Schengen: ultima frontiera sau schimbarea la fata a Romaniei? (Opinii)

S-a vorbit enorm in ultimele luni de integrarea Romaniei in spatiul Schengen si aproape intotdeauna chestiunea a fost analizata din perspectiva politicii noastre interne ("cine este de vina?"). Lipseste aproape cu desavarsire, din aceasta analiza, perspectiva motivatiei strategice, rezumata simplu la o singura intrebare: de ce doreste Romania (oficial) acest lucru?

A pune aceasta intrebare nu echivaleaza, absolut deloc, cu aruncarea in derizoriu a problemei. Pot fi motive foarte serioase, cu incidenta pe termen lung, care sa pledeze in acest sens, dupa cum pot fi si motive la fel de serioase care sa sugereze prudenta. Important este ca toate argumentele sa fie analizate, la rece, fara incriminari de persoane si institutii, si fara jalnice incercari de a obtine puncte intr-o campanie electorala care se anunta a fi una dintre cele mai detestabile din istoria democratiei romanesti.

Problema este ca indiferent de argumentele "pentru" sau "contra" care pot fi invocate, politicienii romani evita sa raspunda la o intrebare fundamentala - "de ce?" - inversunandu-se sa-si apere titlurile europene la provincialism si diletantism. Fara ca nimeni sa stie, practic, de ce, obiectivul aderarii la spatiul Schengen a devenit prioritate nationala, asumata deopotriva de Putere si Opozitie, care isi trimit roiuri de sageti una spre cealalta dar, pe fond, sunt amandoua de acord cu un obiectiv strategic major asupra caruia nu a existat vreo dezbatere serioasa in societate.

Avem o situatie aparent paradoxala. In pofida haosului grobian si lucrativ care tine de 22 de ani loc de doctrine si principii, "partidele politice" din Romania au manifestat un consens monolitic suspect asupra unor subiecte de importanta covarsitoare pentru viitorul natiunii romane: aderarea la NATO si UE, integrarea in spatiul Schengen si, in perspectiva, adoptarea monedei euro. Am asistat dupa 1989 la polemici publice fulminante nesfarsite, pe non-subiecte si privind non-personaje, dar niciodata pe teme esentiale supravietuirii Romaniei in secolul 21.

Aderarea la NATO si UE a reprezentat punerea de acord a intereselor fundamentale ale Romaniei cu noul echilibru geopolitic constituit dupa parabusirea URSS in 1991. Prin urmare, a fost o strategie politica corecta si salutara (exact in sensul de dictionar pe care Mihai-Razvan Ungureanu i l-a explicat comisarului Gadea la Antena 3). Semnul de intrebare nu a fost dat, atunci, de directia sau fondul politicii respective, ci de absenta dezbaterilor interne, care au fost prezente in toate celelalte state foste comuniste si satelite ale URSS. "Consensul" fara fisura al politicienilor romani inainte de marile momente 2003 si 2007 a adus aminte de "disparitia miraculoasa" a PCR in primele saptamani din 1990, care a singularizat de asemenea Romania in fostul bloc estic.

De ce ar trebui Romania sa intre in spatiul Schengen?

Totusi, timpul a trecut, lumea s-a schimbat rapid sub loviturile crizei izbucnite in 2008, iar ce a fost valabil pentru NATO si UE nu inseamna, in mod automat, ca mai este valabil si pentru spatiul Schengen si moneda euro. Sau poate ca este valabil, dar acest lucru ar trebui sa faca in mod obligatoriu subiectul unei dezbateri serioase, scoasa complet din context electoral, care sa disece avantajele si dezavantajele politice, economice si securitare.

