29 de ani de la Revolutie: Politistii impiedica depunerea de coroane la Universitate. Marturii cutremuratoare ale supravietuitorilor

La 29 de ani de la Revolutie, ancheta procurorilor inca nu a fost finalizata si vinovatii nu au fost cu totii pedepsiti.

Si nu doar ancheta merge greu. Pentru prima oara, cativa politisti din Bucuresti au incercat joi sa impiedice urmasii victimelor de la Timisoara sa depuna coroane la troita din Piata Universitatii.

Incidentul incredibil ne-a fost povestit de Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie.

"Eu am ramas la Universitate ca sa bag autocarul pe scuarul de la mijloc, sa nu incurcam circulatia si sa depunem coroana in liniste. Asta am facut in fiecare an. Dar au aparut politistii inainte sa apara autocarul.

Eram eu si vreo 10 insi, cu doua coroane, pe care le aveam pregatite sa le depunem, una la Otopeni si una la Crematoriu. Cei veniti de la Timisoara se opresc intotdeauna la Universitate, ca sa depuna o coroana si pentru victimele din Bucuresti. Si noi am fost zilele trecute la ei, la Timisoara.

Politistii au venit foarte nervosi, nu am inteles de ce, ca doar vazusera coroanele: 'Nu intra niciun autobuz aici!'. 'Sunteti nebuni?! Sunt cei de la Timisoara! Depunem o coroana si plecam', le-am zis.

Pana la urma, au sarit si ceilalti colegi, i-au fortat sa avanseze catre troita si am reusit sa depunem coroanele", ne-a povestit Teodor Maries.

Intrebat daca s-a mai intamplat asa ceva in anii precedenti, acesta a raspuns raspicat: "Niciodata!".

In ce stadiu mai e Dosarul Revolutiei

L-am rugat pe Doru Maries sa ne spuna ce s-a mai intamplat cu Dosarul Revolutiei, dupa ce a fost redeschis de procurorul Bogdan Licu, in 2016, pe motiv ca "nu s-au facut toate demersurile pentru aflarea adevarului".

"Pe scurt, cei de la Sectia Parchetelor Militare au cerut sprijinul Politiei Judiciare pentru a audia 6 mii si ceva de victime (urmasi, raniti, retinuti, toate categoriile care au avut de suferit in decembrie 1989).

A fost dat un termen: pana in septembrie sa se finalizeze aceasta operatiune. Nu s-a intamplat asta. Am inteles ca au un alt termen: 31 decembrie. Nu stiu daca vor reusi sau nu, cert este ca dosarul a fost redeschis de peste 2 ani si 8 luni (dinainte de a incepe dl Augustin Lazar mandatul de procuror general) si de atunci nu au reusit sa ii cheme pentru a reface procedura (fiind redeschis, dosarul a primit alt numar si a trebuit sa fie totul reluat, de la inceput).

Procurorul Dan Voinea in 2 ani a adunat vreo 25 de mii de declaratii si ei n-au fost capabili nici macar sa confirme declaratiile date. Iar intrebarile pe care le pun sunt urmatoarele: 'Sunteti parte in dosar? Aveti certificat de revolutionar? Ati avut dosar la CEDO?' Sunt intrebari total anapoda, ei trebuie sa faca ancheta si sa afle adevarul in Dosarul Revolutiei.

Si nu e o singura persoana, sunt sute de oameni cu care am vorbit anul asta si mi-au spus ca li se pun astfel de intrebari la politie", ne-a relatat presedintele Asociatiei 21 Decembrie.

Intrebat de ce crede el ca nu a fost finalizat in aproape trei decenii Dosarul Revolutiei, Teodor Maries ne-a raspuns: "Pentru ca structura politica, de conducere, a statului roman nu si-a dorit acest lucru, cu precadere PSD, care a condus destinele Romaniei vreo 25 de ani din 29. Este o structura militaro-politica, care de 29 de ani nu isi doreste aflarea adevarului despre ce s-a petrecut atunci".

Marturii cutremuratoare de la Revolutie

Ca in fiecare an, in luna decembrie comemoram victimele Revolutiei din 1989. S-a tras la Timisoara, s-a tras in Bucuresti, s-a tras si in alte orase din tara.

