Azi, ca si ieri, anticomunismul civic ramane unul necesar.
In zilele acestea, Academia Civica aniverseaza, deja, 20 de ani de la infiintarea Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet. Dincolo de reusita impresionanta a acestui proiect, reusita pe care revista 22 a subliniat-o in nenumarate randuri, acesta poate fi si momentul unui bilant al anticomunismului romanesc.
O impresie rapida, poate prea rapida, ne spune ca acesta a esuat si inca pe mai toate fronturile. De la cel politic la cel cultural, trecand prin dimensiunea educativa si cea judiciara, tabloul general nu ne da prea multe semne incurajatoare. Unii pot spune ca alte tari stau si mai rau, dar cred ca acesta este ultimul argument care trebuie adus pentru a nuanta ideea esecului. Cred chiar ca poate fi nu numai nuantata, ci chiar contrazisa, daca plecam de la intelegerea dualitatii fenomenului anticomunist, scrie Revista 22.
Din 1990 putem observa doua dimensiuni ale anticomunismului, una civica, explicit "antipolitica", exprimata in Piata Universitatii, si una partizana, a celor trei partide istorice.
Desi se vor uni in Conventia Democratica, cele doua dimensiuni au fiecare drumul ei. Alianta Civica s-a delimitat pana si de PAC, partidul care se nascuse din Alianta, apoi a parasit CDR cand formatiunile politice componente erau la putere.
Citeste mai mult despre Anticomunismul necesar in Revista 22
Ca sunt TOT, To'arasi ATATEA Anti-Comunsime, CATE Comunisme ... :)):))
... Vezi tot