Nicio speranta de reforma

Inca un termen esential al Guvernului Boc este pe cale sa se prabuseasca, desi premierul se jura ca nu este asa. Pana pe 31 octombrie ar trebui finalizata legea privind salarizarea unica a bugetarilor, astfel incat sa poata intra in vigoare la 1 ianuarie.

Exista informatii ca guvernul a cerut FMI o decalare cu vreo trei luni a scandentei, prevazuta in acord si de respectarea careia depinde acordarea urmatoarelor transe din imprumut. Reprezentantii FMI n-au zis inca da, dar s-au aratat deschisi la negocieri. Stiu si ei ca legea nu are cum sa fie gata pana la termenul fixat.

Ma tem insa ca amanarea de trei luni ar deveni, catinel, una de sase luni si tot asa, din mai multe motive.

In primul rand, interesele care lucreaza impotriva acestei legi sunt atat de puternice incat ar putea prevala la concurenta cu banii de la FMI, chiar daca pretul pentru Romania va fi urias.

Deja institutiile cu epoleti au lansat semnale cat se poate de clare ca nu vor accepta sa fie cuprinse in legea salarizarii unice. Ba chiar, sa ne amintim, ministrul Muncii a propus intr-o sedinta de guvern introducerea unor exceptii.

Apoi, nu sunt bani pentru aplicarea legii. Intrarea ei in vigoare presupune si intrarea intr-un calendar al majorarilor salariale, pentru ca, sa ne amintim, principiul fundamental este ca salariile mari sa fie plafonate, dar nu micsorate, pana cand cele mici le vor ajunge din urma prin majorari succesive. Cum raportul dintre minimum si maximum in sistemul bugetar este cum de 1 la 15, va dati seama ce efort financiar presupune aplicarea calendarului.

Guvernul a incercat sa preintampine aceasta situatie reducand, cam pe furis, limitele de salarizare din viitoarea lege, negociate deja cu sindicatele.

Una peste alta, Executivul nu are nici resursele, dar mai ales vointa politica pentru a duce la bun sfarsit o misiune in grajdurile lui Augias din domeniul salarizarii bugetare. In plus, in dezordine, clientela politica se ascunde si se simte minunat.

Dar FMI mai are o conditie in raport cu care legea salarizarii unice pare floare la ureche: eliminarea pensiilor speciale, inclusiv a celor aflate deja in plata.

Legitimitatea unei astfel de cerinte este certa. Bugetul asigurarilor sociale nu face fata platilor lunare si trebuie alimentat sistematic de la bugetul de stat, ceea ce nu este normal. Si de ce nu face el fata? Inclusiv din cauza pensiilor de lux stabilite pe cu totul alte criterii decat cel care guverneaza sistemul de pensii din Romania: contributivitatea.

Cand tot romanul primeste pensie raportata la contributie, exista cateva categorii profesionale care primesc pensii raportate la venitul din ultima luna sau ultimele luni, venit care include sporuri, prime, indemnizatii de tot felul, ajungand astfel la sume halucinante.

Este vorba despre oameni cu munca grea, stresanta, care merita pensii mari. Dar pentru munca grea si stresanta, oamenii acestia au primit salarii mari, astfel incat contributiile lor la fondul de pensii au fost mari, deci pensiile ar fi, conform contributiei, mari. Mari, dar nu obscene, cum sunt conform legilor speciale.

Dar cine sunt beneficiarii legilor speciale? In principal oameni de prin servicii secrete, care pentru a fi acum pensionari au fost reciclati din fosti securisti. Ei au fost astfel fidelizati de cei care le-au facut cadou pensiile de vis.

Credeti ca vor renunta la el? Cu siguranta nu fara o lupta acerba careia guvernul ar trebui sa-i opuna o vointa politica de fier. Pai, cum sa opuna, de exemplu, PSD aceasta vointa cand el este tocmai autorul operatiunii de fidelizare? La o adica, mai bine pierdem banii de la FMI. Deja, potrivit presedintelui Traian Basescu, exista un sector bugetar care vrea sa intoduca in viitoarea lege a pensiilor, calcularea pensiei la nivelul a 85% din salariu.

Guvernul nu a reusit pana acum sa respecte niciunul dintre termenele si principiile pe care si le-a propus in privinta masurilor de reforma, indiferent daca se referau la legislatie, restructurari de institutii sau reduceri de personal. In aceste conditii, aceasta majoritate mamut pare mai degraba o garantie e status-quo-ului pagubos, cat se poate de avantajoasa pentru cei care beneficiaza de el.

Intr-adevar, presedintele Traian Basescu are toate motivele sa se declare dezamagit de ratarea sistematica a reformelor, dupa cum a declarat joi seara la TVR, dar ea era cat se poate de previzibila.

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...