Final de joc la Bucuresti, cu un rege gol si o regina analfabeta

Situatia a ajuns, pe malurile Dambovitei, la paroxism. Criza politica devine rapid una de stat. Cum va arata oare capatul de drum, pana la care liderul PSD Dragnea a amenintat ca "vom merge"? Nu pare greu de intrezarit.

Imi imaginez un final de joc fara cai si turnuri, dar cu pioni, nebuni si dictatori. Pionii, cati inca nu au emigrat si n-au murit din pricina coruptiei, vor iesi in strada, in speranta de a gasi forta necesara sa ajunga inaintea dusmanului la capat spre a se preface in regina si a institui, prin pasnice proteste, pana acum futile, revenirea la democratie.

La randul ei, regina functional analfabeta pe post de premier va fi, inevitabil, mancata, in ciuda coafurii ei de pavian infuriat, dar in ie imbracat.

Un rege gol, sub forma de presedinte golit de prerogative mult inainte de a fi suspendat, a avut in fine curajul de a ocupa centrul scenei, cand a declarat intr-un tarziu adevarul. Si anume ca in Romania s-a instalat, odata cu schimbarea Codului Penal, dictatura majoritatii.

Iohannis, PSD si dictatura celor multi

Amenintat cu alungarea nu pas cu pas, ci subita, din paradisul stramt al palatului sau, regele ales de sase milioane de romani, carora urmeaza sa li se fure votul in sparlamentul dragniot, poate cu complicitatea unor majoritari pozand in minoritati, pare, halucinant, incapabil sa actioneze.

Desi e sef al CSAT. Desi a spus raspicat ca in Romania s-a instituit dictatura. Or, n-a spus-o un observator exaltat. Ci insusi seful statului. Declaratia sa dramatica, implicand consecinte gravissime, pare, culmea, sa nu fi fost luata in serios decat de rivalul sau direct, de regele postcomunist advers, care carmeste catre catastrofa nu doar ce are in subordine directa, in speta cleptocratia, PSD si Camera Deputatilor. Indreapta in aceeasi directie, fiindca poate, intreaga tara si natiune.

In consecinta, conform invataturilor simple, dar contondente, din mahalaua in care s-a educat cu vorbe din ciclul b'a p'a ma-tii, regele PSDist, infuriat si speriat de efectele posibile ale abandonarii eufemismelor de catre presedinte, l-a admonestat si el pe adversarul sau "neamt". Cum ca dictator e cine zice.

Or, regele-presedinte de stat e chemat si obligat sa-si apere tara eficient.

In primul rand de dictatura. Caci dictatura presupune, intre altele, si terorism si violenta si crime. Iar dictatura majoritatii (data, intre altele, cand nu se adopta decizii drepte si conforme cu verdictul specialistilor, precum al magistratilor romani) e o tiranie nu mai putin cumplita decat altele.

Dar e mai insidioasa si periculoasa. Caci prigoana exercitata de majoritate ii insala net mai lesne pe cei multi, ca aparenta "democratie", decat domnia unui tiran, a unui cuplu, precum Ceausestii, a unui grup restrans, ori unei camarile, precum cea din jurul liderului PSD.

Nu intamplator, ajutat de nestiinta multora, Eugen Nicolicea, un membru de frunte al grupului de sprijin al liderului cleptocrat, crede ca poate afirma cu impunitate minciuna potrivit careia "dictatura majoritatii e democratie". Nimic mai fals.

Nimic mai toxic, mai sinistru si odios decat insolenta intoarcerii pe dos a adevarului. Care, spus simplu, este ca dictatura e si ramane dictatura si cand o exercita majoritatea. Ba-i si mai terifianta, cand e a celor multi.

Dar este, oare, a celor multi? In fapt, cleptocratii-s putini. Cu sprijinul revoltator al unor cozi de topor minoritare sau pretins minoritare, oligarhia detine majoritatea doar intr-un Parlament deturnat de la misiunea sa de institutie cheie a democratiei.

Dar tara a cui e?

Tabla de sah numita "tara" nu e a ei. Nu e a regelui-infractor dispus sa-i dea foc, ori s-o imbrace in capul adversarului sau, Iohannis, ca sa scape de puscarie. E a celor multi, a oamenilor desconsiderati de baroni, a celor care-si castiga viata cinstit, prin munca, pe care feudalii si vasalii lor o dispretuiesc total.

Pe aceasta tabla singurul actor care si-a pastrat intacta legitimitatea furnizata de alegerea lui de catre sase milioane de romani e presedintele Iohannis, in ciuda refuzului sau implicit de a pune in aplicare o sentinta stramba a CCR.

Acest refuz prezidential e perfect comprehensibil si justificat in fapt, daca nu si formal, de anticonstitutionalitatea deciziei demiterii procurorului-sef al DNA. Dar daca, totusi, nu-si poate apara tara de dictatura? Nu prea are ce cauta unde e.

Legitimitatea celorlati s-a epuizat anterior. Liderul PSD, slugile lui din Guvern si majoritatea parlamentara si-au riscat-o si au pierdut-o rand pe rand si pas cu pas, incepand cu aventura ordonantei 13 si terminand cu schimbarea, in raspar cu revendicarile magistratilor si sfaturile expertilor si aliatilor, a Codului Penal si Codului de Procedura Penala.

Dar presedintele, vai, pare paralizat. Legal, lui si adversarilor dictaturii pare sa le fi ramas doar recursul la CCR.

Date fiind insa compozitia partinica si rateurile trecute ale acestei institutii, de asemeni deturnate si captive, ca mai toate institutiile importante ale statului, nu mai e de sperat si asteptat prea mult.

Viitorul ca-n Venezuela

Intrucat regele-presedinte, atacat de nebuni, nu prea mai are unde se refugia, ori ofiteri sa-l apere si sa-i infranga pe raufacatori, daca pionii nu ajung rapid la capat si nu fac o regina noua, criza de stat va izbucni acut.

Or, dictatura originala care, daca n-o impiedica o noua revolutie, ori nu se tine seama de avertismentele occidentale, va inlocui democratura iliescista, ar putea isca rele ca la balamuc.

Deloc originale. E previzibil sa genereze violente de tip rusesc, turcesc si venezuelean, inflatie ca-n Zimbabwe sub Mugabe, saracie ca-n Sahel, varsari de sange ca in Nicaragua, despotism si cezarim ca-n ceausism, castrism, erdoganism si putinism.

Pe acest drum, nu doar Iohannis, ci si aliatii actuali ai tiranului ar putea fi certe victime viitoare, asa cum, din amici si parteneri, generalii, politistii, ziaristii si, nu in ultimul rand gulenistii, au devenit, dupa un puci convenabil, tinte sub islamistul Erdogan.

In acest trist final de joc, datorat nu doar prostiei si ticalosiei politicianiste, precum si inaltei tradari, ci si coruptiei unei mari parti a elitelor, fatalismului pionilor si smintelii celor pe care s-au bazat, vreme indelungata, romanii, multi se arata inconstienti de pericol si incapabili sa-l combata activ.

Parerea si protestul lor, oricat de multi ar fi in strada, importa doar cat timp votul lor ar mai conta. Or, nu pare a conta mai mult decat un rege-presedinte cu mainile legate. Ne confrunta prin urmare un stop joc care probeaza nu doar inadecvarea sistemului politic si institutional romanesc. Ci si proasta pregatire a natiunii pentru crize de proportii, pentru libertate si pentru modernitate.

Petre M.Iancu

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...