Victor Ponta a anuntat planuri mari: modificarea fiscalitatii, adica trecerea la un sistem regresiv de impozitare.
Se discuta intens despre anularea taxei de claw-back, la mai putin de un an de la intrarea in vigoare. In Parlament exista un Cod al Educatiei care face praf legea intrata in vigoare de un an si jumatate, cod initiat de Ecaterina Andronescu si care are toate sansele sa primeasca votul noii majoritati. Sistemul electoral se schimba dupa un singur ciclu electoral.
Nu spun ca toate aceste schimbari sunt neaparat rele. De exemplu, actualul sistem electoral este o prostie infinita care dezvantajeaza pe mai toata lumea. Asadar, schimbarea lui e necesara. Dar cat de fundamantata este modificarea, cat de bine cumpanita si, in consecinta, cat va rezista ea?
Cum forma propusa de USL are singura menire sa o avantajeze in toamna, este mai mult decat probabil ca sistemul se va schimba din nou cand Puterea, actuala sau o alta, va socoti ca este avantajata de votul proportional, sau tot vot majoritar, dar in doua tururi de scrutin, sau de un sistem mixt.
Problema nu e asadar schimbarea in sine, reformista, ca in cazul legii electorale, sau antireformista, cum este in cazul Legii Educatiei. Problema este frecventa acestor schimbari. Rapiditatea cu care ele se succed pe criterii strict oportuniste face societatea romaneasca absolut imprevizbila si, de aceea, periculoasa si obositoare, precum un sport extrem.
Exista tari care au vot majoritar intr-un tur, cum e Marea Britanie, altele care au vot majoritar in doua tururui, cum e Franta, sau sistem mixt cum e Germania. Fiecare cu avantajele sau dezvantajele lui. Dar sistemul este asumat si stabil, indiferent de interesul de moment al Puterii.
Sistemul intra in traditie, oamenii se obisnuiesc cu el, ii invata mecanismele, efectele, chiar si pe cele perverse, stiu la ce sa se astepte. Nu mai taie carari prin jungla amazoniana, ci merg deja pe autostrazi electorale. Oare de ce nu renunta americanii la sistemul lor de vot infernal de complicat de la alegerile prezidentiale? In numele stabilitatii.
Asa si cu sistemul de impozitare. Exista tari care l-au adoptat pe cel progresiv, exista tari care merg pe cota unica. Fiecare cu avantajele si dezavantajele lui. Toate au insa un numar fix de taxe si impozite precum si proceduri stabile, a caror modificare este ceva cu totul si cu totul exceptional.
Sistemul permite asadar ceva esential pentru viata oricarui om, a oricarei companii si a oricarei societati, si la nivel micro si la nivel macro. Predictibilitate.
Nu mai vorbesc despre modificiarile legislatiei invatamantului. Nici macar nu le mai stiu numarul, dar aproape fiecare schimbare din ultimii 22 de ani a adus cate o schimbare, cate un experiment, spre nevrozarea parintilor, a elevilor si a profesorilor.
Niciun sistem nu este perfect din primul an. Cine se astepta ca Legea Educatiei sa functioneze ca unsa din prima zi este total nerealist. Orice mecanism are nevoie de o perioada de rodaj, de ungere a rotitelor, de mici reglaje de parcurs. Cand schimbarile se succed insa cu o asemenea viteza, nu e vreme nici de rodaj, nici de ungere. E doar o permanenta isterie si nevroza.
De 22 de ani suntem intr-o competitie frenetica a la mesterul Manole. Ceea ce constuieste o putere nu este completat si perfectionat de urmatoarea putere. Este distrus din temelii, pulverizat, pentru turnarea unei noi fundatii, pentru o noua constructie care sa fie facuta pulbere de viitoarea putere si tot asa pana ne pierdem cu totii mintile.
Si ne miram ca investitorii straini sunt ultraprudenti in ceea ce ne priveste? Ne miram ca Romania strabate o criza de incredere mai grava decat criza financiara insasi, ca nimeni nu indrazneste sa faca nicio miscare mai curajoasa, sa tureze putin motorul?
Cum altfel sa fie in tara in care legislatia din toate domeniile este mai instabila decat o frunza in vant? Cum sa fie altfel in tara in care orice schimbare de putere zgaltaie din temelii sandramaua cu schimbari in lant pana la femeia de serviciu din ultima deconcentrata si la cea mai marunta reglementare a puterii anterioare?
Cum altfel sa fie in raport cu tara a carei singura certitudine este totala incertitudine si singurul reper este interesul de moment?
... Vezi tot