Editorial: Ghiuleaua din mate

Citind ca Toni Grecu si ai lui sparg simtirea datorita careia am legat prietenii, am ras pana la lacrimi si mi s-a umplut capul de convingerea ca nu murim niciodata, am avut cateva minute in minte o idee: in timp ce altii erau elemente, Divertis era o notiune, sau in timp ce altii erau concepte, Divertis era o categorie.

Iar cand dispare o categorie, mai ales una datorita careia eram viu, nu pot decat sa simt un gol imens in inima. Dar nu golul acela care te mai lasa sa respiri, putand sa cugeti, ci acela care se instituie dupa ce a tras cineva in plin, in mijlocul fiintei tale, cu un aruncator de grenade.

Dispari pur si simplu, prin urmare se cheama ca nu mai esti. Iar eu, cateva ore bune, am fost bolnav de neant. Si nici nu cred ca voi mai reusi pe deplin sa-mi leg degetele de maini, ochii de frunte si cuvintele unul de celalalt.

In mod absolut fantastic, prietenii mei simt la fel: li s-au prabusit sufletele fara sa aspire nimic in loc, si umblam toti cu plasturi intre plamani.

Dar cat am ras cand ne-am amintit! Asa cum stau oamenii la priveghi in jurul mortului si isi rememoreaza toate momentele datorita carora aveau convingerea ca despartirea nu este decat o etapa, pentru marea reunire colectiva, fericita.

Numai ca pana in alta lume, unde nu ai angoase, mai este ceva, foarte departe, iar agresele clopotarului lui Gyuri Pascu, protagonistul celei mai hazoase intalniri de gradul trei, sau balada lui Shogun, sau satul Corlate se transforma in prune uscate, zaharisite. Numai ca sunt tare amare.

... Normal ca putem supravietui fara umor, dar avem din ce in ce mai putine ocazii sa radem cu sete, asa cum ne starneau membrii grupului Divertis. Rasul acela care paralizeaza stomacul si da carcei la gat, usuca gura si drogheaza mintea cu speranta.

Sanatos si plin de viata, dupa care nu simti decat ca vrei sa-ti iei semenii dupa umeri, iubindu-i neconditionat.

Dar ce vom face in momentul cand se va termina si rasul, iar pe fete nu vom avea decat niste fante care nu vor mai gasi drumul decat spre rictus?

Iar dupa ce se va termina rasul, ne va disparea din memorie acest exercitiu de sanatate, iar in fiinte nu vom mai gasi decat cute despre care nu ne vom mai aminti cum au aparut?

Ca hazul de necaz nu are acelasi efect, si nu ne transforma decat in fiinte jalnice, incapabile sa depaseasca patratul in care au fost varate. Si daca incapem cu totii in acelasi patrat, se cheama ca e cam stramt. Si nu ne vom mai putea lua semenii dupa umeri. Si poate nu vom avea inspiratia sa ne scoatem aripile, deoarece nu vom mai avea ganduri.

Cristian Mihai Chis

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...