Pericolul nationalismului cu miros de usturoi. Romanii - stapani sau slugi. Lenea si hotia par firesti - Interviu

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Vineri, 18 Septembrie 2015, ora 06:47
17458 citiri
Pericolul nationalismului cu miros de usturoi. Romanii - stapani sau slugi. Lenea si hotia par firesti - Interviu

Problema lui Klaus Iohannis nu e ca nu empatizeaza, ci faptul ca nu are o viziune politica larga sau, daca o are, ii lipseste o echipa pe masura unei astfel de viziuni. Suntem intr-o criza politica nedeclarata, nimeni nu mai are curajul pentru decizii politice adevarate, afirma conferentiarul universitar dr. Dumitru Bortun, de la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice - SNSPA.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, conf. Bortun a apreciat ca romanii se impart intre cei care-si cauta un stapan si cei care-si cauta slugi. A treia categorie, extrem de mica, este a celor care vor sa fie cu adevarat cetateni. "Traim in modelul cultural al lenei si hotiei, mostenit, invatat inca din copilarie, iar un discurs moral impotriva lui cade in gol".

"Sper ca din dezamagire si teama sa nu ne intoarcem la nationalismul cu miros de usturoi, in care in rolul strainului sa nu mai fie ungurul sau evreul, ci musulmanul", afirma conf. Bortun.

Cum ati caracteriza momentul politic actual?

Suntem intr-o criza politica nedeclarata, un moment de instabilitate deghizat in stabilitate, lipsa de decizii politice adevarate deghizate in viata politica normala, declaratii in loc de decizii. Deciziile adevarate ar insemna "acte politice grele", adica acele acte politice care au consecinte pe termen mediu si lung.

In acest moment, nimeni nu mai are curajul pentru asa ceva. Asta sugereaza ori faptul ca Guvernul Romaniei este marioneta a unor centre de decizie din afara tarii, ori faptul ca mediocritatea oamenilor care il compun ii impiedica sa aiba o viziune de ansamblu si sa serveasca interesul public. Ori si una, si alta.

Am intrat intr-o logica a consensului care a zamislit Codul Fiscal. Nu e o premisa pentru asemenea decizii?

Teoria consensului, ideea interesului national, afisata zilnic, fac parte chiar din strategia de a acoperi, cu o perdea de fum, marile decalaje din societate, faptul ca exista insule de saracie structurala sau faptul ca exista un hau intre guvernanti si guvernati. Si uite-asa, s-a ajuns in situatia ca nici oamenii simpli, care sunt cei mai predispusi sa-si faca iluzii, sa nu isi mai puna sperantele in politic.

Acesta nu este drumul spre o criza a democratiei?

Ba da! In lume, in general, exista o criza a democratiei reprezentative. Incerc sa mai sper ca ar putea fi depasita prin democratie de tip participativ, dar nu sunt sigur ca nu ma imbat si eu cu apa rece.

Se pare ca epoca democratiilor moderne, dezvoltate in cadrul statelor-natiune, se apropie de sfarsit; dupa multe decenii in care ele au functionat, in care s-au realizat multe lucruri bune in favoarea maselor, s-a ajuns la demagogie: exercitarea puterii se face in numele principiilor democratice, dar incalca in mod constant aceste principii.

De 4-5 decenii, procesul de globalizare a fost confiscat de corporatiile multinationale, atat de puternice economic si financiar, incat pot baga in buzunar Parlamentul unui stat natiune sau ii pot cumpara tot Guvernul.

In afara lor, corporatiile n-au nevoie de cetateni, ci de consumatori - motiv pentru care mijloacele de comunicare in masa nu vor mai educa simtul civic sau responsabilitatea sociala, in schimb ne vor invata ce bere sa bem sau cum sa ne epilam. In interior, corporatiile nu functioneaza in baza principiului deliberativ al consultarii si al votului, ci pe principiile managementului eficient. La poarta corporatiei se opreste democratia, incepe managementul, inclusiv al resureselor umane.

Stiu ca discursul asta nu e confortabil. Pentru noi, romanii, este frustrant, pentru ca de-abia am iesit din Evul Mediu, apoi a venit comunismul, adica un Ev Mediu intarziat, dupa 1989, credeam ca vom intra si noi in modernitate, dar vine unul ca mine si spune "Gata, a trecut trenul modernitatii, a inceput lumea post-moderna - adica o lume post-industriala, post-umanista si... post-democratica". Nu ma astept sa fiu primit cu aplauze. Imi pare rau, dar stiti vorba aia, atribuita lui Aristotel: "Prieten mi-e Platon, dar mai prieten mi-e Adevarul!"...

Nu e situatia din Romania putin mai complexa? Pana la urma, politicienii incapabili de decizie sunt rezultatul votului nostru si nu stiu daca sunt corporatiile de vina pentru ca la noi se voteaza penali, pe pungi si galeti.

Lipsa de functionalitate a democratiei noastre are si cauze interne, care vin din negura istoriei noastre.

