Cum am salva Romania de la disparitie (Opinii)

Privita din afara, Romania nu este cu nimic altfel decat toate celelalte state din jurul ei. O tara mai degraba saraca, inca asteptand sa se dezvolte, cu o coruptie pe alocuri sufocanta, dar cu suficient potential pentru un viitor mai bun.

Doar din interior, tara pare romanilor o exceptie de la orice regula, o minune sau un blestem al Europei, iar in cazuri extreme, un axis mundi - motiv pentru care nu putini sunt convinsi ca civilizatia moderna a inceput in acest spatiu si tot aici se va sfarsi.

Dar dincolo de manifestarile disperate ale celor fara de speranta, suparatii moderati inteleg si accepta viata mai grea aici in comparatie cu alte locuri din lume si continua, alegand fie si fara voie sa ramana, sa spere si sa viseze.

Exista si pentru ei momente cand totul se prabuseste in jur si nici autismul civic total nu-i mai ajuta. Crapatura este insa astupata rapid si viata continua asa cum o stim. In cel mai rau caz, autismul civic devine o solutie utila pentru cei care nu au timp sau energie sa iasa in strada.

Intre cele doua solutii extreme, una de fuga, alta de lupta, se afla nationalismul, un pericol mai mare decat ambele la un loc, dar cu ajutorul caruia au fost construite toate marile puteri si din care multe inca isi mai trag si astazi ratiunea de a fi.

Si totusi, dincolo si de nationalism, care poate ramane sau nu un instrument care sa ajute in viitor, mai exista cred si o alta cale, una pe care romanii se spune ca ar fi pasit mereu cu gratie si multa determinare - pragmatismul.

Astazi, cand politica pare a fi mai paralela ca oricand cu viata de zi cu zi a cetatenilor si economia da semne ca aproape nu mai exista, cand principalii reprezentanti ai centrilor de putere se acuza reciproc si fara incetare ca au blocat si distrus tara, cand Romania pare sa devina campul de bataie al serviciilor si procurorii, finantati in mod cinic tot mai mult cu bani de la buget, singurele solutii rezonabile de a evada din acest infern par cele individuale, unde calculele sunt transparente si usor de respectat.

O alta varianta ar fi implicarea in gasirea unor solutii valabile dincolo de individual, care sa priveasca colectivul sau grupul din care facem parte. Deschiderea spre celalalt, spre cei apropiati noua. Desi cuvintele amintesc de comunism iar ideea poate aluneca usor spre nationalism, cred ca merita macar incercat sa ne gandim cum ar fi.

Discutiile proaspete provocate de descentralizare si regionalizare, indiferent cand, daca si cum se vor face, reprezinta cea mai buna ocazie pentru a medita in ce fel vrem sa incercam sa ne salvam.

E poate momentul cel mai bun pentru a deveni constienti de faptul ca Romania este o afacere care ne priveste pe toti, in egala masura. Iar de modul in care ne vom implica in ea depinde si viitorul ei. Patetismul si banalitatea acestor cuvinte nu ar trebui sa ne impiedice sa vedem adevarul pe care il exprima. Poate ca e greu sa pasesti pe o linie atat de fina, vecina cu tentatiile nationaliste si nu departe de orbirea ideologiilor, dar e un bun prilej pentru a incerca.

Un pas mic, dar suficient pentru inceput, ar fi sa iesim din cochilia individuala si sa privim dincolo de universul din propria curte. Nu ca sa cercetam capra vecinului, ci pentru a verifica impreuna, de exemplu, ce mai fac alesii locali de cand s-au instalat in functii.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...