Bate vantul schimbarii (Opinii)

Tenebroase si surprinzatoare sunt caile Domnului, dar si cele ale politicii. Cine crede ca acest ultim domeniu este guvernat de logic sau predictibilitate are cam aceeasi sansa de castig precum jucatorul de Pronosport atunci cand crede ca poate sa anticipeze capricioasele rezultate ale competitiilor supuse pariului.

Pentru ca aproape nimic nu se desfasoara dupa reguli si logica si intotdeauna intervin lucruri si detalii imprevizibile care rastoarna orice calcule.

In ceea ce priveste politica, unul din acesti factori de o extrema imprevizibilitate este dragostea norodului. Care ceea ce iubeste astazi va detesta cu pasiune maine, iar ceea ce uraste acum, va iubi cu frenezie maine.

Exemple care sa ilustreze acest lucru se regasesc cu prisosinta pe scenele majore sau in cotloanele ascunse ale oricarei istorii. Sa luam aminte la mai toate marile personaje, in registru benefic sau malefic, din istoria umanitatii si popoarelor. Si nu numai la oameni, ci si la doctrine, la curente de gandire, la miscari sau partide politice.

Ceea ce se intampla astazi pe scena publica romaneasca nu face decat sa argumenteze cele de mai sus.

Cei adulati pana mai ieri, cei creditati cu increderea netarmurita a electoratului romanesc tind sa intre, incetul cu incetul, intr-o zodie a indoielii si scepticismului, in timp ce diabolizatii de pana ieri incep (tot, incetul cu incetul) sa fie reevaluati in sensul acceptarii beneficiului bunelor intentii si chiar a unor merite relative pentru perioada guvernarii lor revolute.

Desigur, este prematur sa vorbim de vreo inversare a preferintelor publicului, si sondajele de opinie recente o atesta, dar ceva se intampla. Chiar daca nu e un vant al schimbarii, ci doar o usoara briza. Sesizabila, fie si daca iti ascuti auzul pe la tribunele improvizate ale opiniei publice, de prin piete, carciumi, pe forumuri vorbite sau electronice.

Desi PSD pare stabilizat la nivelul coplesitor pe care l-a dobandit la un moment dat, impresia este de stagnare si de interludiu inaintea unui recul probabil. In completare, rivalii si adversarii inregistreaz usoare, dar semnificative cresteri, extrase nu neaparat din osanza castigatorilor in exercitiu, ci, probabil, din marea masa a celor pana acum indecisi, dar care acum au senzatia ca au ajuns la un soi de concluzie.

Acest lucru se intampla cu PDL, dar si cu puzderia de partidulete si miscari de dreapta. Se pare ca incep sa aiba public si aderenti. Chiar dac nasterea e anevoioasa. PDL are in jur de 18% din optiunile de vot, ceea ce-l face, in pofida profetiilor spaimoase, sa conteze in bataliile din viitor, iar formatiunile noii drepte au perspectiva reala de a se asocia, cu sau fara PDL, intr-o alianta care de asemenea va putea conta ceva mai incolo.

Ceea ce este inca si mai surprinzator este ca personaje creditate de multa lume ca adevarate intruchipari ale raului, precum Emil Boc si Traian Basescu, isi redobandesc pe zi ce trece aureola pozitiva de care au beneficiat odinioara.

Emil Boc este primit cu urale, ce-i drept, la Conferinta Nationala a PDL, Traian Basescu face bai de multime si are succese de imagine, de la Constanta la Satu Mare, facand uitate zilele cand nu prea mai avea curajul sa se arate in public.

Pe masura ce guvernarea actuala renunta la implinirea promisiunilor preelectorale si reia unele dintre initiativele pe care le critica ale predecesorilor, li se recunosc implicit si uneori explicit celor din urma meritele si faptul ca la un moment dat au facut ceea ce trebuia facut pentru ca tara sa nu intre acum in colaps.

Inseamna acestea faptul ca opozittia este pe drumul cel bun si ca are sanse de a remonta handicapurile sale evidente? Pai, nu prea! Mai e mult pana departe.

Ritmul schimbarii optiunilor este mult prea lanced pentru ca ele sa garanteze transformarea brizei in taifun. Opozitia este abulica si dezbinata. Puterea, in ciuda unor contradictii si controverse interne este bine cimentata in spatiul benefic al puterii. Ea are resurse, are consilieri de imagine, are la dispozitie o media redutabila care metamorfozeaza lucrurile dupa chipul si interesele comanditarilor. Constiinta civica este si ea amortita in deceptiile ei perene.

O schimbare reala ar necesita aproape un miracol. Sau , poate, o zguduire. In absenta lor boarea de vant risca sa se stinga la fel de precum a aparut. Aproape din senin.

A crescut cifra de afaceri din industrie în România. Ultimele date INS privind piața internă și externă

Conform datelor anunțate la 17 aprilie de INS, pentru februarie 2024, cifra de afaceri din industrie (piaţa internă şi piaţa externă), a crescut față de luna ianuarie cu 11,7%, și cu 8,2%...

Final în scandalul din PMP, după 2 ani. Cine rămâne la conducerea partidului

Partidul Mişcarea Populară (PMP) a anunţat că, în cursul zilei de miercuri, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursurile formulate de Cristian Diaconescu şi, prin urmare, ”a fost validat...