Ce n-a vazut pana acum Europa!

Pana la 1 ianuarie 2007, Polonia era copilul teribil al Uniunii Europene. Capitalele UE priveau socate catre Varsovia unde scandalurile curgeau suvoi, iar fratii Kwasniewski stateau doar cu poalele in cap.

Intre timp insa, a venit din urma, in forta, Romania, demonstrand Europei ca inca nu vazuse mai nimic. Probabil ca daca ar fi s-o ia de la capat, cu mintea de acum, tarile europene s-ar opune din rasputeri aderarii noastre. Pe buna dreptate.

Procesul de aderare a Romaniei a fost unul chinuit. Capitolele de negociere s-au inchis, in mare majoritate, extrem de greu si asta nu pentru ca Bucurestiul ar fi avut cine stie ce pozitii dure la negocieri (de cele mai multe ori am acceptat conditii net defavorabile), ci pentru ca nu reuseam sa atingem standardele minime cerute de piata comuna.

In domenii importante, Internele, Justitia si Agricultura, am ramas pana in ultima clipa cu stegulete rosii. Cu mare greutate, sub presiunea datei de 1 ianuarie 2007, au fost decise masurile impuse de UE pentru nota de trecere. Cel mai greu a fost in Justitie, unde lupta impotriva coruptiei era conditie sine qua non, inacceptabila insa pentru guvernul Nastase (DNA stie de ce ).

Totusi a aparut Parchetul Anticoruptie, a fost jumulita imunitatea parlamentarilor, a aparut proiectul ANI, au devenit publice declaratiile de avere ale demnitarilor, si, din 2005, au inceput sa se miste si primele dosare de mare coruptie.

Cele mai multe dintre aceste masuri esentiale au fost gandite de fostul ministru al Justitiei, Monica Macovei, devenita inamicul numarul unu al politicienilor corupti care au facut tot ce au putut pana au reusit sa scape de ea.

Una peste alta, Romania s-a vazut, pana la urma, cu sacii in caruta, membru cu drepturi depline al clubului european. Comisia Europeana a avut totusi o strafulgerare de intuitie in privinta potentialului Bucurestiului si si-a lasat o mica portita de scapare - monitorizare pe Justitie si clauza de salvgardare.

S-o fi asteptat Bruxelles-ul la mici derapaje, insa ceea ce vede acum este cu mult mai mult. Romania a iesit de pe drumul european si a ajuns in plin camp.

Ce vad oficialii de la Bruxelles?

In Justitie, Comisia Europeana vede ca toti pasii inainte facuti sub presiunea aderarii sunt acum in pericol imens de a fi anulati prin decizii parlamentare sau ale Curtii Constitutionale.

Concret, Adrian Nastase este in continuare aparat de restaurata imunitate parlamentara si nu poate fi judecat, o multime de dosare anticoruptie sunt fie blocate in urma deciziilor CCR, fie intarziate prin tergiversari ale Parlamentului.

Mai vede Bruxelles-ul cum separatia puterilor in stat este calcata in picioare de Parlamentul care isi aroga puteri judecatoresti - pretinde si evalueaza probe, da verdicte si blocheaza Parchetul.

Sub ochii UE, un ministru al Justitiei cu dosar la DNA lanseaza un atac furibund impotriva procurorilor care-i instrumenteaza cazul si promoveaza modificari legislative in interesul sau penal.

Comisia Europeana a emis deja doua rapoarte critice in care atragea atentia ca lupta impotriva coruptiei stagneaza si in care cerea expres stabilitate la DNA si in procedura de numire a procurorilor sefi. Totodata, a decis mentinerea monitorizarii.

Ce a facut Bucurestiul? Ministrul Justitiei a refuzat sa-i prelungeasca mandatul lui Daniel Morar, iar Parlamentul a incercat o lovitura constitutionala, anihilata in extremis de CCR, prin tentativa de trecere a atributiei de numire a procurorilor de la presedintele tarii la CSM. Adica exact, dar exact, ceea ce Comisia Europeana ceruse expres sa nu se intample.

Si mai afla europenii cum, in secret, CSM se pregatea sa izbeasca in plin Agentia Nationala de Integritate, care de-abia incepuse sa se miste, cerand Curtii Constitutionale sa eliminea din legea ANI publicitatea declaratiilor de avere ale demnitarilor. Adica o intoarcere la situatia din anii '90.

Dar nu numai situatia din justitie scandalizeaza Bruxellul. Parlamentarii de la Bucuresti ataca frontal insasi proprietatea, decizand practic o noua nationalizare, prin legea Voiculescu, iar pomenile electorale plusate halucinant ameninta sa arunce in aer deficitul bugetar.

Asta ca sa nu mai vorbim despre disfunctionalitatile de la APIA care au impus blocarea fondurilor europene sub suspiciuni de frauda sau despre incapacitatea uimitoare a romanilor de a intocmi proiecte pentru a accesa miliardele de euro puse la dispozitie de UE (pentru infrastructura, de exemplu, nu exista nici macar un proiect).

Si alte tari au intrat in conflict cu Comisia Europeana, dar la intersectia dintre interesul national si cel comunitar. La noi este vorba despre decizii exclusiv in interes propriu ale aliantei transpartinice a puscariabililor. Practic, in acest moment poporul roman este aparat mai degraba de Comisia Europeana decat de proprii politicieni pe care-i plateste.

Atat doar ca UE nu este institutie e binefacere. Ea functioneaza dupa reguli acceptate prin tratatul de aderare. Ele trebuie respectate, nu sunt optionale. Ori le respecti, ori suporti consecintele care pot merge pana la excluderea din UE. Asa ceva nu s-a mai intamplat, e drept, dar nici ce face Romania n-a mai vazut UE pana acum.

România: riscurile de azi și ce se întâmplă (până) în 2035

Poate România ține pasul cu schimbările rapide care au loc în marile economii europene? Și ce-ar trebui să facă pentru a nu fi lăsată în urmă? O analiză de Sabina Fati. Un Raport al...

Ce șanse are Edi Iordănescu să rămână selecționerul României: ”Eu am discuții în fiecare zi”

Preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Răzvan Burleanu, a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, că sentimentul pe care îl împărtăşeşte cu selecţionerul Edward Iordănescu...