Prin urmare, de ce ar trebui Romania sa intre in spatiul Schengen? Primul si cel mai mare argument "pentru" tine de o lege de baza a (geo)politicii care spune ca izolarea este, oricand si in orice situatie, potential periculoasa. Or, in afara de Romania si Bulgaria, aflate pe "lista de asteptare", si de Cipru, stat divizat aflat intr-o situatie particulara, doar Marea Britanie (de voie) si Irlanda (de nevoie) si-au negociat in UE dreptul de a se mentine in afara acordului Schengen. Romania nu este insa Marea Britanie si nici nu este ecranata geopolitic de un stat precum Marea Britanie. In plus, nu numai ca nimeni nu s-a gandit, din timp, la Bucuresti, la varianta negocierii unei exceptari pentru Romania dar, mai mult, clasa politica romaneasca izbeste portile Schengen cu capul, ca berbecul, solicitand frenetic aderarea.

Al doilea argument "pentru" se leaga, inevitabil, de primul. Politicienilor romani le pasa de aderarea Romaniei la spatiul Schengen, dar din cu totul alte motive decat, poate, ar trebui, respectiv din motive electorale. Dar fiindca le pasa, exista si un spatiu oarecare de manevra pentru cei care incearca, la Bucuresti, Bruxelles sau din alte capitale occidentale, sa limiteze coruptia babilonica ce devasteaza Romania. Daca aderarea la spatiul Schengen nu ar fi urmarita febril pentru ca poate aduce voturi la urmatoarele alegeri, avem toate motivele sa ne indoim ca reforma Justitiei, combaterea coruptiei din Politie, Fisc si vami, sau cazurile de mare coruptie din randul politicienilor ar suscita vreun interes notabil la Bucuresti.

Pot fi insa identificate si argumente "contra", chiar fara prea mare efort. Aproape toti opinentii romani care abordeaza subiectul Schengen insista pe faptul ca aderarea Romaniei la spatiul european de libera circulatie nu ar presupune niciun risc pentru statele occidentale, subliniind ca frontierele non-UE ale Romaniei (Ucraina, Republica Moldova si Serbia) sunt securizate. Argumentul este 95% corect in ansamblu, peste 99% corect in zona de migratie ilegala si trafic de substante si echipamente periculoase, dar ilustreaza in mod tragic provincialismul si servilismul care bantuie Romania.

Ce riscuri va implica pentru Romania desfiintarea controalelor la frontierele cu Ungaria si Bulgaria

Daca n-am fi fost invatati sa fim prea-plecati si prea-umili in fata celor puternici (Occidentul in cazul de fata), am fi trebuit sa ne punem, inainte de orice, intrebarea ce riscuri va implica, pentru Romania si cetatenii sai, desfiintarea controalelor la frontierele cu Ungaria si Bulgaria, si nu ce risc va presupune acest pas pentru Olanda, Franta sau alte state din Vest.

Sa le luam pe rand. In Europa de Vest exista astazi un evantai de grupari si organizatii extremiste care predica violenta si teroarea ca "metode" de rasturnare a regimurilor politice din tarile lor de baza. Majoritatea amesteca in mod pervers politica cu "religia" (musulmana, de cele mai multe ori) si, pe masura ce va deveni evidenta incapacitatea guvernelor occidentale "corecte politic" de a le contracara, va creste riscul aparitiei unor alte organizatii extremiste, opuse primelor, in mod la fel de pervers, dupa "retete" deja verificate in istorie.

Odata desfiintat controlul suveran al Romaniei asupra frontierei cu Ungaria, cine sau ce va garanta ca membrii unei astfel de grupari din Toulouse, Marsilia, Rotterdam, Anvers, Postdam sau alte cateva sute de orase occidentale, nu se vor opri, inarmati pana-n dinti, pe strazile oricarui oras romanesc? Este sugestiv ca nimeni nu a ridicat, public, aceasta problema, in timp ce posibilele "pagube" pe care cativa vamesi si politisti de frontiera corupti de la Albita sau Siret le-ar putea produce mult-prea-rasfatatei Olanda (in care misuna nestingherite grupuscule radicale si extremiste) au fost intoarse pe toate partile.

