România va mai exista în următorii 30 de ani? Trădare națională sau prostie? Profesorul Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România, trage un semnal de alarmă: disciplina istorie înregistrează un recul absolut!
La data de 30 ianuarie 2025, o serie de planuri-cadru au fost puse în dezbatere publică de Ministerul Educației, pe platforma edupedu.ro, cu privire la reducerea sau eliminarea numărului de ore acordate disciplinei Istoria românilor.
Cât de adevărat este că istoria, la clasele a XI-a și a XII-a, va fi înlocuită obligatoriu cu „Istoria comunismului” și „Istoria Holocaustului”?
Propunerile pentru noile planuri-cadru de liceu obligă la măsuri urgente! Dezinteresul decidenților politici față de studierea istoriei, dar și față de identitatea națională și protecția dovezilor istorice reprezintă dovada unei combinații de incompetență, corupție și influențe externe? Vreau să cred că nu, cu atât mai mult cu cât ministrul Educației, Daniel David, „respinge acuzațiile privind marginalizarea istoriei”, apreciind că „patriotismul și românismul sunt unele dintre valorile centrale”!
Cât de adevărat este că România riscă să-și piardă moștenirea culturală și locul în istorie, devenind, într-un viitor apropiat, doar o simplă „regiune” subordonată intereselor străine? Situația a devenit îngrijorătoare, cu atât mai mult cu cât direcția în care ne îndreptăm ridică multiple semne de întrebare!
Adevărul istoric nu poate fi ascuns la nesfârșit după ușă!
Distinsul academician Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, sintetizează într-un mod admirabil realitatea în care trăim, o asemenea preocupare fiind evidentă și la doamna academician Sabina Ispas, un om excepțional, cu o forță rar întâlnită, cu dragoste față de țară, dar și cu un spirit vizionar în înțelegerea Noii Ordini Mondiale!
„Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme, preciza academician Ioan-Aurel Pop, este crearea de mecanisme umane, de roboți, de marionete ușor de manipulat, prin vot ori prin alte mijloace. Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc.”
În condițiile în care „marionetele” sunt tot mai mult căutate și promovate în cercul puterii, cum consolidăm unitatea românilor fără conștiință națională?
Recentul scandal internațional, respectiv furtul din Muzeul Drents din Assen, Olanda, unde au fost sustrase artefacte din tezaurul dacic al României, este un caz extrem de grav, cu implicații majore în domeniul securității patrimoniului cultural, al criminalității organizate și al diplomației internaționale.
Pe 31 ianuarie 2025, persoane necunoscute au pătruns în muzeu după ce au provocat o explozie controlată pentru a sparge un perete al clădirii. Acest mod de operare arată că furtul a fost bine planificat, cel mai probabil de o grupare specializată în furturi de obiecte de artă.
Acest furt, asociat cu amintitele „propuneri pentru noile planuri-cadru de liceu” cu privire la intenția îndepărtării sau reducerii orelor pentru disciplina Istoria românilor din programele școlare, dar și a limbii latine, obligă la profundă reflecție!
Dacă eliminarea istoriei naționale din școli poate fi atât rezultatul prostiei, cât și al unei trădări deliberate, pe cine deranjează cunoașterea limbii latine?
Societatea de Studii Clasice din România (SCCR) a atras atenția, în repetate rânduri, că „nu există o altă țară a Uniunii Europene în care elevii să nu aibă posibilitatea de a alege limba latină printre probele opționale la Bacalaureat. Țări fruntașe în clasamentul PISA, precum Polonia, încep să ofere limba latină drept a doua limbă străină, începând cu clasa a VII-a din gimnaziu, înțelegând contribuția uriașă adusă de această disciplină la combaterea analfabetismului funcțional.”
În aceste condiții, cine răspunde pentru interminabilul atac asupra identității naționale a românilor? Indiferent de cauză, efectul este același! România de mâine poate însemna o generație de tineri fără repere istorice și culturale, ușor de influențat?
Cum poate fi păstrată identitatea națională în absența „memoriei colective” și a unor dovezi ale continuității, cu o valoare incontestabilă?
Furtul tezaurului dacic din Muzeul Drents din Assen se află în cercetarea autorităților olandeze! Pierderea celor trei brățări dacice și a coifului de aur de la Coțofănești, descoperit în urmă cu 100 de ani de câțiva copii aflați cu vitele la păscut, înseamnă o ruptură ireparabilă în moștenirea istorică a poporului român și o pată neagră așezată pe fața României!