Peste 1.100 de oameni au fost ucisi si peste 3.100 raniti, dar numarul real nu il vom cunoaste niciodata, pentru ca nu toate victimele au fost inregistrate oficial de autoritati, iar unii raniti sau familiile celor decedati au preferat sa nu ia contact cu ele.

Conform statisticilor oficiale, s-au inregistrat mai multe victime dupa 22 decembrie, data la care a fugit cuplul Ceausescu.

In urma cu doi ani, Ziare.com a publicat cateva marturii emotionante ale unor participanti la evenimentele din 1989. Va reamintim cateva fragmente din acele relatari, cu speranta ca nu vom permite ca peste tot ce s-a intamplat atunci sa se astearna vreodata tacerea definitiv.

GABRIELA BIRBORA - sotia lui Constantin Birbora (n. 12.09.1958), mort la Resita: "Era painea lui Dumnezeu. A murit impuscat in gura"

"Sotul meu a murit in 24 decembrie, dupa fuga si arestarea sotilor Ceausescu (...)

Sa stiti ca am avut un sot deosebit, painea lui Dumnezeu. Nu am mai intalnit un om ca el. A iesit atunci in strada cu dorinta de libertate, ca toti tinerii. Masina Militiei umbla si anunta ca apa este otravita. Sotul meu lucra la uzina de apa, la marginea orasului, si stia cam pe unde sunt punctele cheie. A facut impreuna cu colegii lui niste pichete sa aiba grija sa nu ajunga apa otravita in oras, la pompe. (...)

Era plecat de 29 de ore la acel punct, aflat, din pacate, in apropierea comisariatului de la noi din oras. De acolo se tragea. Nu stiu in cine, in civili, pentru ca la noi nu au fost teroristi. A fost doar Armata.

Sotul meu a murit in timp ce era cu mainile ridicate. A fost somat sa le ridice. El le spunea ca apa nu e otravita, dar el o sa ramana la punctul acela sa apere bazinele. Era cu mainile ridicate si striga: 'Nu este niciun terorist. Nu mai trageti!'.

Era cu fata spre comisariat. De acolo a fost impuscat. (...) A fost impuscat in gura. Adica de cineva care a avut multa experienta. (...)

M-au gasit parintii si m-au luat. Nu mi-au spus din start ce s-a intamplat. Tata mi-a spus ca sotul meu a fost ranit, a incercat sa ma pregateasca.

Nu iti vine sa crezi! Ai tot Universul la picioare. Esti un om fericit! Chiar daca nu aveam de niciunele, eram fericiti, aveam impreuna un copil de 5 ani. Dac-ar sti el ce bine ii seamana copilul, si la caracter, nu numai fizic...

L-am vazut de departe. Nu va zic cum a fost.

In timp ce eram aplecata asupra lui, dintr-o scoala trageau in mine si in parintii mei. Noi incercam sa il luam de acolo, sa il ducem acasa. A fost groaznic. (...)

Sa stiti ca am castigat la CEDO, dar pentru mine nu e o victorie. E confirmarea a ceea ce stiam - ca statul, prin cei responsabili, trebuie sa faca nu numai dreptate, ci si sa afle adevarul. Pentru ca niste criminali umbla liberi. (...)

Baiatul meu stie tot. Avea 5 ani atunci, a fost sprijinul meu in toti anii astia. Acum e doctor, e un copil istet, si-a vazut de drum si chiar e mandru de tara lui. Numai ca ar vrea ca si oamenii sa fie mai drepti. Si sa se afle adevarul."

Citeste mai multe despre: Marturii cutremuratoare de la Revolutie: Era painea lui Dumnezeu. A murit impuscat in gura.

VERONICA ORASANU - sotia lui Virgil Orasanu (n. 07.06.1967): "A murit impuscat in Salvare. Eu am jumatatea dreapta a capului plina de schije. Copilul s-a nascut cu handicap grav"

"Lucram impreuna cu sotul in Gorj, la mina. Zilele fierbinti ale Revolutiei le-am trait in Rovinari, in judetul Gorj. Am participat acolo la manifestatii, apoi pe 26 ne-am dus la Dobresti la cei doi copii care stateau cu socrii mei.

Au aparut brusc durerile de nastere. Sotul a mers la primarie, a dat telefon si a venit o autosanitara, care m-a preluat fara asistenta, nu stiu din ce motiv. Am pornit la Spitalul Municipal nr. 1 din Craiova, pentru nastere.