In al doilea rand, exista o problema in Sud: Grecia. Geopolitica acestei tari ar fi recomandat-o pentru aproape orice alt format international de cooperare, cu exceptia spatiului Schengen. Cu toate acestea, in anul 2000 Grecia a fost acceptata in Schengen, de aceiasi cerberi "exigenti" care astazi umbla cu acul in dosarul Romaniei si gasesc tot felul de "probleme".

Grecia are cateva zeci de insule aflate la doar cativa kilometri de litoralul Turciei. In unele dintre acestea, un tanar sanatos poate ajunge inotand fata probleme. Asigurarea standardelor Schengen pentru frontierele maritime ale Greciei (frontiere exterioare ale UE) ar fi presupus costuri fabuloase, pe care nimeni, vreodata, nu a vrut sa le plateasca. Se adauga caracterul traditional dificil al relatiilor dintre Grecia si Turcia, ceea ce inseamna ca Ankara nu resimte vreun imbold deosebit de a-si cheltui propriile resurse pentru a proteja frontiera cu Grecia de migrantii ilegali care ii traverseaza propriul teritoriu.

Rezultatul: un numar impresionat de imigranti ilegali din Africa si Asia s-au adunat in Grecia ca intr-un mare baraj de acumulare, pentru ca Grecia nu are frontiere terestre comune cu restul spatiului Schengen. Singura lor iesire, in prezent, este imbarcarea pe un vapor spre Italia din porturile din vestul Greciei, Partas in primul rand, optiune insa dificila. Seful filialei din Romania a OIM (Organizatia Internationala pentru Migratii) a estimat recent, intr-un interviu, ca numarul solicitantilor de azil, in Grecia, dupa izbucnirea revolutiilor din lumea araba, este de 650.000, adaugand ca Romania, daca ar fi fost parte a spatiului Schengen, ar fi cunoscut o explozie a numarului cererilor de azil.

Problema este insa si mai complicata. Inainte de izbucnirea revolutiilor arabe, in Grecia se aflau deja peste 1 milion de imigranti (din Pakistan, Bangladesh, Etiopia, Somalia, Eritreea, Sudan, Afganistan, Nigeria etc.) majoritatea ilegali si fara sansa de a obtine vreodata naturalizarea. Cu cei 650.000 adaugati de valul de refugiati din lumea araba, rezulta un numar de cel putin 1,5 milioane de oameni, aflati intr-o tara oricum grav afectata de criza si care nu are resurse pentru a gestiona un asemenea fenomen.

Conform coordonatorului OIM - Romania, in prezent se inregistreaza circa 1.500 de cereri anuale de azil in Romania, unde functioneaza 6 centre de primire. Sunt cifre cu care, la limita, Statul roman inca se descurca. Odata ce Romania si Bulgaria vor intra insa in spatiul Schengen, o buna parte din imigrantii ilegali din Grecia vor porni spre nord, pe calea larg (si liber) deschisa spre "taramul fagaduintei" (Europa de Vest).

Multi vor porni, insa nu toti vor ajunge. Multi vor ramane pe drum, cum s-a intamplat intotdeauna cand au avut loc mari migratii. Orasele si strazile Romaniei nu vor mai arata la fel dupa aceea. Ultimul recensamant a oferit dovada suprema a "competentei" actualei clase politice romanesti: 18 milioane de oameni prezenti in Romania, cu 5 milioane si jumatate mai putini fata de 1989. Este evident ca viitorul Romaniei depinde de compensarea acestui deficit demografic dezastruos.

Dar daca tot vom fi obligati sa regandim politica de imigrare, n-ar fi totusi preferabil sa decidem suveran ce si pe cine acceptam in Romania, decat sa luam, la norma, ce nu pot altii gestiona, in Vest sau in Sud?

Declarațiile preotului Nicolae Tănase sunt ”o invitație la viol”. Ministra Justiției intervine

Ministra Justiţiei, Alina Gorghiu a spus, referitor la afirmaţiile preotului Nicolae Tănase de la Valea Plopului potrivit cărora fetele care sunt agresate sexual ar trebui să intre la...

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...