Potrivit Open Sources/adevărul.ro, „fiecare dintre cele trei brățări dacice furate cântărea între 700 de grame și 1,2 kilograme de aur. Acestea erau asigurate pentru sume cuprinse între 450.000 și 500.000 de euro.” Coiful de aur de la Coțofănești, cu o greutate de circa 800 de grame, a fost evaluat la mai mult de 4 milioane de euro!
Întreaga colecție expusă în muzeu, sub numele „Dacia – Regatul Aurului și Argintului”, număra 650 de artefacte, cu o valoare de asigurare de peste 30 de milioane de euro! Ce înseamnă această sumă față de importanța acestor artefacte în dovedirea continuității geto-dace, atacată de istoriografia maghiară?
Cine are interesul să spună că „timp de 1000 de ani, de la momentul retragerii Aureliene din 271 și până în secolul al XIII-lea, izvoarele istorice nu dau nicio informație asupra românilor din actualul teritoriu”?
Furtul tezaurului dacic din Muzeul Drents din Olanda ridică întrebări serioase despre competența și eficiența autorităților române în protejarea patrimoniului național. Deși jaful a avut loc pe teritoriul olandez, România are o responsabilitate majoră, având în vedere că artefactele furate fac parte din moștenirea sa istorică.
Cum poate fi explicat faptul că, deși piesele furate aveau o valoare greu de estimat, autoritățile române nu au insistat asupra unor măsuri suplimentare de securitate înainte de expoziție?
Să fie o întâmplare că, în alte cazuri internaționale, alte țări au cerut garanții de securitate stricte pentru tezaurele expuse în afara țării, în timp ce România nu pare să fi făcut acest lucru?
Deși România este una dintre țările cele mai afectate de traficul de obiecte arheologice, de ce autoritățile nu au un mecanism eficient de prevenire și combatere împotriva grupărilor de crimă organizată specializate în furturi de artefacte?
Cine își mai aduce aminte că prima lege abrogată, după 1989, a fost „Legea patrimoniului”? Legea nr. 63/1974 privind ocrotirea patrimoniului cultural național a fost abrogată la 6 februarie 1990 prin Decretul-Lege nr. 90, fiind înlocuită, după 10 ani, de Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național!
Ce au învățat autoritățile din traficul celor 22 de brățări dacice din Sarmizegetusa, intens mediatizat în 2007, ajunse pe piața neagră a antichităților, din care au fost recuperate doar 13 brățări?
Furtul tezaurului dacic din Muzeul Drents nu este doar un act de criminalitate internațională, ci și o dovadă clară a incompetenței autorităților române în protejarea moștenirii naționale.
În condițiile în care istoria este furată bucată cu bucată, cine are interesul să șteargă identitatea națională păstrată în memoria colectivă?
Eliminarea sau reducerea numărului de ore alocate disciplinei Istoria românilor din programele școlare este o problemă complexă, care poate fi privită din mai multe perspective: politică, ideologică, educațională și identitară. În România, ca și în alte țări, acest proces generează controverse majore, iar motivele pot varia de la decizii greșite, din ignoranță, la intenții deliberate de a slăbi identitatea națională.
Tot mai mult se vorbește despre „patriotismul dual”, despre tendințele globaliste și despre „corectitudinea politică”, cu accent pe istoria europeană, în detrimentul istoriei naționale!
Să fie această perspectivă justificarea legitimă prin care un „ales” din vestul României a procedat la desființarea a 28 de statui dedicate unor eroi din istoria României, de la regele Burebista, împăratul Traian, regele Decebal, cnezii români Menumorut și Gelu, domnitorul Mircea cel Bătrân, voievodul Iancu de Hunedoara, domnitorul Ștefan cel Mare, domnitorul Mihai Viteazul, conducătorul revoluției de la 1821, Tudor Vladimirescu, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și omul de stat, până la prim-ministrul Mihail Kogălniceanu?
Cum poate fi explicat faptul că, pe teritoriul orașului Oradea, în timp ce statuia ecvestră a domnitorului Mihai Viteazul, din Piața Centrală, cunoscută drept „Piața Unirii”, a fost demontată și reconstruită, în 2024, în spatele Casei de Cultură, „după ce, timp de 6 ani, a fost lăsată dezmembrată în bucăți între bălării”, potrivit Open Sources/napocanews.ro? În ce temei istoric autoritățile locale române au ridicat alte 10 statui dedicate unor maghiari?
