Ziare.com

Un experiment trist de adevarat (Video)

de Iulian Leca, Senior editor
Duminica, 25 Ianuarie 2009, ora 14:35

   

Un experiment trist de adevarat (Video)
Intr-o dimineata rece de ianuarie a anului 2007 in statia de metrou "L'enfant Plaza" din Washington si-a facut aparitia un tanar violinist. "Artistul" nu iesea cu nimic in evidenta in peisajul cotidian. Un tanar care incerca doar sa stranga niste bani de buzunar.

Si-a scos vioara si apoi a lasat cutia deschisa in fata sa. Tanarul violinist a cantat mai multe piese din Bach, timp de aproape o ora. In tot acest timp, peste 200 sute de oameni au trecut prin statie in drumul lor catre serviciu. Fiecare dintre ei a reactionat diferit. Dupa trei minute un barbat isi da seama ca tanarul este talentat si intepreteaza o arie deosebita. S-a oprit pentru cateva clipe, iar apoi si-a continuat drumul catre serviciu.

Dupa alte patru minute, violonistul primeste primii sai bani din acea zi. O femeie arunca in cutia viorii un dolar si isi continua drumul fara sa se opreasca. Dupa alte cateva minute un tanar poposeste mai mult timp in fata violonistului, se uita apoi la ceas si porneste mai departe. Zece minute mai tarziu, un baiat de trei ani se opreste in fata tanarului, insa mama sa il trage grabita de mana, desi copilul se oprise fascinat de muzica violonistului.

Multi alti copii au reactionat aproape la fel in momentul in care au trecut prin fata tanarului muzician. Insa, fiecare parinte, fara nicio exceptie, i-a fortat sa mearga mai departe.

Dupa 45 de minute tanarul violonist inca mai canta din celebrele piese de Bach. Bilantul: doar sase persoane s-au oprit din drumul lor si au ascultat pret de un minut sau doua sunetele viorii. Aproximativ 20 de persoane i-au dat bani. Dar toti au continuat sa mearga mai departe. In total, 32 de dolari.

Dupa o ora de cantat, situatia a ramas neschimbata. Nimeni nu a aplaudat, nimanui nu i s-a parut nimic ciudat sau iesit din comun. Nici macar o persoana din toate cele doua sute nu a intarziat mai mult de cinci minute in fata tanarului violinist. Nimanui nu i s-a parut o aparitie extraordinara acest spectacol.

Prea ocupati pentru a ne opri si a recunoaste un geniu

Vioara la care a cantat tanarul din metroul din Washington este un Stradivarius si valoareaza peste 3,5 milioane de dolari. Insa nu acest fapt ar fi trebuit sa fie recunoscut, in primul rand, de trecatorii matinali ai metropolei americane.

Tanarul artist care a interpretat pe unul dintre cei mai complecsi si dificili compozitori ai lumii, Johann Sebastian Bach, nu era nimeni altcineva decat violonistul Joshua Bell, unul dintre cei mai valorosi muzicieni ai lumii din acest moment. Insa, nici faptul ca niciun trecator nu l-a identificat pe Joshua Bell nu reprezinta pacatul cel mai mare al celor peste 200 de trecatori din statia "L'enfant Plaza" din Washington.

Cu doua zile inainte de acest experiment, Joshua Bell a cantat la teatrul din Boston cu casa inchisa, iar un bilet la concertul sau a costat cel putin 100 de dolari. Ceea ce ratasera toti trecatorii din statia metroului din Washington era una dintre cele mai exceptionale interpretari muzicale din lume. Unul dintre cei mai buni muzicieni moderni interpretand pe unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor - Johann Sebastian Bach. Un lucru care a scapat tuturor celor grabiti spre munca.

Recitalul incognito a lui Joshua Bell a fost un experiment social organizat de cotidianul american Washington Post. Scopul acestui experiment a fost acela de a detecta prioritatile oamenilor, perceptiile si gusturile lor.

Din rezultatele acestui experiment se ivesc cel putin cateva intrebari, mai mult sau mai putin retorice: cat de dispusi suntem sa recunoastem frumusetea unui lucru intr-un mediu comun si la o ora nepotrivita? Un lucru mai are aceeasi valoare pentru noi daca il desprindem de locul in care s-a consacrat? Putem recunoaste talentul si geniul intr-un mediu cat se poate de obisnuit? Nu trecem de prea multe ori pe langa lucruri magnifice fara a deschide ochii asupra lor? Nu cumva ne-am obisnuit sa recunoastem o calitate sau un merit doar atunci cand acelui lucru i s-a pus deja o eticheta si e recunoscut "oficial"?

Cum ne recunoastem valorile si cat pret punem pe ele?

Pentru a intari puterea acestui experiment trebuie spus ca statia de metrou "L'enfant Plaza" este situata in centrul orasului Washington, acolo unde este concentrat intregul aparat administrativ guvernamental american, iar oamenii care la acea ora treceau prin statia de metrou erau persoane cu o educatie culturala cel putin de nivel mediu, ei fiind analisti politici, project manageri, finantisti, consultanti politici sau directori de departamente.

