actuala explozie a reactiilor populare.

Intre timp, ipocrizia a crescut si de o parte si de alta. Concomitent cu jefuirea banului public. Dar lumea e tot mai greu de prostit. S-a prins de furtisag si cere transparenta in gestionarea bunurilor publice, motiv pentru care mai curg si lacrimi. Nu doar de emotie ori de imagine. In plus, justitiarii s-au trezit din letargie si ii cheama pe impricinati la intrebari: ce s-a intamplat cu banii pentru sterilizare si cu proprietarii care si-au abandonat cainii din nou pe strada dupa ce i-au adoptat?

Ori, ori

Prinsi iarasi pe picior gresit, inaltii nostri dregatori dau din colt in colt, cautand rezolvarea ba in Parlament, ba intr-un referendum, desi exista legi care, odata aplicate corect, ar putea rezolva situatia critica.

Dar, de la presedinte la primari si consilieri, toti se lovesc de aceeasi piedica: teama de a pierde voturi. Teama care face ca politica romaneasca sa bata pasul pe loc de 24 ani.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...