Romania paralizata (Opinii)

Toata lumea fiind risipita in campanie, Palatul Parlamentului - a doua cladire ca marime din lume - a ramas fara locatari.

Problema nu e ca am duce noi dorul locatarilor respectivi. Problema e ca au ramas de izbeliste treburile pentru care am trimis acolo reprezentantii nostri de seama, ca ei sa dezbata legi si chiar sa scoata tara din criza, nu sa se intoarca inapoi la cei care i-au ales, intrucat li s-a facut dor sa se mai aleaga o data.

O boala veche

Paralizia insa n-a inceput de cand cu campania. A inceput de cand cu insusi mandatul. In prima faza, actuala majoritate, aflata atunci in minoritate, a dat semnal de greva, iar in a doua faza, cand minoritatea a devenit majoritate, a dat semnal de suspendare, de referendum si de campanie in teritoriu, cu oarecare anticipatie.

A treia faza va veni dupa alegeri, cand se va anunta inevitabil vacanta de iarna, Craciunul, Revelionul si Boboteaza. Pa. Ne revedem in februarie. Pana atunci, Palatul Parlamentului n-are alta solutie decat sa ramana gol.

Intre timp, sta si Palatul Victoria cam la fel de paralizat, intrucat ministrii sunt si ei tot prin colegii, unde dau din coate pentru mandate. In locul ministrilor, stau pe pozitia de lupta secretarii de stat, atunci cand n-au si ei colegii, respectiv nu sunt in teritoriu.

Daca si secretarii de stat au colegii, atunci stau in transee directorii sau alti sefi mai mici care nu pot hotari nimic pana nu vin sefii cei mari, dar raspund prezent cand bate cineva la usa lor si nu poate acuza nimeni Guvernul ca a pus lacat la intrare.

Dilema presedintelui

Mai paralizat decat Parlamentul si decat Guvernul este insa in aceste zile presedintele. Legea a stabilit sa fie ales din cinci in cinci ani, tocmai ca sa fie activ in timpul alegerilor, sa asigure continuitatea, sa evite orice sincopa in activitatea statului.

De unde? Pericolul de sincopa nu-i nicaieri mai mare decat la Cotroceni, unde presedintele lasa impresia ca evita chiar sa iasa pe poarta, de teama ca incercand sa calce pe trotuar, risca sa incalce Constitutia, dandu-i apa la moara lui Felix si curaj lui Crin, care abia asteapta sa mai prinda un interimat.

Una peste alta, tara e paralizata. Parlament nu, guvern nu, Cotroceni nu. Singurul domeniu care mergea bine pana de curand, unde ne admirau chiar si strainii, era sistemul bancar.

Sistemul nu l-a paralizat nimeni, dar s-a pomenit devalizat de niste zeci de milioane de euro, care probabil ca au si ajuns prin cine stie ce paradisuri fiscale, unde chiar si ANAF este neputincios, atunci cand il pui sa caute acul in carul cu fan.

Adrian Vasilescu, una dintre putinele persoane serioase care prezinta incredere atunci cand vorbeste in fata camerelor de luat vederi, ne-a asigurat ca asta nu destablizeaza nimic, intrucat banii nu erau ai statului, erau ai actionarilor. Ei au luat leapsa.

Cine ia leapsa

Nu-mi vine sa cred. La noi, leapsa o ia totdeauna statul, afara de cazul cand are stricta nevoie de bani, suma fiind tocmai buna sa mai puna ceva de la el si sa faca inca un referendum, ca tot n-am mai avut demult.

S-ar parea ca Romania fara Parlament, fara Guvern si fara Cotroceni este paralizata aproape de tot si ar trebui pusa intr-un carucior, pe care sa-l impinga bancile, cam suferinde si ele, dar aflate inca pe picioarele lor.

Asa am crezut pana de curand, cand a vazut intreaga tara ce tevatura se pune in miscare, chiar si fara Parlament, Guvern sau Palatul Cotroceni. S-a miscat prinderea in masa a calatorilor fara bilet de tren, a nasilor care faceau blatul cu ei, a sefilor care faceau blatul cu nasii si a suprasefilor care faceau blatul cu subsefii.

Pe scurt, o intrega retea, monitorizata demult, deconspirata brusc si pusa la zid, de fata cu camerele de luat vederi. Ca au fost prinsi nasii, iar calatorii pusi sa cumpere bilet nu e rau. Este chiar laudabil, trebuia facut mai demult. Dar ma indoiesc ca asta este marea problema nationala, care sa ne impinga afara din recesiune.

Asta avem, cu asta ne laudam

Pe de alta parte, cu Parlamentul risipit, cu Guvernul imprastiat si cu presedintele timorat, nici nu se putea sa ne laudam in fata lumii cu alta vitejie mai de seama decat prinderea nasilor si amendarea blatistilor.

Ar trebui sa urmeze niste actiuni in forta si pentru cei care nu platesc la tramvai, parcheaza stramb, traverseaza oblic si nu se uita la semafor, cand sunt in trafic.

Toate trebuie facute si nu spun ca n-ar fi toate importante. Spun insa ca fara Guvern, fara Parlament si fara institutia de la Cotroceni, nici nu se poate face mai mult pana la Craciun. Iar, dupa Craciun, conform unui vechi obicei, urmeaza februarie.