Potrivit sursei precizate, „cea mai mare statuie ecvestră a regelui Ungariei, Ladislau I (1077-1095), a fost instalată în Oradea! Este cea mai mare statuie (5,30 m + 3 m postamentul) din lume a acestui rege, pe care comunitatea maghiară îl consideră fondatorul orașului”!
După toate cele prezentate, să fie o simplă întâmplare faptul că, în România, există o presiune pentru a înlocui accentul pus pe istoria națională cu o perspectivă mai „universalistă”, care pune mai multă atenție pe istoria europeană sau mondială?
De ce se spune că, prin propunerea de proiect cu privire la redimensionarea sau eliminarea orelor de istorie de la clasa a XI-a și a XII-a, elevii vor înțelege mai bine „contextul global”, când, în realitate, se rupe legătura tinerilor cu trecutul propriei națiuni?
Ignoranța și incompetența decidenților nu mai sunt o surpriză!
Politicile educaționale sunt adesea făcute de oameni care nu înțeleg importanța istoriei naționale sau care consideră că aceasta „nu mai este relevantă” în lumea modernă.
Dacă ar fi să așezăm asemenea explicații pe „podiumul prostiei”, nu am face decât să reamintim semianalfabeții funcționali promovați pe funcții de interes național! Dar, din perspectiva analizei de intelligence, a considera că istoria „nu mai este relevantă” nu este doar prostie, ci și un act de trădare și iresponsabilitate.
Deși nu cred în „teoria conspirațiilor”, există preocupări conform cărora anumite influențe externe sau grupuri interne încearcă să dilueze identitatea națională a românilor pentru a-i face mai ușor de manipulat. La nivelul simțului comun, al omului obișnuit, se cunoaște că o populație fără rădăcini istorice este mai puțin unită și mai ușor de controlat!
Dar ce facem când, la nivelul decidenților politici, identitatea națională este atacată sistematic prin nesfârșite „experimente” cu pretenții de proiecte educaționale și cu aprecieri cutremurătoare de tipul: „Nu este importantă stabilitatea internă a României! Mai important este să ne orientăm spre valorile europene”?
În mod cert, România nu poate fi un stat izolat, importanța unor relații de „bună vecinătate” cu țările din Uniunea Europeană, după „modelul” oferit de premierul maghiar Viktor Orbán, fiind esențială pentru supraviețuirea noastră!
Dilema rămasă fără răspuns, cel puțin la nivel personal, vine din „semianalfabetismul funcțional”, care promovează manipularea la rang de adevăr! De ce România trebuie să își șteargă propria identitate națională și să se subordoneze „patriotismului dual”, în condițiile în care țări puternice precum Marea Britanie, Germania, Franța, Spania etc. își îndeplinesc, înainte de toate, datoria față de propria țară și respectă valorile europene comune?
În aceste condiții, cum poate fi explicat, dacă poate fi explicat, „miracolul maghiar” în promovarea intereselor Ungariei, printr-un joc politic dur, dar și subtil, pe axa: SUA, Uniunea Europeană, China, Turcia și, nu în ultimul rând, Rusia?
Lipsa interesului pentru viitorul românilor este din ce în ce mai evidentă, cu atât mai mult cu cât „Constituția României” este răstălmăcită și lovită, în mod nedrept, de personaje dubioase cocoțate în „copacii puterii”!
Ce mai înseamnă art. 1, alin. 1, din „Constituția României”, potrivit căruia „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”, în condițiile în care „a fi patriot” este taxat, cu rea-credință, drept „naționalism extrem” și „atitudine antieuropeană”? Cât de periculos este să te declari astăzi patriot?
De ce „a fi suveran” reprezintă dovada unei atitudini noneuropene, deși Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) definește „SUVERANITATE” drept „calitatea de a fi suveran, de a dispune de soarta, de actele sau de interesele sale; autoritatea cea mai înaltă, putere supremă”?
Un popor fără istorie devine un popor fără identitate și fără rezistență.
Nicolae Iorga, om politic și un admirabil istoric, atrăgea atenția că „un popor care nu își cunoaște trecutul este un popor condamnat să îl repete”! Considerând îndemnul spre cunoaștere oferit de Nicolae Iorga, cu forța unui testament, ce am învățat din greșeli?
Trădare sau prostie?
Considerând evenimentele din ultimii ani, ambele variante sunt valabile, dar trădarea este mai periculoasă decât prostia. Dacă este vorba de prostie, se poate spune că avem decidenți incompetenți, care nu înțeleg că, fără istorie, o națiune își pierde identitatea și viitorul. Dar dacă este vorba de trădare, atunci avem o problemă și mai gravă: cineva își dorește ca românii să nu mai cunoască eroii naționali, luptele pentru independență și valorile care i-au definit de-a lungul timpului.
