UE, Romania si suveranitatea nationala - momentul adevarului (Opinii)

Deciziile Consiliului European din 9 decembrie au provocat in capitalele majoritatii statelor-natiune europene dezbateri politice serioase, centrate exact pe marea problema care se "ascunde" in spatele crizei economice si financiare: suveranitatea. La Bucuresti, ca de obicei, discutiile intre politicieni au luat-o pe aratura la doar cateva ore de la incheierea Summit-ului UE.

Clasa politica romaneasca isi arata, cu fiecare noua ocazie care apare impotriva vointei ei, inadecvarea funciara la agenda europeana si internationala. Cauzele principale isi au radacinile si isi extrag seva din regimul comunist impus de baionetele URSS dar si - la fel de important - din "originalitatea" romaneasca a iesirii din respectivul regim, intre 1989-1991.

La Paris, Londra, Berlin, Roma, Madrid, Varsovia, Budapesta etc. se vorbeste zilele acestea, pe diferite tonalitati, de cedarea de suveranitate catre institutiile europene din Bruxelles, Strasbourg sau Frankfurt. La Bucuresti, temele de discutie sunt altele: meseriile "de baza" ale Presedintelui si liderului opozitiei, alegerile anticipate, legitimitatea Parlamentului, un eventual Guvern de "tehnocrati", formatul consultarilor de la Cotroceni, nunta Robertei Anastase si asa mai departe.

Ar fi insa gresit sa punem aceasta situatie exclusiv pe seama prostiei sau provincialismului. Spre deosebire de alte tari, la noi acestea dau insa tonul dezbaterii publice pentru ca exista si o cauza specifica: politicienii romani n-au niciun interes de a face tapaj pe tema cedarii de suveranitate catre Bruxelles, pentru ca sunt beneficiarii uriasei uzurpari de suveranitate care a avut loc in 1989-1991. Iar intrarea in polemica pe acest subiect i-ar expune loviturilor unor institutii si grupuri de interese externe care au cu totul alte "posibilitati operationale" decat populatia Romaniei.

De fapt, uzurparea suveranitatii nationale a poporului roman a fost initiata intre 1945-1947, cu "asistenta" directa a Moscovei si Armatei Rosii, fiind ulterior mentinuta timp de peste 4 decenii prin represiune nemiloasa si forta bruta, asezonate pentru o scurta perioada (1966-1974) cu o relaxare tactica.

Regulile jocului s-au schimbat rapid in 1989, iar reactiile internationale la mineriada din iunie 1990 au demonstrat lui Ion Iliescu si celorlalti capi ai FSN ca persistenta in apucaturile sanguinare dobandite in tinerete risca sa-i spulbere de la putere. Au inteles atunci ca uzurparea suveranitatii avea nevoie de "soft power".

A aparut astfel Constitutia Romaniei din 1991, revizuita (mai exact, agravata) in 2003, care este un monument juridic al uzurparii suveranitatii nationale. Rareori in istorie vreun regim politic de restauratie nobiliara sau aristocratica a ajuns la o "performanta" reactionara si retrograda similara.

Constitutia Romaniei plaseaza, intentionat, institutiile fundamentale ale suveranitatii nationale - Parlamentul si Presedintia - in postura de a se paraliza reciproc pe termen indefinit. Alternativa la anarhia permanenta, care risca sa doboare Statul insusi, este "Guvernul prezidential" (variantele Nicolae Vacaroiu si Emil Boc). Nici unul dintre mecanismele de arbitraj inter-institutional si control democratic incluse in Constitutiile statelor UE si NATO nu a fost preluat in Legea suprema a Romaniei.

Ion Iliescu - la dictarea caruia s-a scris Constitutia - a "argumentat" ca astfel de prevederi constitutionale ar fi fost "necesare" dupa trauma dictaturii lui Nicolae Ceausescu. A fost una dintre multele diversiuni suportate de romani dupa invazia sovietica din 1944: o Constitutie democratica presupune viziune si vointa politica, nu mersul cu poporul la psihiatru. Daca istoria ar fi evoluat dupa "teoriile" lui Ion Iliescu, nici un stat din lume n-ar fi reusit, vreodata, sa se desprinda de tiranie si sa fondeze o democratie functionala.

Aceeasi Constitutie, desi afirma nominal ca suveranitatea "apartine poporului roman", defineste in afara de independenta de stat a Romaniei (evident, singura legitima in baza suveranitatii populare) si o a doua "independenta", cea a unui intreg corp profesional, al magistratilor, aparata de o institutie infiintata special in acest scop - CSM. Or, doua "independente" sub aceeasi suveranitate pre-definita inseamna, practic, anularea suveranitatii insasi.