Venind pe drum, de la Dobresti spre Craiova, am trecut pe langa unitatea militara care e chiar la intrare, pe dreapta. La calea ferata, au inceput sa traga in autosanitara din unitatea militara. Pe 27 decembrie! Nu stiu de ce. Si ma macina chestia asta. Eram noi teroristi?! Era o autosanitara, nici macar nu era o masina civila, sa poti sa spui ca nu stii ce e cu ea.

Sotul a murit in salvare, cel putin asa mi s-a spus la inceput, insa cand am scos niste acte oficiale in 2004 am vazut ca, de fapt, el a decedat la spital.

Pe mine m-au impuscat in cap si in picior. N-am stiut de mine mult timp. Am nascut un copil cu handicap grav. As vrea sa stiu si eu de ce si cine mi-a omorat sotul, de ce si cine mi-a luat mie sanatatea si cine e de vina ca am nascut un copil cu tetrapareza spastica, care la varsta de 26 de ani, impliniti pe 27 decembrie, nu stie sa spuna absolut nimic. E ca un nou nascut de cateva luni. (...)

Dar in cazul meu deja se stie cine a tras. Sunt trei maistri militari, am vazut in acte ca pe unul il cheama Poiana. Insa l-au scos vinovat pe soferul de pe Salvare. S-a dat NUP (neinceperea urmaririi penale - n.red.) in dosarul meu, stiindu-se cine a tras si cum. Si la ce data!

Pe mine asta ma ucide: De ce au tras pe 27 decembrie? Care teroristi? Eu ma duceam la Craiova sa dau viata unui copil. Si-au batut joc de ancheta. Eu n-am nici fisa medicala la spital pentru zilele cand am fost internata".

Citeste mai multe despre: Marturii de la Revolutie: De ce au tras pe 27 decembrie? Care teroristi? Eu ma duceam sa dau viata unui copil

FELICIA LAMBERT - mama lui Mihaita Daniel Lambert (n. 21.03.1971): "Imi zisese: 'Stati ca lasii in casa si pe colegul meu l-au impuscat!'"

"Ce sa va mai povestesc? Cum mi-a murit un baiat de 18 ani? Pe 23 decembrie mi-a murit. Impuscat. Vai de capul nostru.... 8 luni dupa aia am fost robot - cimitir si acasa, unde mai aveam trei copii. Nici nu stiam cum ma cheama.

Noi stateam pe soseaua Antiaeriana. In ziua aia am vrut sa plecam de acasa, pentru ca toata noaptea fusese teroare, deoarece curtea noastra era lipita de casa surorii lui Ceausescu. Noi am stat in bataia gloantelor acolo.

Se trasese din toate partile, si dinspre Antiaeriana, unde erau blocuri in constructie, si de pe Petre Ispirescu, si dinspre unitatea militara de pe Antiaeriana.

Dimineata se linistisera, nu se mai auzea nimic, si, pe la 11, am zis 'Hai sa plecam de acasa ca nu se mai poate!'. Eram in masina noastra. Nici nu am facut 5 metri de la poarta si ne-au ciuruit.

Cu doua zile inainte, baiatul fusese cu colegii in strada si imi zisese: 'Stati ca lasii in casa si pe colegul meu l-au impuscat!' Si eu i-am raspuns: 'Sa nu pleci! Sa nu pleci! Sa nu mai pleci de-acasa, ca eu m-am chinuit si v-am crescut!' Si nu l-am mai lasat sa plece de acasa. Am vrut sa plecam cu totii si uite... Asa a fost sa fie. E ingropat la cimitirul Eroilor Revolutiei, de la biserica, al patrulea mormant. Al doilea baiat si una dintre fete au inca schije in ei. Ce sa le mai scoata, dupa atatia ani... (...)

Da, ni s-au luat declaratii de catre procurori si ni s-a spus ca armata a tras in noi. Dar cine sa-i pedepseasca? Nu vedeti ca nu ni se spune nimic? Pentru ca e acelasi regim, aceiasi oameni conduc tara. Nu numai Iliescu, toti ceilalti sunt bine mersi. (...) Ai nostri i-au omorat pe ai nostri, mie la suta va spun! Altfel cum era sa puna ei mana pe putere, daca nu erau cat mai multi morti? Armata si Securitatea trageau atunci in lume. Ce teroristi? Erau ai lor. Din cauza asta nu se redeschide dosarul".

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...