Fără să arunc cu piatra, România are nevoie de unitate națională!
De ce este importantă istoria națională?
Înainte de toate, istoria formează identitatea și coeziunea națională! Un popor care își cunoaște istoria este mai unit și mai conștient de drepturile și valorile sale. Cât de adevărat este că intențiile de a reduce și chiar elimina orele de istorie și de limba latină sunt parte a unui fenomen mai amplu, respectiv degradarea sistemului de învățământ, care produce generații tot mai slab informate, fără gândire critică?
Distinsul profesor Mihai Manea, doctor în istorie și președintele Asociației Naționale a Profesorilor de Istorie din România, invită la cunoaștere, curajul domniei sale nefiind subordonat intereselor politice!
În noile proiecte, disciplina istorie înregistrează un recul absolut semnificativ.
La filiera teoretică, real și uman, clasele IX-X, are alocate 1-2 ore, dar, la unele profiluri și filiere (tehnic, tehnologic), la clasele XI-XII, dispare total. În schimb, se menționează că, la clasele XI-XII, se mențin cursurile Istoria Evreilor. Holocaustul și, respectiv, Istoria Comunismului, prevăzute în Legea Învățământului Preuniversitar nr. 198/2023.
Și, pentru ca lucrurile să se complice și mai mult, este menționat la paginile 26, 29, 37, 48 din proiectul publicat de MEC că se va discuta „în viitor statutul de disciplină vs. unități de învățare explicit definite; disciplina se va studia și în contextul istoric mai general”.
„Să iei o disciplină de sine stătătoare, să o tai în unități de învățare și, apoi, să o dizolvi în alte discipline mi se pare ceva de nedescris”, aprecia distinsul profesor Mihai Manea.
La clasele XI-XII, elevii nu vor mai studia istoria, ci, de fapt, cele două discipline menționate mai sus, în „contexte largi”.
Practic, la clasa a XII-a, elevul nu mai poate parcurge istoria națională, ci doar cea rezultată din Istoria Comunismului.
Cum va arăta, în aceste condiții, modelul disciplinei istorie la liceu? Cum se vor putea păstra, în doar doi ani școlari, cele mai de seamă jaloane ale civilizației umane?
Cum vor putea face față cadrele didactice? La clasa a XII-a, elevul nu mai poate parcurge istoria națională, ci doar cea rezultată din Istoria Comunismului.
„Cum se vor putea păstra, în doar doi ani școlari, cele mai de seamă jaloane ale civilizației umane?”, întreabă distinsul profesor Mihai Manea, apreciat de zeci de generații de elevi.
De ce, după 35 de ani de speranțe spulberate prin minciună și manipulare, suntem astăzi tot mai aproape de distrugerea identității naționale?
Lipsa interesului autorităților române pentru identitatea națională și dovezile vechimii istorice poate fi explicată printr-un amestec de teamă, incompetență, corupție, „globalism ideologic”, dar și prin lipsa unei viziuni strategice pentru patrimoniul cultural.
Întărirea ideii că „România nu are un loc bine definit în istorie” devine deja o preocupare constantă din partea celor care tânjesc la Transilvania, dar și la resursele naturale ale țării, câte mai sunt!
Cine îi mai apără pe români?
Nu o singură dată, românii nevoiți să plece din țară la muncă în străinătate au fost numiți „sclavii Europei”, iar România a fost prezentată ca o țară îngenuncheată la porțile fostelor imperii!
Cine are interesul să transforme România într-un „stat de la marginea Europei”, în condițiile în care România se află așezată chiar în inima Europei?
Din evenimentele din ultimele decenii, am învățat că nimic nu este întâmplător!
Distrugerea patriotismului și a coeziunii sociale să fie deja misiunea primită de „trubadurii” arvuniți la Cancelariile Europene? Cum este posibil să amintim că România este o țară „binecuvântată de Dumnezeu”, cu un patrimoniu cultural și istoric excepțional, dar lăsat aproape de izbeliște, ambițiile politice și „bătălia pentru ciolan” fiind cu mult mai importante decât grija pentru protejarea identității naționale?
Potrivit Open Sources/tvrinfo.ro, „cele patru obiecte de tezaur furate din muzeul olandez nu sunt singurele piese de valoare care au dispărut din patrimoniul României. Poliția română caută în prezent aproape 1.000 de obiecte de mare valoare.”