Oamenii din tara aceasta se impart in doua categorii foarte largi si una foarte mica. Prima categorie este a celor care-si cauta un stapan. Unii studenti si masteranzi ma si roaga sa-i ajut sa-si gaseasca unul. A doua categorie - cei care-si cauta slugi. Cum ajung intr-o pozitie mai inalta, isi fac un fel de curte de vasali: unii le platesc facturile, altii le aduna spagile, altii le scriu doctoratele. Cele doua categorii sunt simbiotice, au nevoie una de alta.

A treia categorie, extrem de mica, este a celor care vor sa fie cu adevarat cetateni, cu drepturi si libertati, dar si cu obligatii. Din pacate, noi nu am fost niciodata un popor de cetateni, iar acum am inceput sa devenim un popor de consumatori.

Sa nu uitam ca spatiul romanesc este ultimul din Europa in care a fost desfiintata iobagia, adica munca fortata si neplatita. Ea a avut doua efecte majore in plan social: lenea si hotia. Cele doua tare morale au devenit modele culturale pentru foarte multe grupuri - ceea ce inseamna ca, pentru multi, lenea si hotia par firesti, sunt considerate "naturale"; un model cultural nu are nimic rational, este un model de comportament mostenit, invatat inca din copilarie, in "socializarea primara", transmis de la o generatie la alta.

Iata de ce un discurs moral impotriva lenei si hotiei cade in gol, multi nici nu-si dau seama la cine se refera, nu se recunosc in el, fiind convinsi ca se refera la altii, nu la ei.

Deci traim in modelul cultural al lenei si al hotiei?

Da. Gasim lene si hotie peste tot, de la nivelul micilor gainarii cotidiene - la piata, la florarie, la restaurant, in scoala, pana la coruptia din institutiile publice si la practicile oneroase din mediul universitar, unde unii ajung "oameni mari" pentru ca plagiaza sau fiindca semneaza carti scrise de altii. Aici sa vedeti impartire in slugi si stapani!

In ciuda sperantelor lui Spiru Haret, marele reformator al invatamantului romanesc, scoala nu a reusit sa rupa acest lant dintre generatii; dimpotriva, ea s-a adaptat la aceste modele, dupa cum am vazut cand s-a dat pe fata frauda aproape generalizata de la bacalaureat, care avea ca suport complicitatea scoala-familie, o "monstruoasa coalitie" dintre profesori si parintii elevilor.

Dar ce ne spune invatatura crestina? Sa nu furi, sa nu minti, sa nu inseli, adica opusul culturii hotiei.

Da, e o contradictie care ne duce cu gandul la ceea ce psihologii numesc "disonanta cognitiva", o contradictie intre realitate si imaginea de sine a unui individ sau a unui grup: daca individul sau grupul n-o rezolva, se ajunge la pierderea respectului de sine si la depresie, un fenomen care bantuie lumea contemporana.

Ca sa evite depresia, oamenii isi produc justificari, denaturand realitatea si salvand imaginea de sine. Aceasta gandire se numeste "gandire deziderativa" fiindca functioneaza in asa fel incat sa ajungem la concluziile dorite de noi. Pe cei mai multi indivizi nu-i intereseaza adevarul, ci confortul psihic, prefera sa aiba intotdeauna dreptate decat sa stie cum stau lucrurile in realitate. Gandirea deziderativa are o finalitate psihica, de echilibrare sufleteasca.

Ca sa revin la intrebarea dumneavoastra, cei mai multi romani au rezolvat contradictia dintre faptul ca se considera crestini si faptul ca fura si mint: "Sa nu faci ce face popa, sa faci ce spune el". Cand un popor gandeste asa, inseamna ca legitimeaza morala duplicitara. Noi ne vrem "si satui, si cu branza intreaga".

Vrei sa fii functionar public, atunci servesti interesul public si te multumesti cu venitul de bugetar. Vrei sa traiesti mai bine? Fa-te antreprenor, asuma-ti riscurile si dezavantajele de rigoare. Functionarii nostri vor si comoditatea functiei publice, si nivelul de trai al omului de afaceri. De aceea, ajungem la aberatii de tip Sorin Oprescu si la dezamagiri de tip Chiliman.

Cum va explicati succesul lui Sorin Oprescu pana in usa puscariei, in pofida bilantului modest?

Are un mare talent de a disimula. Individul simplu prelucreaza limbajul lui, care tine de o subcultura de cartier, si trage concluzia simpla, chiar daca nu e exprimata verbal: "e de-al nostru".

Klaus Iohannis nu e la polul celalalt?

Ba da. Dar este tipul de lider care ar trebui sa traga societatea in sus, el nu are nevoie de empatie.

In comunicare exista doua strategii: sa cunosti bine asteptarile publicului-tinta si sa te adaptezi lor sau sa stii care sunt obiectivele si sa le transmiti publicului-tinta, sa le faci inteligibile si credibile. Evident, prima este mult mai facila si se aplica in toate campaniile electorale, cand nu ai timp sa schimbi electoratul, cand scopul tau nu e sa-l emancipezi, ci sa-l flatezi, sa-l seduci. Asa a facut Traian Basescu.

