Cinismul din spatele compasiunii

Mana cereasca pentru unii teribila tragedie de la Petrila! Televiziunile si-au dat intreaga silinta sa nu lase nenorocirea sa treaca degeaba. Fluvii de lacrimi s-au scurs de pe ecranele gemand de formulari care de care mai patetice.

De la titlurile scrise cu litere de-o schioapa, la frazele sforaitoare, dar sfasietoare ale reporterilor, la gesturile de un patetism jalnic (cu painea in mana sau cu mandarina la spital), totul era menit sa smulga suspinele celor cu ochiii in televizoare. Multi sa fie, cat mai multi.

Producatorii stiu o regula de aur: sangele si lacrima sunt aducatoare de rating. Cu cat mai mare suferinta, cu atat mai mare audienta. Si atunci sigur ca au pus la bataie toata imaginatia si intreg arsenalul de creat emotie.

Si toate au fost cum au fost pana cand camerele de filmat au ajuns la filonul de aur curat - durerea familiilor indoliate. Nicio lacrima, niciun suspin, niciun gest de disperare nu a fost iertat de obiectiv. Acesta a scormonit pana in structura fiecarei lacrimi, a fiecarui tipat.

Televiziunile s-au intrecut in redarea suferintei pana in cele mai mici detalii, cand aceasta suferinta nici macar nu era o stire. Absenta ei ar fi fost. In asemenea situatii, durerea este atat de fireasca incat nu are nevoie de tusele groase ale cincilor producatori TV pentru a fi inteleasa.

Spectacolul dat zilele acestea de televiziunile avide de audienta cu orice pret reprezinta cea mai degradanta dintre ipostazele meseriei. Este cinismul ajuns la metastaza, cinismul care a ucis in ziaristi cutremurarea sincera in fata trairilor extreme care au nevoie de intimitate si discretie. Pentru lipsa acestui decent pas inapoi in fata durerii, la BBC, de exemplu, s-ar fi lasat cu concedieri in baza codului deontologic. Care BBC? Care deontologie?

Cate dintre aceste televizuni atat de solidare, nu-i asa, cu suferinta familiilor celor decedati la Petrila, dadeau, in urma cu o saptamna, macar doi bani pe viata minerilor? Cate transmisiuni de la gura minei, in care sa se discute despre disperarea acestor oameni pentru care somajul e cel putin la fel de rau ca moartea, ati vazut? Nici n-o sa vedeti, cat timp nu curg lacrimi sau sange.

Dar nu numai televiziunile si-au dat masura cinismului, ci si politicienii. In toata aceasta campanie electorala, pana pe 15 noiembrie ati auzit cuvintele Valea Jiului sau minerit? Exista in vreunul dintre programele electorale macar o referire precisa la acest domeniu? Nu. In schimb dupa exploziile de la Petrila, brusc, toate partidele si-au adus aminte de mineri si minerit si au inceput sa emita strategii pline de platitudini incropite pe genunchi. Sa facem sa fie bine! De ce n-ati facut pana acum?

Mortii de la Petrila sunt si mortii acestor politiceni care ani de zile nu au fost in stare sa ofere alternative minerilor astfel incat ei sa poata alege, iar libertatea alegerii sa le dea posibilitatea sa refuze sclavagismul care se practica acum in zona.

La un moment dat au fost inchise niste mine si disponibilizatilor le-au fost puse in brate niste sume destul de mari. Se astepta cineva ca ei sa devina peste noapte abili oameni de afaceri ? I-au consumat pe nimicuri, dupa care au redevenit saraci si dependenti de minele inca deschise.

Sumele compensatorii nu au fost o sansa reala, cum nici declararea zonei ca defavorizata nu i-a avantajat decat tot pe smecherii care si-au declarat acolo sediul firmei pentru a-si rezolva treburile cine stie pe unde.

Toti acesti politicieni care au umplut paginile ziarelor cu anunturi de condoleante electorale sau care s-au jelit pe ecranele televizoarelor ar fi facut mai bine sa caute din vreme solutii reale, viabile pentru Valea Jiului.

Plangea Adrian Paunescu de mama focului, insa omul de-a dreapta caruia sta de ani buni, cu credinta, este raspunzator pentru damnrea sociala a minerilor. Din cauza lui Ion Iliescu, ei au capatat in mentalul colectiv reprezentarea unor salbatici, diavoli negri care cotonogesc intelectuali.

Cine i-a auzit insa pe minerii salvatori vorbind de pe patul de spital (goana dupa rating poate avea, accidental, si efecte benefice) a realizat, probabil, cat de departe erau acei oameni remarcabili de brutele pe care ni le imaginam. Cu siguranta, sunt si printre mineri multe bestii, multi primitivi, dar nu sunt toti la fel.

Raul a fost insa facut si e cale lunga pana la indreptare. Este, poate, si aceasta imagine distorsionata una dintre cauzele pentru care investitorii au evitat Valea Jiului.

Adevarul despre mineriade este bine ascuns, iar anatema o poarta minerii. Sigur au partea lor de vina, insa este usor sa transformi intr-o masa de manevra niste oameni care traiesc si muncesc asa cum o fac ei. Si cu cat le perpetuezi, cinic, inapoierea, dependenta si disperarea, cu atat mai usor sunt de manevrat.

Si pentru politicieni si pentru presa minerii sunt interesanti doar morti sau violenti. Oamenii vii, cu necazuri mari, fara sperante, traiand chinuit intre spectrul mortii si cel al somajului, nu exista.

Momentul când turnul de televiziune din Harkov se rupe în două, în urma unui atac cu rachetă al rușilor VIDEO/FOTO

Turnul de televiziune de 240 de metri din oraşul ucrainean Harkov, nord-est, s-a rupt în două, iar partea sa superioară a căzut la pământ, arată imagini obţinute de Reuters, după ceea ce...

Lovitură în piața media din România: încă un post TV cunoscut se închide definitiv

Lovitură pe piața media din România: un cunoscut post de televiziune, cu o tradiție de 25 de ani, s-a închis. Canalul era deținut de fostul baron local PNL, Aristotel Căncescu. Postul de...