Opinii: Dupa 21 de ani, Romania nostalgica si deprimata

De 21 de ani tot facem bilantul timpului trecut din decembrie 1989 si ne tot raportam la acel nivel zero la democratiei romanesti.

Ce am pierdut si ce am castigat? Si parca niciodata bilantul nu a parut mai deprimant ca acum, prin prisma sondajelor de opinie care ne arata ca aproape jumatate dintre romani considera comunismul o idee buna prost aplicata si sunt nostalgici dupa acele vremuri.

Pana si Traian Basescu, cel care a initiat condamnarea formala a comunismului, a ajuns sa spuna ca Nicolae Ceausescu ar fi fost un bun sef de stat daca ramanea la putere doar primii 10 ani.

Este o concluzie teribila pentru cei care si-au pierdut atunci viata si pentru urmasii lor. Dincolo de onoruri si vorbe mari, sacrificul lor pare inutil. Si chiar in preziua aniversarii, Romania a primit vestea ca, dupa toate probabilitatile, va ramane o tara de mana a doua a UE, din cauza unor tare de care parem blestemati sa nu scapam: coruptie, criminalitate si Justitie disfunctionala.

Franta si Germania se opun intrarii noastre in spatiul Schengen la termenul initial convenit. Un verdict previzibil si amar primit din partea celor mai mari doua puteri europene: Franta si Germania. Acest esec, amar si pentru cei care nu aveau de gand sa se plimbe in Eeuropa ca intre judetele romanesti, nu cred ca este de natura sa diminueze numarul nostalgicilor, dimpotriva.

De fapt, intre acest verdict si cresterea numarului nostalgicilor este o legatura directa. Coruptia, criminalitata si justitia disfunctionala sunt si principalele motive pentru care, la 21 de ani dupa Revolutie, masa nostalgicilor este atat de mare. Aceasta nostalgie este de fapt o imensa criza a democratiei, in care oamenii si-au pierdut increderea. Iar motivele ei fac parte din ceea ce generic numim proasta guvernare a Romaniei in tot acest timp.

Aici ne-au adus rand pe rand Ion Iliescu, Nicolae Vacaroiu si Adrian Nastase, dar si Traian Basescu, Calin Popescu Tariceanu si Emil Boc. Aici ne tin Victor Ponta, Crin Antonescu, Elena Udrea si Monica Iacob Ridzi. Nu cred ca exista vreun politician roman scutit de responsabiliate, in masura mai mica sau mai mare, pentru criza pe care o traverseaza Romania, pentru verdictul european aspru si pentru depresia nostalgica in care a cazut Romania.

Dar poate ca numarul nostalgicilor nu ar fi crescut atat de mult daca romanii nu ar fi pierdut ceva esential in acesti ultimi ani de criza: speranta si predictibilitatea propriei vieti.

Pesedizarea PD-L, abdicarea lui Traian Basescu de la prea multe dintre principiile care l-au consacrat si pentru care a fost votat, au inchis un cerc vicios. Toate partidele de pe scena politca au fost la guvernare, toate s-au dovedit la fel, nu mai exista alternaiva cat de cat promitatoare. Incotro te-ai intoarce, vezi un trecut de coruptie si incompetenta care taie orice apetit pentru vot si orice speranta ca, poate, data viitoare va fi altfel.

Lipsa predictibilitatii a indus o adevarata nevroza autohtona. Legile sunt schimbate precum lenjeria intima a politicienilor, guvernarea este contradictorie si incoerenta semanand mai mult cu manevrele unui sofer beat sau disperat, dar in orice caz, cu mult depasit de situatie, proiectul, fie el si minimal, a fost inlocuit in totalitate cu vorba grea, bascalia ieftina si impertinenta. Tot ceea ce astazi este sigur, maine ar putea deveni istorie pentru fi inlocuit cu opusul sau. Si atunci e firesc ca oamenii sa se raporteze la o perioada in care totul era previzibil si predictibil, chiar in rau.

Si poate ca cel mai trist este ca, coplesiti de toate acestea, romanii au ajuns sa desconsidere un lucru pe care in mod cert l-au castigat, un drept pe care-l exercita zilnic absolut neingradit: libertatea de toate felurile. Libertatea de exprimare, de miscare, de decizie, libertatea de a pleca sau de a ramane. O libertate adesea prost inteleasa ca anarhie. Acest exercitiu al libertatii cu care ne-am obisnuit atat de mult incat nici nu-l mai percepem si nu mai stim sa-l apreciem, ar trebui sa fie suficient pentru ca nimeni, niciodata sa nu regrete comunismul si epoca Ceausescu, indiferent despre care decada a acesteia este vorba.

Grindeanu, avertisment pentru Piedone: ”Votanţii de stânga, într-o proporţie covârşitoare, merg către candidatul nostru”

Prim-vicepreşedintele PSD, Sorin Grindeanu, a declarat, miercuri, 24 aprilie, că soluţia pe care PSD a adoptat-o, de a candida Gabriela Firea, le dă o anumită siguranţă că votanţii de...

Răspunsul lui Piedone pentru Ciolacu: ”Mă duc în prăpastie”. Primarul Sectorului 5 acuză un blat la București

Cristian Popescu Piedone a exclus o retragere din cursa pentru Primăria Capitalei, după o solicitare făcută în acest sens de președintele PSD. Marcel Ciolacu i-a sugerat lui Piedone să își...