Farfuridi in 2015

Autor: Cristian Preda , profesor de stiinte politice
Luni, 17 August 2015, ora 06:00
8075 citiri

Nu e roman care sa fi trecut prin scoala si care sa nu fi auzit macar o data replica lui Farfuridi:

"Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc!, dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiaca, primesc!, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele... esentiale".

Vorbele sunt actuale, intr-un sens foarte precis: ele se aplica de minune felului in care a evoluat legislatia noastra electorala in ultimii 10 ani.

Sa ne amintim ca, la inceputul tranzitiei, se stabilise ca Parlamentul sa fie ales in cadrul unui scrutin proportional cu liste blocate, depuse la nivelul fiecarui judet de catre partide si organizatiile minoritatilor etnice.

Dupa doar un deceniu, nemultumirea fata de parlamentari a devenit parte a culturii noastre politice. Ea a fost transcrisa imediat in termeni inediti, si anume ca dezamagire fata de formula electorala sau, ca sa fim mai exacti, fata de utilizarea in alegeri a unor liste, decise de conducerea partidelor, pe care cetatenii nu le pot modifica.

S-a cerut, de aceea, prin vocile catorva ONG-uri si, apoi, ale unor politicieni influenti, personalizarea relatiei dintre cetatean si candidat/ales.

In 2007, in ziua in care se tineau primele alegeri europene de la noi, a fost organizat si un referendum despre modul de vot. El propunea ca parlamentarii sa fie desemnati pe baza unui scrutin majoritar in doua tururi, in circumscriptii uninominale, asa cum se intampla in Franta si asa cum se intampla in acel moment si-n Romania, dar pentru desemnarea primarilor. Sustinerea cetatenilor a fost lipsita de echivoc: patru din cinci alegatori au zis "da".

Dar reforma propusa in cadrul referendumului a esuat, intrucat nu a fost atins pragul minim de participare, pentru validarea unei asemenea consultari, la urne venind doar putin peste un sfert din corpul electoral. Aceasta ar fi fost o schimbare veritabila, una "in punctele esentiale", fiindca nimic nu e mai diferit de scrutinul proportional pe liste decat unul majoritar in circumscriptii cu un loc.

O modificare s-a facut, totusi, pana la urma, dar ea a fost o combinatie stranie de trei formule electorale:

  • (a) una majoritara intr-un tur, folosita pentru cei care obtineau 50% plus 1 in colegii, niste subdiviziuni ale judetelor, croite la repezeala, in functie de interesele guvernului din acea clipa;
  • (b) formula proportionala care fusese in uz pana atunci, pentru toti candidatii care nu castigau o majoritate;
  • (c) in fine, in caz de alegeri partiale, legea prevedea ca primul clasat, indiferent de scor, castiga mandatul.
  • A fost o struto-camila, fiindca in loc sa diminueze rolul partidelor in relatia cu alegatorii, l-a intarit.

    In vigoare in 2008 si 2012, noua lege a produs efecte socante: candidatii aceluiasi partid s-au trezit ca se afla, la nivel de judet, intr-o competitie care e mai acerba decat infruntarea lor cu adversarii, la nivel de colegiu; apoi, Parlamentul a fost pur si simplu expandat, atunci cand s-a produs o majoritate consistenta la urne, care n-a anulat distribuirea de mandate si-n baza formulei proportionale.

    Confruntati cu aceste efecte, suparatoare mai degraba pentru public decat pentru ei, liderii de partid au decis sa... revizuiasca din nou, si anume sa revina la modul de scrutin care fusese in vigoare intre 1990 si 2004.

    Sprijinul a fost aproape unanim, asa cum se intamplase si atunci cand a fost aprobat celalalt sistem. Explicatiile pentru schimbarea schimbarii au fost sumare. Va fi mai clar, a zis o pesedista. Partidele vor gestiona mai bine resursele umane, a adaugat un penelist. Presedintele a tacut, dar asta e deja ceva banal.

    Nemultumirea cetateanului fata de listele inchise a fost data uitarii. Au fost, de asemenea, ignorate alte forme de scrutin ce ar fi ingaduit liberalizarea vietii politice. Cum actorii care au condus procesul au fost cam aceiasi, nu e de mirare ca discernamantul lor a vanat memoria. Sau invers?

    Avea dreptate eroul lui Caragiale: "din aceasta dilema nu puteti iesi... Am zis!".

    Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).



    Citeste si:
    Ludovic Orban, politicianul care de aproape 30 de ani a urcat pas cu pas scara de putere. S-a opus formării USL și a dărâmat guvernul Dăncilă. Cum s-a erodat la putere PORTRET
    Ludovic Orban, politicianul care de aproape 30 de ani a urcat pas cu pas scara de putere. S-a opus formării USL și a dărâmat guvernul Dăncilă. Cum s-a erodat la putere PORTRET
    Ludovic Orban s-a înscris în PNL în urmă cu 29 de ani, urcând pas cu pas scara de putere a statului: a fost consilier local, apoi viceprimar al Capitalei, ministru al Transporturilor,...
    Florin Cîțu, ascensiune politică după ce Orban a preluat șefia PNL. Cum a ajuns din economist în cel mai feroce critic al PSD PORTRET
    Florin Cîțu, ascensiune politică după ce Orban a preluat șefia PNL. Cum a ajuns din economist în cel mai feroce critic al PSD PORTRET
    Deși a intrat în politică abia în 2016, Florin Cîțu, actualul contracandidat al lui Orban la șefia PNL, a avansat foarte rapid în funcțiile politice. Intrat la invitația Alinei Gorghiu,...
    Sursa: Ziare.com