Piața neagră a antichităților este o afacere profitabilă, cu venituri care pot ajunge la 6 miliarde de dolari!
În aceste condiții, cum poate fi interpretată lipsa unor măsuri eficiente cu privire la protejarea patrimoniului național? Incompetența oamenilor politici cu funcții guvernamentale sau indiferența acestora în respectarea și aplicarea legii?
România are nevoie de măsuri urgente!
Academia Română trebuie să vegheze cu mai multă forță asupra păstrării identității naționale, cu atât mai mult cu cât distinsul academician Ioan-Aurel Pop declara recent că „rolul inițial al Academiei Române, stabilit sub Alexandru Ioan Cuza și oficializat prin crearea Societății Literare, nu s-a schimbat niciodată. Și azi, Academia apără identitatea românească prin limbă, literatură și istorie și așa va fi în veacul vecilor”!
Speranța nu se stinge niciodată!
Reintroducerea istoriei naționale ca prioritate în educație, cu accent pe identitatea românească, trebuie să trezească mintea amețită de putere a unora dintre decidenții politici, chiar dacă ne aflăm deja trecuți de ceasul al XII-lea!
Dacă autoritățile nu iau măsuri urgent, riscăm să devenim un popor fără memorie și, în cele din urmă, fără viitor.
Aude cineva?
Pe cine mai interesează România normală? Ce lăsăm copiilor noștri?
Demersul meu nu este singular! Atitudinea domnului profesor Mihai Manea, dar și preocuparea domnului academician Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, demonstrează că trebuie să înceteze orice încercare de subminare a identității naționale, inclusiv prin anularea planurilor-cadru amintite!
Un argument puternic în acest sens vine și din partea Facultății de Istorie a Universității din București, care își exprimă public „dezacordul profund” față de propunerile de modificare a planurilor-cadru, în special în ceea ce privește reducerea drastică a orelor alocate disciplinei Istorie, atrăgând totodată atenția că „planul-cadru propus de Ministerul Educației afectează și mecanismele formării identitare”!
Pericolul devine iminent pentru viitorul nostru, cu atât mai mult cu cât „eliminarea istoriei ca materie obligatorie la Bacalaureat pentru profilul umanist, specializarea Filologie, este o decizie absolut surprinzătoare și care va avea multiple consecințe negative”.
Facultatea de Istorie a Universității din București apreciază „că aceste modificări vor avea un impact negativ asupra formării civice a tinerilor, asupra dezvoltării gândirii critice și consolidării unei societăți democratice responsabile. De asemenea, vor adânci unele dintre cele mai grave fenomene care deja afectează societatea: abandonarea gândirii raționale, vulnerabilitatea în fața pseudo-științei, succesul teoriilor xenofobe și conspiraționiste”!
De fapt, de ce disciplina Istoria românilor este înlocuită, obligatoriu, cu Istoria comunismului și Istoria Holocaustului?
Apelul la neuitare este necesar, cu atât mai mult cu cât abuzurile și ororile săvârșite nu trebuie să se mai întâmple, dar cine dorește activarea antisemitismului și a mecanismelor psihologice ce pot duce la dezvoltarea unui sentiment de rușine și de vinovăție la tânăra generație, care reprezintă România de mâine?
Fără să îndemnăm la atitudini neconforme cu adevărul istoric sau cu respectul față de lege, greșea, oare, omul de stat, savantul și scriitorul roman Marcus Tullius Cicero când declama, în urmă cu circa 2050 de ani, că „o națiune poate supraviețui nebuniilor proprii și chiar ambiției, dar nu poate supraviețui trădărilor din interior”?
România, încotro?
Radu Nicolae este profesor universitar dr. in cadrul Universitatii "Spiru Haret" din Bucuresti. Din anul 2018, in calitate de profesor asociat, a predat cursuri de Ledership, Laborator de specialitate - Servicii de informatii si Psihopatologie militara in cadrul Universitatii Bucuresti.
Din anul 2015, Nicolae Radu este abilitat conducator de doctorat pentru Informatii si securitate nationala in cadrul Universitatii Nationale de Aparare "Carol I".
In prezent, Nicolae Radu are preocupari operationale in spatiul intelligence, de prevenire si combatere a terorismului, dar si in zona psihologiei aplicate pentru personalul destinat misiunilor speciale tip Sayeret Matkal din cadrul Israel Elite Special Forces Unit si General Staff Reconnaissance Unit 269.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.