Editorial: Tara sangelui mut

Uneori, cand privesti nenorocirea si asculti cum un om moare cu dreptatea in mana, deoarece n-a avut sansa sa se nasca intr-o familie domnitoare, simti ca dupa ce-a spus poetul ca "in Romania, adevarul umbla cu capul spart", izvorul cuvintelor in stare sa ilustreze porcaria din viata cetateanului de rand a secat.

Si nu-ti mai ramane decat povestea, curatata de figuri de stil, cruda, taioasa ca un cutit de bucatarie lat si greu, folosit la spart oase. Despre care n-o sa faca nimeni un film care sa castige la Cannes, pentru ca nu socheaza lumea civilizata ca un fat lasat pe podeaua baii.

Am cunoscut un om care toata viata lui a dorit sa faca un singur lucru: sa puna in practica ce a invatat pe bancile scolii. Un constructor care dupa ce a inaltat zeci de fabrici a iubit revolutia, desi a ajuns sa priveasca spre uzine cum se naruie, pentru a face loc unor mall-uri, cladiri de birouri si etaje cu saorma.

Pensionar fiind, si-a gasit de lucru si consiliaza un sef de spital care vrea sa modernizeze sectia de psihiatrie. Omul a mai fost angajat de cateva ori, la proiecte facute din banii statului, si de fiecare data a avut probleme: gasea solutii mai ieftine. Asa ca in jurul sau s-a facut gol.

Acum, ajuns aproape de 70 de ani, prietenul meu duce batalia vietii lui: incearca sa demonstreze ca din banii bagati in sectia de psihiatrie s-ar putea construi inca o aripa la spital, daca firmele angajate n-ar dori cu atata patima sa fure la materiale.

Si spune asta in fiecare zi, vine cu calcule, face schite seara la un bec chior, in bucatarie, vine din nou, strigand la urechi surde. Iar zilele trecute, cineva i-a spus o chestie de natura sa-i inchida gura: daca nu inceteaza cu stradaniile de-a salva din banii statului, va fi dat pe mana DNA.

Cu lectia economiei de piata invatata, constructorul s-a lasat pagubas. De ce sa mearga el la procuror, la curtea de conturi, la seful spitalului, asa cum il mai incurajeaza unii? A castigat vreodata, in tara asta, un om cinstit care s-a luptat cu mafia? Iar intr-un orasel de privincie unde toata lumea danseaza cu toata lumea, iar apele se separa, de fatada, din patru in patru ani, pentru ca apoi sa curga in aceeasi directie, inundand intr-o secunda gurile deschise a tipat, e greu sa traiesti in postura de Don Quijote.

Din cand in cand, o asemenea intamplare ne aduce la realitate: Romania a ramas in acelasi colt, plina de paianjeni, unde numai daca te cateri pe matura care duce mizeria sub pres poti sa ai perspectiva unui orizont despaduchiat.

Daca prietenul meu ar bolunzi brusc si ar baga cutitul in matele unui proiectat necinstit, ar deveni stire. Dar asa, cu sufletul amarat si inchis intr-o cutie, nu intereseaza pe nimeni. Hotia, in Romania, nu mai e o stire. Se joaca sangele, cu casa inchisa.

Nu am dormit in ultimii ani, pentru ca acum sa gasesc undeva, intr-un maldar prafuit de impresii, versul lui Mircea Dinescu. Am descoperit insa ca daca intr-o zi, politica nu s-ar reduce la teava de canalizare, am fi mai fericiti. Deci n-am descoperit nimic. Buna dimineata, Romania!

Cristian Mihai Chis

Premierul Ciolacu, alături de tinerii blocaţi pe aeroportul din Dubai: ”Zâmbetele lor mi-au dat energie cât toate cafelele băute în ultimele zile” FOTO

Marcel Ciolacu, premierul României a postat imagini din aeronava oficială cu care revine în ţară, alături de grupul de tineri blocaţi pe aeroportul din Dubai, el afirmând că zâmbetele lor...

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...