E vremea protestelor. Sa inghitim bine!

In era retoricii raportarilor la hectar, care n-a apus odata cu Revolutia, a ascunde adevarul economic sub pres nu este de natura sa socheze pe nimeni. Ce-i drept, cand ne-am dat seama ca Guvernul a tinut cat a putut de realitate si a cosmetizat-o pana ce iata, a crapat, am avut perceptia existentei in spirala si ne-am bucurat: in sfarsit ceva cunoscut.

Ce poate fi mai linistitor decat sentimentul familiaritatii, de care nu scapam desi au trecut 20 de ani? Cred ca Silviu Brucan se cracaneaza de ras observand ca i-am dat crezare si, dupa ce trecusera 19 ani, ne-am culcat pe-o ureche asteptand sa se savarseasca minunea de la sine.

Mazel tov! Acum, insa, stam teanc in post, ne simtim nedreptatiti ca niste animalute de companie carora stapanii le chimba brusc meniul si ne gandim: a venit vremea sa iesim inca o data in strada?

E timpul, dar nu e

Multi au oftat nemultumiti privind la imaginile din Grecia. Astia da, barbati! Nu-l lasa pe Papandreou sa le faca program, noua unde ne sunt liderii de sindicat? Si si-au raspuns: la televizor, pentru ca acesti barbati cu iubire de mosie s-au prins ca tot ce conteaza pe pamant, mesajul, trebuie transmis la receptor cu picatura chinezeasca, pentru a fi manipulat cand o veni vremea.

Si vremea a venit, dar ca intotdeauna in patria paradoxurilor, momentul e inoportun. Desi in mintea guvernantilor, bugetarii sunt incolonati pentru a fi asezati la ghilotina celor 25 de procente fara a analiza daca e totuna sa-i tai unui angajat 10 milioane din 40 si altuia sau 5 din 20 - si interogatia se potriveste si in materie de pensii sau ajutor de somaj - ,cred ca mai e nevoie de ceva pentru ca lucrurile s-o ia razna de tot: miscari de strada.

Acest guvern a gresit incalificabil in fata celor care au avut incredere, dar momentul decontului nu a venit. Decat daca suntem inconstienti.

Nu e cazul sa ceri responsabilitate din partea unui popor amarat si dezorientat, pentru ca asta se afla in fisa postului demnitarului. Si totusi, o tara in strada este ultimul lucru de care avem nevoie.

Consecintele dezmatului in numele libertatii

Dascalimea se afla pe final de an, dar nu va incheia situatia scolara, prin urmare admiterile sunt compromise. Aici nu miroase a catastrofa, si nici la CFR, unde trenurile de calatori trase pe linie moarta vor aduce fericirea pe buzele transportatorilor rutieri. Imaginati-va insa spitalele inchise si obloanele trase pe ghiseele primariilor si a ale directiilor de finante.

Unde mai avem bugetari? La APIA, prin care se deruleaza banii destinati agricultorilor, la Politie, care n-are voie sa faca greva (dar ce, judecatorii aveau?), la Paduri (liber la copaci, nu-i mai pazeste statul), la Armata (ce de carnati se pot frige in Afganistan, pe tancuri!), la Frontiera (traiasca si infloreasca bisnita cu alcool si tigari!), la Jandarmerie (ce bine ca se termina campionatul!).

Exista, fireste, si o latura vesela a mutarii bugetarilor in strada: nu mai trebuie sa le platesti salariile. In loc sa faci economii de 25 la suta, muti toti banii la investitii si construiesti iute autostrazi si drumuri catre statiuni. Pretul benzinei o ia in jos, deoarece cererea sa injumatateste. Consumul scade peste tot, deci se prabuseste bursa legumelor. Patronatele din industria carnii vor umbla cu porcii in spinare, sa-i ia oricine, numai sa nu-i amendeze sanepidu (care sanepid?), bancile se vor prabusi deoarece statul, chiar daca ar vrea sa ia credite, nu mai are functionari, dobanda la leu va ajunge la 1 la suta, si uite-asa mai putem transfera online niste giga de aberatii.

Ultima solutie: cazmaua

Nu in cap, ci in pamant. Daca ar exista alternativa la masurile de austeritate anuntate, Guvernul le-ar lua. Mediul de afaceri striga ca exista, dar pentru un dialog e nevoie de doi. Bugetarii cer retezarea veniturilor in functie de cuantumul acesta, adica de la cei saraci mai putin, iar de la bogati mai mult, dar calculele lui Sebastian Vladescu nu se potrivesc.

Asa ca, oricat de cumplit ar parea, daca puterea nu gaseste alta ecuatie a reducerii cheltuielilor, mai ramane acceptarea. Cei care nu vor rezista se vor imbolnavi si vor muri, iar deficitul va scadea pe cale naturala. E vremea protestelor, dar n-a sosit timpul. Pana la alegeri, cand se va face decontul, sa inghitim bine!

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...