Judecatorii din Romania sunt absolut independenti, nu "independenti in exercitarea profesiei", cum se stipuleaza - inteligent si prudent - in Constitutiile altor state democratice. Una este sa ai un judecator deplin protejat de presiuni externe vizand modul de judecare a unui dosar sau pronuntarea sentintei, si cu totul alta este sa nu-l poti da afara chiar daca amana un dosar 10 ani pana fapta se prescrie, daca accepta toate obraznciile si impertinentele inculpatilor si avocatilor lor urmarind tergiversarea judecatii pe fond, sau daca intra in cardasie directa cu mafiotii.

O "independenta" definita in mod absolut, nu circumscrisa strict exercitarii unei profesii, devine rapid un factor politic major, pe masura privilegiului urias acordat. Este exact ce se intampla cu Justitia din Romania, care a devenit, prin ceea ce poate face efectiv - si face! - mai "politica" decat Guvernul sau Parlamentul.

Astfel, in Romania, initiativele de modificare a Constitutiei ale Presedintelui - ales de poporul teoretic "suveran" - sunt blocate de Curtea Constitutionala in baza unor interpretari discretionar-abuzive ale Legii supreme, iar instantele de judecata invalideaza pe banda rulanta decizii administrative ale Guvernului - investit de Parlamentul ales de acelasi popor teoretic "suveran" - reducand la irelevanta principiul auto-guvernarii democratice. Mai direct, suspendand de facto suveranitatea nationala.

La referendumul din 2009 "poporul suveran" s-a pronuntat, cu majoritati covarsitoare pentru un Parlament unicameral cu 300 de deputati. Nu mai conteaza, acum, daca suntem sau nu de acord. In loc de desfiintarea Senatului, de exemplu, poate ar fi fost mai inteligenta idea separarii complete a atributiilor celor doua Camere si reducerea numarului total de parlamentari, in concordanta cu tristetea demografica a Romaniei.

Dar intr-o tara in care politicienii dau macar doua parale pe suveranitatea nationala, rezultatele unui referendum nu pot fi ignorate. Politicienii britanici, de exemplu, fac eforturi sustinute, la unison, pentru a impiedica organizarea unui referendum pe tema ramanerii Marii Britanii in UE, tocmai pentru ca stiu ca odata consultat electoratul, nu pot trata cu posteriorul opinia acestuia, dupa cum fac omologii lor romani.

Reprezentantii USL si UDMR au declarat in mod repetat, mai mult sau mai putin pe sleau, ca nu vor accepta modificarea Constitutiei in sensul rezultatelor referendumului. Este "logic" pentru politicieni coborati direct din arborele genealogic plantat de "doctorul" Petru Groza, la 6 martie 1945. Dar si PDL a facut acelasi lucru, demonstrand ca nu degeaba isi trage forta (cata i-a mai ramas) din fostul FSN. Dupa ce a negociat ca la taraba cu PSD o eventuala varianta de revizuire a Constitutiei, PDL a sfarsit prin a elabora cu UDMR o lege electorala care contrazice flagrant rezultatul referendumului din 2009.

In concluzie, politicienii din Romania nu au apetit pentru a o dezbatere serioasa pe acest subiect, pentru ca sunt in ofsaid. Suveranitatea nationala, pe care Romania ar trebui sa o cedeze prin Acordul de Guvernare Fiscala a UE, a fost deja uzurpata "poporului suveran" si apartine politicienilor insisi, cleptocratiei din teritoriu si "onorabilor judecatori".

Romanii au pierdut primele doua reprize ale marelui meci al suveranitatii, in 1945-1947 si 1989-1991. Urmeaza, din 2012, a treia repriza, probabil ultima. Cu o diferenta esentiala: aceasta runda va fi intre elita europeana si "elita" romaneasca, cu "poporul suveran" roman in tribune. Iar occidentalii se afla acum cu iataganul "pietelor" si "investitorilor" la beregata, deci nu mai sunt dispusi la blaturi cu "elita" damboviteana.

Se anunta, prin urmare, o competitie reala, care avantajeaza intotdeauna "consumatorii" - in acest caz, pe romanii din "majoritatea tacuta", care din 1989 sunt abonati la pacaleli si deziluzii. Cei care au reusit in acesti ani sa stea departe de OTV, Antena 3 etc. si si-au pastrat exercitiul gandirii autonome, isi vor da repede seama ca vantul care bate astazi dinspre Vest, cu toata criza, poate reprezenta si o nesperata sansa.

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...

Kelemen Hunor, atac la PSD și PNL: "Cu chiu cu vai, au găsit un candidat comun şi acum îl abandonează. O bâlbâială politică de neiertat"

Retragerea candidatului coaliţiei PSD - PNL pentru Primăria Capitalei reprezintă o "bâlbâială politică de neiertat", consideră Kelemen Hunor, preşedintele UDMR. "Este o situaţie din...