Ce putem intelege dupa ce am aflat despre acest experiment? Inainte de toate, cred ca ramanem cu un gust amar. Ne-am fi dorit sa nu se fi intamplat asa... Ne-am fi dorit ca macar un singur om sa se fi oprit pentru mai mult de doua minute in fata violonistului.

Concluzia acestui experiment este una trist de adevarata: daca nu avem timpul si aplecarea necesara pentru a ne opri macar pret de cinci minute (asta in cazul in care nu putem sa il recunoastem pe deplin) in fata unuia dintre cei mai buni muzicieni din lume cantand una dintre cele mai inaltatoare melodii compuse vreodata, la cel mai de pret instrument fabricat de om vreodata, atunci la cate alte lucruri minunate nu dam cu piciorul in fiecare zi, cate alte lucruri cu adevarat frumoase si inaltatoare nu ratam zilnic pentru ca nu avem timp sa le observam sau pur si simplu ne-am pierdut puterea de a le recunoaste....?

Pierduti in graba noastra zilnica minora, in fuga permanenta de autentic, in ascunderea din care nu mai avem timp sa iesim, noi, copiii societatii moderne acaparati in totalitate de informatie si tehnologie, am uitat sa mai privim in jurul nostru detasati, am uitat sa invatam sa nu ne mai grabim, sa nu mai alergam tot timpul.

In fuga noastra permanenta de autentic am ajuns sa avem nevoie de Etichete si de Marci pentru a ne putea ghida in viata, in lumea valorilor. Iar drama noastra este ca toate Etichetele si Marcile care ne ghideaza viata sunt puse de altii, rareori de noi. Avem nevoie de recunoasterea unui institutii precum Atheneul, care sa gazduiasca un Joshua Bell, pentru a-l privi pe violonist ca pe o valoare.

Daca Joshua Bell nu se afla in incinta unui Teatru sau unui Atheneu consacrat, atunci nici noi nu ii acordam atentie si nici nu il aplaudam. In schimb, batem din palme minute in sir la concertul unui Joshua Bell, fara sa fi inteles sau trait poate mare lucru din muzica sa, doar pentru ca asa se face, asa face toate lumea, asa trebuie sa fie facut...

Vezi imaginile atasate mai jos


Sursa: Ziare.com

Articol citit de 17675 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
37 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Daca o aduceau pe Madonna sa-si expuna chilotii...

... sa fi vazut atunci imbulzeala si bani. Nimic nou sub soare: ce este elevat se consuma in liniste, in siguranta financiara.

 

 

Trist dar adevarat!

Cultura muzicala este altceva decat talentul. In America si la noi, se poate intampla asa ceva, dar nu in orase ca Viena, de exemplu. Imbratisand modelul american, ne-am ales noi cu manelismul. Nu este vorba nici de oboseala zilnica, este vorba de urechea muzicala a fiecaruia dintre noi. Un auz bun stie sa asculte si sa diferentieze. Nu conteaza locul unde canta! Privighetoarea canta in padure, dar canta frumos!

 

 

CUNOSCATOR

In ianuarie 2007, dupa ce a aparut acesta stire in America am vrut sa facem acelasi experiment in Romania. Sa rugam un tinar si virtuos violonist sa se "expuna" pe aleaa DE LA CLUBUL BAMBOO inintea unei sindrofii la care vor veni multe VIP-uri made in Romania. Sa imprumutam vioara de l;a M Voicu si sa vedem ce se intimpla cu marile VIP-uri din Romania. Urma ca eu sa subventionez acest experiment. NICI UN ZIAR MONDEN nu a fost de acord pentru ca urma ridicularizarea "clientilor" lor si......nu era bine !!!!!

 

 

excelent articol

daca experimentul e nou sau mai vechi, daca a foat facut in America sau aiurea, cred ca are de ce sa ne dea de gandit... iar e chiar frumos scris.

 

 

perfect de acord

Foarte bine punctat!Felicitari!

 

 

irelevant intr-adevar

Poate ca cel care a scris acest articol in W.P. are un sef foarte cumsecade, adica daca ar fi intarziat la serviciu o ora sub pretextul ca a ascultat muzica lui Bach in metrou nu ar fi patit nimic, ar fi primit probabil ca prima un bilet la opera. Dar la noi....este irelevant, intr-adevar.
La noi in Bucuresti (pt ca nu avem alte metrouri in alte orase) cca 90% din cei care utilizeaza acest mijloc de transport nu isi permit sa mearga la un concert de 100 $, ca atare de unde sa stie cine este Joshua Bell. Multi nu il cunosc nici pe Alexandru Tomescu, care este al nostru. In ceea ce priveste muzica lui Bach, aceasta este magnifica intr-o sala de concert dar de-a dreptul oribila cand e cantata pe un fundal de zumzete si forfota, zgomote de roti de tren si telefoane mobile. Cred ca nici Simfonia 25 de Mozart sau "Oda bucuriei" a lui Beethoven nu ar fi sunat mai bine. Fiecare muzica are particularitatile sale. De aceea poate nu ascultam Requiemul lui Mozart intr-o discoteca.