Cam asta se intampla in orice campanie, fiindca altfel nu castigi alegerile; dar important este ce faci dupa ce ajungi la putere. Cand esti un om de stat si iti asumi misiunea de a conduce o societate spre un anumit orizont al schimbarii, strategia a doua devine obligatorie.

De aceea, e nevoie de cineva care sa nu se prefaca, sa nu se plieze pe oamenii de azi, ci sa ii duca spre ziua de maine, pe calea modernizarii Romaniei. In fruntea statului avem nevoie de un om care sa aiba in cap modelul de societate spre care trebuie sa ne indreptam, sa stie ca trebuie sa finalizam proiectul de modernizare inceput la 1848, pentru a putea intra in post-modernitate.

Si dl Iohannis stie?

Nu stie. Asadar, nu e rau ca nu empatizeza, e rau ca nu are o viziune politica larga; sau o are, dar ii lipseste o echipa pe masura unei astfel de viziuni. Am fost sustinatorul lui, dar m-a dezamagit. Am crezut intr-o schimbare de paradigma, intr-o iesire din acest Ev Mediu intarziat, populat cu institutii democratice umplute cu oameni nedemocrati.

Si care ar fi, totusi, sansa presedintelui de a reusi? Sa aiba guvernul lui?

Da, dar un guvern de oameni dedicati binelui comun - sau interesului public, cum i se mai spune - si care sa corespunda proiectului sau initial. El trebuie sa aiba si inteligenta politica sa pastreze "distanta legala" fata de PNL, mai ales ca nu le datoreaza foarte mult liberalilor.

Dar, din pacate, ne aflam intr-o criza de resurse umane in viata politica si in administratie. In primul rand, din cauza calitatii partidelor, care sunt mai mult grupuri de interese, fara ideologie, si care nu au indeplinit una dintre cele mai importante functii ale unui partid politic: aceea de a crea elite.

S-au promovat intre ei, dupa criterii de loialitate, nu dupa valoare. Multa lume si-a pus sperantele in schimbarea de generatie, dar batranii au promovat tineri dupa chipul si asemanarea lor. Nimic esential nu s-a schimbat, doar s-au rotit intre ei. Acum suntem, cu totii, victimele unui efect de sera.

In contextul crizei refugiatilor, vedeti un risc major de recrudescenta a curentelor nationaliste, chiar extremiste, inclusiv in Romania?

Aceste curente functioneaza dupa regula "bazinelor microbiene", stau la panda tot timpul. Prilejul sa vina! Ce e cezarismul? Nu l-a inventat nici Hitler, nici Stalin, nici Ceausescu. In istoria unui popor poate sa apara un conducator unic, un fuhrer, atunci cand se intrunesc anumite conditii sociale, economice, politice si culturale, care fac necesara aparitia lui. Cand conditiile sunt prielnice, se activeaza microbul cezarismului.

La fel, in situatii de criza, un popor se poate refugia intr-un mit al Varstei de Aur, intr-un illo tempore, in care nu se poate intoarce din cauza dusmanilor. Intotdeauna sunt de vina "barbarii de tirani". Iata cum s-au nascut xenofobia, autohtonismul, protocronismul, credinta ca civilizatia umana a aparut in arcul carpatic, ca muntii nostri au un camp energetic special. Astfel de mituri apar in situatii de criza, in care un popor nu isi mai poate proiecta viitorul: nu stie ce va fi peste trei ani, dar macar stie ce a fost acum 2.000 de ani.

Sper sa nu ne intoarcem la nationalismul cu miros de usturoi care a prins foarte bine la inceputul secolului XX in mediul rural din Transilvania. Atunci a fost produsul necesar al unor conditii obiective, care nu mai exista. Si nici la antisemitismul din perioada interbelica. Ar fi periculos ca din combinatia dintre dezamagire si teama sa se nasca o noua xenofobie, dar in rolul strainului sa nu mai fie ungurul sau evreul, ci musulmanul.

Citeste si:
Kelemen Hunor, atac la Kovesi pe tema avertizorilor de integritate. „Doamna ar fi fost mai înţeleaptă dacă făcea această declaraţie după ce legea este promulgată”
Kelemen Hunor, atac la Kovesi pe tema avertizorilor de integritate. „Doamna ar fi fost mai înţeleaptă dacă făcea această declaraţie după ce legea este promulgată”
Vicepremierul Kelemen Hunor a declarat marți, 5 iulie,, referindu-se la declaraţiile Laurei Codruţa Kovesi despre felul în care a fost transpusă Directiva UE privind avertizorii de...
Cât va fi valabilă măsura compensării prețurilor la carburanți „astfel încât să nu afecteze bugetul”
Cât va fi valabilă măsura compensării prețurilor la carburanți „astfel încât să nu afecteze bugetul”
Compensarea cu 50 de bani a preţului la carburanţi este o măsură care va funcţiona trei luni, luată astfel încât să nu afecteze bugetul, în condiţiile în care în România nu mai...
Comentarii