 

 

ESTE EXPLICABIL ...

Aticol excelent, d-le Leca.M-a impresionat profund... Vreau sa dau o explicatie simpla : Am observat la noi, in tara, de ex.la Ateneul Roman sau la Opera Romana...Cind sint spectacole de gala, unde tot parvenitul (parvenita) vine sa-si expuna toaletele,bijuteriile, cu alte cuvinte agoniseala frusta, daca te uit la el cind este concertul,fiecare in loc sa asculte cu sfintenie,se uita roata sa vada -cum este imbraca aia, cu cine e ala...-Deci putina lume poate cu adevarat sa aprecieze arta...Sint multi snobi...Felicitari pt. articol !

 

 

AR FI TREI CAUZE SAU SI CONCLUZII ALE ACESTUI EXPERIMENT...DUREROS:

-criza de timp(poate multi dintre pasageri iubesc muzica clasica)dar se grabeau la ale lor!
- moda inclusiv in materie de muzica,stiut fiind ca la aceasta ora muzica simfonica este pe locul 5 in topul preferintelor!
-notorietatea unui individ este data si confirmata oficial de catre anumite institutii!

 

 

Concluzia ?

"Florile de coltz" nu cresc pe maidan...

 

 

...

Tu ai inteles ceva din articolul acesta? Vrea sa sublinieze ca valorile sunt date peste cap in lumea de azi. Exista doar goana dupa mai mult ( mai ales printre romani ) ... si asta ne face sa pierdem din vedere lucruri cu adevarat importante.

 

 

Minunat experiment

Care readuce in fata noastra o fapta reala petrecuta acum
2000 de ani si de-atunci in coace cind Isus Chistos a umblat
pe pamint "n-avea nici frumusete nici stralucireca ca sa ne atraga privirile si infatisarea lui n-avea nimic ca sa ne placa.Dispretuit si parasit de oameni, Om al dureri si obisnuit cu suferinta era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la EL si noi nu l-am bagat in seama. Totusi El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui."( Isaia 53:2&3)
Daca neindentificarea violonistului Joshua Bell nu ne costa
decit ca Washington Post ne califica grabiti, ignoranti,..
nerecunoasterea fiului Dumnezeu, Isus Chistos,ne coasta vesnicia chiar daca sunt aceleasi motive.
Cautati si vedeti ca Isus chistos este Domnul.

 

 

Foarte adevarat!

As ruga pe initiatorii experimentului sa nu manance doua zile, sa vada si ei ce viteza prind carte munca, nu mai vorbesc sa aiba si copii in aceeiasi situatie. In admiratia profunda pentru geniul artei, trebuie remarcat faptul ca cei care fregventau teatrele si salile de concerte, fara exceptie faceau parte din categoria celor cu burta plina, aici trebuie lucrat. Pavarotti a fost primul care a schimbat elitismul meschin la care s-au dedat " elita planetei" consiberand arta muzicala si nu numai, exclusiva lor, poate va aduceti aminte ca a fost si criticat ca tinea spectacole pentru toti pe stadioane.

 

 

Experiment irelevant

Un asemenea experiment este absolut irelevant tocmai pt ca rezultatul putea fi prezis de catre oricine. Departe de a fi un meloman rafinat dar si un ignorant total in ce priveste muzica clasica adevarul este ca orice gen de muzica isi are rostul lui doar in mediul care i se potriveste si in momentul care se potriveste.

O fi Bach unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor dar asta nu inseamna ca tot ce a compus are darul de a uimi mai ales intr-o statie de metrou care prin definitie nu e o zona de promenada ci de tranzitie, deci lumea are de mers si facut lucruri acolo si nu vreme de ascultat muzica.

In afara de asta, departe de a fi un lucru negativ, muzica lui Bach nu e pentru oricine si, sincer vorbind, poate fi extrem de plictisitoare scoasa din contextul ei original.

Cu alte cuvinte, cu tot respectul pt violonistul celebru si pt Bach, rezutatul experimentului e unul absolut normal si firesc, irelevant asa cum am spus.

Singurul lucru care il sprijina acest articol este snobismul adica a face caz pe lipsa de priza publica a muzicii clasice.

 

 

Dar pentru 4x4 , dezmatz,droguri , bautura ,tutun , discoteci , fotbal ,carucioare

pline cu E-uri prin supermacheturi,concertele manelistilor , sunt bani...Nene , e chestie de "vitza" , daca este "nobila" sau "producatoare" , de educatie si de gusturi..."Privighetorile"(putine la numar) au niste "gusturi" iar "porcii"(multi la numar) alte "gusturi"...

 

 

Comparatie ratata!

Cand privighetorile vor arata ca porcii si vor canta in copaci, atunci vei intelege ce-am spus eu!

 

 

Prima   1   2   3   Ultima
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor